ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 891/2021

Ședința publică din data de 20 aprilie 2021

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția I civilă la data de 12.04.2019, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, obligarea Statului Român să-i plătească dobânda legală penalizatoare precum și suma reprezentând indexarea cu rata inflației pe perioada 01.01.2019 - 10.04.2019 în privința tranșei a cincea de 942.162,40 RON din despăgubirea stabilită în favoarea sa prin decizia nr. 5247/2009 emisă de fosta Comisie Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și să-i plătească dobânda legală penalizatoare precum și suma reprezentând indexarea cu rata inflației pe perioada 01.01.2019 - 10.04.2019 în privința tranșei a cincea de 587.248,20 din despăgubirea stabilită în favoarea sa prin decizia nr. 5061/2009 emisă de fosta Comisie Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

Reclamanta a arătat că prin deciziile nr. 5247 din 23.04.2009 și nr. 5061 din 30.06.2009, emise în sistemul Legilor nr. 10/2001 și nr. 247/2005, fosta Comisie Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor i-a acordat două despăgubiri în cuantum de 4.710.812 RON și, respectiv de 2.936.241 RON.

Pe data de 13.02.2019, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a emis două titluri de plată (nr. x și nr. x) în favoarea sa, pentru sumele de 942.162,40 RON și 587.248,20 RON, reprezentând tranșa a cincea aferentă anului 2018 din cele două despăgubiri sus menționate, iar pe 10.04.2019, Ministerul Finanțelor Publice a efectuat plata cu ordinul de plată nr. x prin B..

Cu toate acestea, potrivit art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri, se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 01.01.2014, de unde rezultă că plata tranșei a cincea trebuia achitată până la 31.12.2018 or, Statul Român a efectuat plata abia pe 10.04.2019, existând astfel o întârziere nelegală, impunându-se repararea prejudiciului constând în dobânda legală penalizatoare și indexarea cu rata inflației.

Prin sentința civilă nr. 1203 din 08.10.2019, Tribunalul Timiș, secția I civilă a respins excepțiile tardivității și inadmisibilității acțiunii, ca neîntemeiate, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și a respins acțiunea față de această pârâtă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A admis acțiunea în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice pe care l-a obligat să-i plătească reclamantei dobândă legală precum și suma reprezentând actualizarea cu indicele de inflație pe perioada 01.01.2019 - 10.04.2019 a celei de a cincea tranșe în valoare de 942.162,40 RON din despăgubirea stabilită prin Decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nr. 5247/23.04.2009.

Totodată, a obligat pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, să plătească reclamantei dobânda legală, precum și suma reprezentând actualizarea cu indicele de inflație pe perioada 01.01.2019 - 10.04.2019 a celei de a cincea tranșe în valoare de 587.248,20 RON din despăgubirea stabilită prin decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nr. 5061/30.06.2009.

Prin decizia civilă nr. 174 din data de 28 octombrie 2020, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a respins excepția inadmisibilității apelului, a admis apelul formulat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara împotriva sentinței civile nr. 1203/08.10.2019, pronunțate de Tribunalul Timiș și a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că, a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A..

Restul dispozițiilor din sentința apelată au fost menținute.

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a declarat recurs reclamanta, invocând incidența motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac formulate, recurenta-reclamantă a arătat că prin acțiunea ce constituie obiectul dosarului de față, a invocat nerespectarea de către Statul Român a termenului de plată a celei de a cincea tranșe - 31.12.2018 - prevăzut de art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 și nicidecum nerespectarea termenului de 180 zile prevăzut de art. 41 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, astfel cum în mod greșit a reținut instanța de apel în motivarea soluției de admitere a apelului pârâtului și de respingere a cererii sale. Susține că decizia recurată prin care instanța de apel a reținut că termenul de 180 de zile a fost respectat, fără să se pronunțe asupra respectării sau nerespectării de către Statul Român a termenului fix de 31.12.2018, conține motive străine de natura cauzei, în sensul art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Recurenta susține că potrivit art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 tranșa a cincea trebuia achitată până pe 31.12.2018, însă Statul Român a efectuat plata abia pe 10.04.2019, rezultând existența unei întârzieri nelegale, motiv pentru care se consideră îndreptățită la repararea prejudiciului, respectiv dobânda legală penalizatoare și indexare cu rata inflației.

Reclamanta mai invocă efectul pozitiv al lucrului judecat al hotărârilor date în dosarele nr. x/2015 (privind prima tranșă din aceleași două despăgubiri), nr. 5775/30/2016 și nr. 5774/30/2016 (privind tranșa a doua din aceleași două despăgubiri) și nr. 1697/30/2018* (privind tranșa a patra din aceleași două despăgubiri), unde au fost admise acțiuni similare cu prezentul dosar), arătând că toate instanțele au reținut că nerespectarea de către Statul Român a termenului legal de plată al transelor, stabilit prin art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, atrage obligația de a-i plăti suma reprezentând indexarea cu rata inflației și dobânda legală penalizatoare pentru perioada dintre data scadenței și data plății efective.

Examinând decizia recurată în raport de criticile formulate și actele dosarului, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

Prin acțiunea cu care a învestit instanța de judecată, reclamanta a solicitat obligarea Statului Român să-i plătească dobânda legală penalizatoare, precum și suma reprezentând indexarea cu rata inflației pentru perioada 01.01.2019 - 10.04.2019, în privința tranșei a cincea de 942.162,40 RON din despăgubirea stabilită în favoarea sa prin decizia nr. 5247/2009, emisă de fosta Comisie Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, precum și dobânda legală penalizatoare și suma reprezentând indexarea cu rata inflației pentru perioada 01.01.2019 - 10.04.2019, în privința tranșei a cincea de 587.248,20 din despăgubirea stabilită în favoarea sa prin decizia nr. 5061/2009, emisă de fosta Comisie Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

Tribunalul Timiș a admis acțiunea, reținând că, deși drepturile recunoscute reclamatei pentru a cincea tranșă se impuneau a fi plătite până la data de 31.12.2018, ele au fost achitate la data de 10.04.2019, peste termenul legal.

Totodată, s-a reținut că Titlul de plată seria x nr. x, în cuantum de 942.162,00 RON și Titlul de plată seria x nr. x în sumă de 587.248,00 RON, au fost emise la data de 13.02.2019, fără a se ține seama de devalorizarea monedei naționale și de principiul justei despăgubiri.

Instanța de apel, prin decizia recurată, a apreciat însă că pârâtul, Statul Român, și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 41 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, în sensul că a efectuat plata celei de-a cincea tranșe de despăgubiri în interiorul termenului prevăzut de lege, înainte de împlinirea termenului de 180 de zile de la emiterea titlului de plată, astfel că nu se poate reține producerea unui prejudiciu în patrimoniul reclamantei.

Înalta Curte reține că potrivit art. 41 alin. (4) din Legea nr. 165/213 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România - text aplicat de curtea de apel prevede astfel:

"Titlul de plată se emite de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în condițiile alin. (1) și (2) și se plătește de către Ministerul Finanțelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere."

În ceea ce privește plata despăgubirilor, art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 stabilește că:

"Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014."

Conform acestei reglementări, rezultă că tranșa a cincea aferentă anului 2018 trebuia plătită până la finalul anului 2018 (31.12.2018), fiind scadentă începând cu 01.01.2019.

Cu toate acestea, Înalta Curte constată că instanța de apel nu a avut în vedere că reclamanta prin cererea de chemare în judecată a solicitat plata dobânzii legale penalizatoare și suma reprezentând indexarea cu rata inflației pentru perioada 01.01.2019 - 10.04.2019 în privința tranșei a cincea din sumele stabilite în favoarea sa prin deciziile emise de fosta Comisie Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în raport de dispozițiile art. art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, ci a făcut aplicarea alin. (4) din același articol, care reglementează obligația Ministerul Finanțelor Publice de a achita Titlul de plată emis de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în cel mult 180 de zile de la emitere, termen care trebuie integrat înăuntrul termenului reglementat de art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, ce constituie regula (termenul maxim pentru achitarea integrală a despăgubirilor) și, totodată, premisa acestei norme.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că instanța de apel nu a ținut cont nici de faptul că reclamanta a avut pe rolul instanțelor, în contradictoriu cu Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, mai multe litigii similare, întemeiate pe aceeași cauză juridică, dar privind tranșe diferite de bani din despăgubirile stabilite prin aceleași două decizii emise de fosta Comisie Centrală pentru Stabilirea despăgubirilor, împrejurare care trebuia evaluată din perspectiva efectului pozitiv al lucrului judecat, potrivit dispozițiilor art. 431 lin. (2) C. proc. civ.

În acest context, apar ca fondate criticile formulate de recurenta-reclamantă referitoare la greșita interpretare a obiectulului dedus judecății, în condițiile în care acțiunea nu a fost promovată în considerarea încălcării de către Statul Român, prin Ministterul Finanțelor Publice a termenului de 180 de zile după emiterea titlului de plată, prevăzut de art. 41 alin. (4) din Legea 165/2013, ci a vizat nerespectarea de către Statul Român a termenului limită prevăzut de art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 care se împlinea la data de 31.12.2018, pentru plata tranșei a cincea din despăgubirile stabilite în favoarea sa prin decizia nr. 5247/2009 și decizia nr. 5061/2009 de fosta Comisie Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Astfel cum s-a arătat, se constată a fi fondate și criticile vizând efectul pozitiv al lucrului judecat asociat hotărârilor judecătorești pronunțate în dosarele nr. x/2015, nr. y/2016, nr. z/2016 și nr. 1697/30/2018* privind tranșele I, II, III și IV din aceleași două despăgubiri, unde au fost admise acțiuni similare cu prezentul dosar, instanțele reținând nerespectarea de către Statul Român a termenului legal de plată, stabilit prin art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013.

Ca atare, Înalta Curte apreciază că în cauză nu este posibilă efectuarea unui control de legalitate asupra soluției pronunțate de instanța de apel, soluția de trimitere a cauzei spre rejudecare impunându-se pe temeiul prevederilor art. 497 rap. la art. 496 alin. (2) și cu aplicarea art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Cu ocazia rejudecării, instanța de apel va cerceta chestiunea referitoare la despăgubirile solicitate de reclamantă, din perspectiva obiectului cererii de chemare în judecată, respectiv obligarea Statului Român la plata dobânzii legale penalizatoare, precum și la plata sumei reprezentând indexarea cu rata inflației pentru perioada 01.01.2019 - 10.04.2019, în privința tranșei a cincea de 942.162,40 RON din despăgubirea stabilită în favoarea recurentei-reclamante prin decizia nr. 5247/2009, emisă de fosta Comisie Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, precum și a dobânzii legale penalizatoare și a indexării cu rata inflației pentru perioada 01.01.2019 - 10.04.2019, în privința tranșei a cincea de 587.248,20 RON din despăgubirea stabilită în favoarea sa, prin decizia nr. 5061/2009.

De asemenea, se va avea în vedere din perspectiva efectului pozitiv al lucrului judecat, soluțiile pronunțate în dosarele nr. x/2015, nr. y/2016, nr. z/2016 și nr. 1697/30/2018*, prin care au fost admise acțiuni similare cu prezentul dosar pentru tranșele I, II, III și IV din aceleași două despăgubiri.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 497 rap. la art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamată, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 174 din data de 28 octombrie 2020 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 aprilie 2021.