ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5061/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5061/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1.Obiectul acțiunii
Prin cererea înregistrată pe
rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și
fiscal, reclamantul A.S. a solicitat, în contradictoriu cu M.J.L.C.,
constatarea refuzului nejustificat al pârâtului de a-i soluționa cererea de
redobândire a cetățeniei române, obligarea pârâtului, prin Direcția Cetățenie -
Comisia pentru Cetățenie, să procedeze de îndată la analizarea/avizarea cererii
sale de redobândire a cetățeniei române, precum și obligarea pârâtului la plata
de daune morale în cuantum de 1000 de lei.
Motivele de fapt și de
drept care au stat la baza formulării cererii.
În motivarea acțiunii,
reclamantul a arătat că a depus cerere de redobândire a cetățeniei române în
anul 2003, având număr de înregistrare 7933/RD/2003, cerere asupra căreia a
revenit ulterior cu cereri de urgentare a analizării în luna iulie a anului
2008, iar apoi în luna noiembrie a aceluiași an.
A mai precizat reclamantul
că la toate demersurile sale a primit răspuns în sensul că dosarul se află în
lucru, cu toate că intervalul de timp trecut de la momentul formulării cererii,
de mai bine de 5 ani, depășește cu mult un termen rezonabil.
Apărările invocate prin
întâmpinare de pârâtul M.J.L.C.
Prin întâmpinarea depusă la
termenul de judecată din 23 martie 2009, pârâtul M.J.L.C. a solicitat
respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect, având în vedere faptul că la data
de 26 ianuarie 2009 cererea reclamantului a fost examinată și avizată pozitiv.
Hotărârea instanței de
fond.
Prin sentința civilă nr. 1260
din 25 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios
administrativ și fiscal, a fost admisă în parte acțiunea formulată de A.S.,
dispunându-se obligarea pârâtului să achite reclamantului suma de 1000 lei cu
titlu de daune morale.
Totodată, prima instanță a
respins ca rămase fără obiect capetele de cerere privind constatarea refuzului
nejustificat și obligarea pârâtului la analizarea cererii de redobândire a
cetățeniei formulată de reclamant.
Motivele de fapt și de
drept care au format convingerea instanței de fond.
Instanța a reținut că
cererea reclamantului a fost examinată și avizată pozitiv de Comisia pentru
cetățenie în ședința din data de 26 ianuarie 2009, urmând a se emite și publica
în M. Of. ordinul ministrului justiției în acest sens.
Totodată, prima instanță a
considerat că prin nesoluționarea cererii într-un termen rezonabil, reclamantul
a fost prejudiciat, avându-se în vedere perioada de incertitudine de aproape 6 ani
de zile de la data formulării cererii, precum și conștientizarea de către
reclamant a faptului că îi este refuzat practic, pe tot acest interval,
beneficiul pe care îl aduce redobândirea cetățeniei române.
Recursul formulat de
pârâtul M.J.L.C.
Motive de recurs întemeiate
pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul consideră că
soluția de acordare a daunelor morale este greșită, deoarece nu se poate vorbi
de un refuz sau de o tergiversare în soluționarea cererii reclamantului care
i-ar fi cauzat un prejudiciu moral, având în vedere existența unui număr extrem
de mare de cereri pentru dobândirea/ redobândirea cetățeniei române
înregistrate, precum și procedura existentă înainte de modificarea Legii nr. 21/1991
prin O.U.G. nr. 87 din 5 septembrie 2007.
Instanța europeană a admis
că supraîncărcarea temporară a rolului unui tribunal nu angajează
responsabilitatea internațională a statelor contractante, dacă acestea adoptă
cu promptitudine măsuri de natură să remedieze o asemenea situație.
Modificarea Legii nr. 21/1991
prin O.U.G. nr. 87 din 5 septembrie 2007 este de natură a absolvi autoritatea
română competentă de reținerea culpei pentru întârzierea în soluționarea
cererii reclamantului.
Întâmpinarea formulată de
intimatul-reclamant A.S.
Intimatul a solicitat
respingerea recursului ca nefondat. Cererea de redobândire a cetățeniei române
a fost depusă în anul 2003, iar avizul Comisiei pentru cetățenie a fost acordat
în ședința din data de 26 ianuarie 2009.
Durata foarte mare de
rezolvare a cererii a dus, în opinia intimatului, la încălcarea prevederilor art.
1 din Legea nr. 554/2004, art. 141 din Legea nr. 21/1991, art. 21 din
Constituția României și art. 10 din Convenția Europeană asupra Cetățeniei.
II. Considerentele instanței
de recurs.
Recursul este nefondat.
Curtea de apel a reținut
în mod corect că, prin nesoluționarea cererii reclamantului într-un termen
rezonabil, acesta a fost prejudiciat, fiindu-i refuzat beneficiul pe care îl
aduce redobândirea cetățeniei române.
Intimatul-reclamant a
formulat cererea în anul 2003, iar Legea nr. 21/1991 a suferit modificări în
luna septembrie 2007.
Nici modificările aduse prin
O.U.G. nr. 87/2007 nu au influențat soluționarea cererii, deoarece intimatul a
primit un răspuns la cererile formulate în 28 iulie 2008 și 12 noiembrie 2008.
Avizul Comisiei pentru
Cetățenie a fost acordat la 26 ianuarie 2009.
Așadar, deși Legea nr. 21/1991
s-a modificat în septembrie 2007, cererea reclamantului a fost rezolvată în
luna ianuarie 2009, după 1 an și 4 luni.
Nu se poate vorbi astfel de
o supraîncărcare „temporară”, ci de o supraîncărcare care a durat, în privința
cererii reclamantului, aproape 6 ani.
Autoritatea recurentă nu
poate fi absolvită de culpă în ceea ce privește proasta organizare a serviciului,
deoarece se cunoștea situația, chiar anterior anului 2003, data depunerii
cererii de față.
Măsurile de
remediere a situației nu au fost adoptate cu promptitudine astfel cum susține
recurentul, de unde rezultă că într-un atare caz, plata daunelor morale îi
incumbă.
Recurentul a încălcat
toate termenele prevăzute în Legea nr. 21/1991 și în Convenția Europeană asupra
Cetățeniei cu privire la rezolvarea cererii într-un termen rezonabil (art. 141
din Legea nr. 21/1991, art. 10 Convenție).
Se reține și că cererea a
fost soluționată abia după introducerea acțiunii în instanță, ceea ce
reprezintă încă un argument în netemeinicia motivelor de recurs invocate.
Față de cele arătate,
urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin.
(3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, să se dispună respingerea
recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de M.J.L.C. împotriva sentinței civile nr. 1260 din 25 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 12 noiembrie 2009.