Decizia nr. 5061/2009 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formulării cererii. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a depus cerere de redobândire a cetățeniei române în anul 2003, având număr de înregistrare 7933/RD/2003, cerere asupra căreia a revenit ulterior cu cereri de urgentare a analizării în luna iulie a anului 2008, iar apoi în luna noiembrie a aceluiași an. A mai precizat reclamantul că la toate demersurile sale a primit răspuns în sensul că dosarul se află în lucru, cu toate că intervalul de timp trecut de la momentul formulării cererii, de mai bine de 5 ani, depășește cu mult un termen rezonabil.

Apărările invocate prin întâmpinare de pârâtul M.J.L.C. Prin întâmpinarea depusă la termenul de judecată din 23 martie 2009, pârâtul M.J.L.C. a solicitat respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect, având în vedere faptul că la data de 26 ianuarie 2009 cererea reclamantului a fost examinată și avizată pozitiv.

Hotărârea instanței de fond. Prin sentința civilă nr. 1260 din 25 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă în parte acțiunea formulată de A.S., dispunându-se obligarea pârâtului să achite reclamantului suma de 1000 lei cu titlu de daune morale. Totodată, prima instanță a respins ca rămase fără obiect capetele de cerere privind constatarea refuzului nejustificat și obligarea pârâtului la analizarea cererii de redobândire a cetățeniei formulată de reclamant.

Motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței de fond. Instanța a reținut că cererea reclamantului a fost examinată și avizată pozitiv de Comisia pentru cetățenie în ședința din data de 26 ianuarie 2009, urmând a se emite și publica în M. Of. ordinul ministrului justiției în acest sens. Totodată, prima instanță a considerat că prin nesoluționarea cererii într-un termen rezonabil, reclamantul a fost prejudiciat, avându-se în vedere perioada de incertitudine de aproape 6 ani de zile de la data formulării cererii, precum și conștientizarea de către reclamant a faptului că îi este refuzat practic, pe tot acest interval, beneficiul pe care îl aduce redobândirea cetățeniei române.

Recursul formulat de pârâtul M.J.L.C. Motive de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurentul consideră că soluția de acordare a daunelor morale este greșită, deoarece nu se poate vorbi de un refuz sau de o tergiversare în soluționarea cererii reclamantului care i-ar fi cauzat un prejudiciu moral, având în vedere existența unui număr extrem de mare de cereri pentru dobândirea/ redobândirea cetățeniei române înregistrate, precum și procedura existentă înainte de modificarea Legii nr. 21/1991 prin O.U.G. nr. 87 din 5 septembrie 2007. Instanța europeană a admis că supraîncărcarea temporară a rolului unui tribunal nu angajează responsabilitatea internațională a statelor contractante, dacă acestea adoptă cu promptitudine măsuri de natură să remedieze o asemenea situație. Modificarea Legii nr. 21/1991 prin O.U.G. nr. 87 din 5 septembrie 2007 este de natură a absolvi autoritatea română competentă de reținerea culpei pentru întârzierea în soluționarea cererii reclamantului.

Întâmpinarea formulată de intimatul-reclamant A.S. Intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Cererea de redobândire a cetățeniei române a fost depusă în anul 2003, iar avizul Comisiei pentru cetățenie a fost acordat în ședința din data de 26 ianuarie 2009. Durata foarte mare de rezolvare a cererii a dus, în opinia intimatului, la încălcarea prevederilor art. 1 din Legea nr. 554/2004, art. 141 din Legea nr. 21/1991, art. 21 din Constituția României și art. 10 din Convenția Europeană asupra Cetățeniei. II. Considerentele instanței de recurs. 1. Recursul este nefondat. 2. Curtea de apel a reținut în mod corect că, prin nesoluționarea cererii reclamantului într-un termen rezonabil, acesta a fost prejudiciat, fiindu-i refuzat beneficiul pe care îl aduce redobândirea cetățeniei române. 3. Intimatul-reclamant a formulat cererea în anul 2003, iar Legea nr. 21/1991 a suferit modificări în luna septembrie 2007. Nici modificările aduse prin O.U.G. nr. 87/2007 nu au influențat soluționarea cererii, deoarece intimatul a primit un răspuns la cererile formulate în 28 iulie 2008 și 12 noiembrie 2008. Avizul Comisiei pentru Cetățenie a fost acordat la 26 ianuarie 2009. 4. Așadar, deși Legea nr. 21/1991 s-a modificat în septembrie 2007, cererea reclamantului a fost rezolvată în luna ianuarie 2009, după 1 an și 4 luni. Nu se poate vorbi astfel de o supraîncărcare „temporară”, ci de o supraîncărcare care a durat, în privința cererii reclamantului, aproape 6 ani. 5. Autoritatea recurentă nu poate fi absolvită de culpă în ceea ce privește proasta organizare a serviciului, deoarece se cunoștea situația, chiar anterior anului 2003, data depunerii cererii de față. Măsurile de remediere a situației nu au fost adoptate cu promptitudine astfel cum susține recurentul, de unde rezultă că într-un atare caz, plata daunelor morale îi incumbă. 6. Recurentul a încălcat toate termenele prevăzute în Legea nr. 21/1991 și în Convenția Europeană asupra Cetățeniei cu privire la rezolvarea cererii într-un termen rezonabil (art. 141 din Legea nr. 21/1991, art. 10 Convenție). 7. Se reține și că cererea a fost soluționată abia după introducerea acțiunii în instanță, ceea ce reprezintă încă un argument în netemeinicia motivelor de recurs invocate.

Față de cele arătate, urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, să se dispună respingerea recursului ca nefondat.