ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2096/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta T.N. a

solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.J.L.C. - Comisia pentru Cetățenie să

se constate refuzul nejustificat al pârâtului de a-i soluționa cererea de

redobândire a cetățeniei române; să fie obligat pârâtul să procedeze la

analizarea/avizarea cererii sale de redobândire a cetățeniei române în termen

de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii și, totodată,

pârâtul să fie obligat să-i acorde daune morale în valoare de 1.000 RON.

Prin întâmpinarea

formulată la data de 26 august 2009, pârâtul M.J.L.C. a solicitat respingerea

acțiunii, învederând instanței faptul că în ședința din data de 11 martie 2009,

cererea reclamantei de redobândire a cetățeniei române a fost avizată pozitiv

de Comisia pentru cetățenie.

Prin Sentința civilă

nr. 3189 din 13 octombrie 2009 Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de

reclamantă, a obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 800 RON cu titlu de

cheltuieli de judecată și a respins, ca rămase fără obiect, capetele de cerere

privind constatarea refuzului nejustificat și obligarea pârâtului la analizarea

cererii.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut că cererea de redobândire a

cetățeniei române formulată de reclamantă a fost avizată pozitiv în ședința

Comisiei pentru Cetățenie din data de 11 martie 2009, așa cum reiese din adresa

din 19 august 2009 a M.J.L.C. - Direcția Contencios și a lua act că primele

două capete de cerere au rămas fără obiect. În baza art. 274 și urm. C. proc.

civ., pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 800 RON

cheltuieli de judecată, conform facturii fiscale nr. x/2009.

Împotriva acestei

hotărâri, pârâtul M.J.L.C. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

În motivarea

recursului se arată că sentința pronunțată este nelegală, prin prisma motivului

de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., potrivit căruia

hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a

legii.

Recurentul consideră

că instanța în mod greșit a dispus obligarea pârâtului M.J.L.C. la plata

cheltuielilor de judecată.

Astfel, potrivit art.

274 alin. (1) C. proc. civ., "Partea care cade în pretenții va fi

obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată." De asemenea,

dispozițiile art. 275 - 276 C. proc. civ. fac o aplicare particulară a

principiului potrivit căruia acordarea cheltuielilor de judecată se bazează pe

culpa procesuală a părții ce a pierdut procesul.

Așa cum rezultă din

considerentele și dispozitivul sentinței criticate, instanța nu a stabilit

culpa procesuală a M.J.L.C., iar pârâtul nu a căzut în pretenții față de

reclamantă.

Având în vedere modul

de soluționare a acțiunii, respectiv respingerea acțiunii formulată de

reclamantă, recurentul susține că, fără a cădea în pretenții, și anume fără a

se stabili obligații cu privire la acțiunea reclamantei ori a culpei procesuale

a pârâtului, nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru admiterea capătului

de cerere privind cheltuielile de judecată.

Examinând cauza în

raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale

incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că recursul este întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta în

continuare.

Potrivit

dispozițiilor art. 274 alin. (1) din C. proc. civ. "Partea care cade în

pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată".

De la această regulă

există și excepția prevăzută de dispozițiile art. 275 C. proc. civ., potrivit

cărora "pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile

reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară

numai dacă a fost în întârziere înainte de chemarea în judecată".

În speța dedusă

judecății, reclamanta T.N. a formulat cererea de chemare în judecată la data de

22 aprilie 2009 invocând existența unui refuz nejustificat din partea

autorității pârâte, prin nesoluționarea, în termen rezonabil, a cererii de

redobândire a cetățeniei române.

Până la primul termen

de judecată respectiv 1 septembrie 2009, autoritatea pârâtă a formulat

întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect având în

vedere că la 11 martie 2009 cererea reclamantei a fost examinată și avizată

pozitiv.

Înalta Curte,

constată că problema de drept care trebuie dezlegată în soluționarea recursului

este aceea de a cerceta dacă cererea de obligarea a pârâtului la plata

cheltuielilor de judecată, formulată de reclamantă în fața instanței de fond,

se încadrează în vreuna dintre ipotezele reglementate de art. 274 alin. (1) și

art. 275 C. proc. civ., astfel cum au fost redate mai sus.

În ceea ce privește

condiția stabilită de art. 274 alin. (1) din C. proc. civ., în sensul că partea

care este obligată la plata cheltuielilor de judecată trebuie să fie

"căzută în pretenții", Înalta Curte constată că aceasta nu este

îndeplinită în ceea ce îl privește pe pârât. Astfel, din actele și lucrările

dosarului rezultă situația netăgăduită de reclamantă, potrivit căreia, cererea

acesteia de redobândire a cetățeniei române s-a soluționat la data de 11 martie

2009 prin avizarea favorabilă de către Comisie, aceasta fiind obligația de

îndeplinit de către autoritatea pârâtă.

În acest context, în

mod corect, instanța de fond, prin sentința pronunțată, a constatat că obiectul

pretențiilor deduse judecății a fost realizat și că primele două capete de

cerere trebuie respinse, pronunțând și soluția, ca atare.

Dezlegarea dată de

către instanță primelor două capete de cerere ale acțiunii, de respingere a

acestora, face imposibilă aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (1) din C.

proc. civ., neputându-se reține o "cădere în pretenții" a pârâtului,

având în vedere că prin avizarea favorabilă a cererii de redobândire a

cetățeniei, înainte de primul termen de judecată practic instanța nu mai putea

constata o culpă a autorității reprezentată de "refuzul nejustificat"

de a da curs pretențiilor reclamantei.

Prin urmare, demersul

judiciar al reclamantei, în mod obiectiv nu a mai putut fi finalizat printr-o

hotărâre judecătorească de obligare a autorității pârâte la satisfacerea

pretențiilor deduse judecății și, prin urmare nici nu o putea obliga pe aceasta

la cheltuieli de judecată, aceasta neavând o atitudine procesuală de opoziție

sau de nerecunoaștere a dreptului pretins de reclamantă.

Pe de altă parte,

potrivit art. 275 C. proc. civ., pârâtul care a recunoscut pretențiile la prima

zi de înfățișare nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, ori în

cauza de față cererea de redobândire a cetățeniei române formulată a fost

soluționată favorabil în ședința Comisiei, care a avut loc înainte de termenul

de judecată.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte constată că, în mod nelegal, instanța de fond a obligat

instituția pârâtă la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă și, în

temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (2) și (3) C. proc. civ. va admite

recursul, va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va respinge

capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de M.J., împotriva Sentinței civile nr. 3189 din 13 octombrie 2009 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică, în parte,

sentința atacată în sensul că respinge capătul de cerere privind acordarea

cheltuielilor de judecată către reclamantă, ca neîntemeiat.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 23 aprilie 2010.