ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 18.03.2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1555/2010

HOTĂRÂRE
18.03.2010
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1555/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta T.L. a chemat în judecată

Ministerul Justiției, solicitând instanței obligarea pârâtului

să analizeze/soluționeze în maximum 30 de zile de la rămânerea

irevocabilă a hotărârii, cererea privind redobândirea cetățeniei

române.

În

motivarea cererii reclamanta a arătat că în anul 2008 a adresat Ministerului Justiției, Comisia pentru Probleme de Cetățenie, o cerere

în vederea redobândirii cetățeniei române, însă timp de un an nu

a primit niciun răspuns.

La

data de 11 februarie 2009 s-a adresat Direcției Cetățenie pentru

a i se comunica stadiul soluționării, însă, cererile tot nu au

fost soluționate, comunicându-i-se verbal că volumul cererilor este

foarte mare astfel că, la data de 15 martie 2009 a revenit cu o nouă cerere, la care de asemenea, nu a primit răspuns.

Curtea

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, prin sentința civilă nr. 2831 din 1 iulie 2009 a admis în parte acțiunea reclamantei și a constatat refuzul nejustificat al pârâtului

de a-i soluționa cererea.

Totodată,

l-a obligat pe pârât să procedeze la soluționarea cererii de redobândire

a cetățeniei române în termen de 30 de zile de la rămânerea

irevocabilă a hotărârii, precum și la cheltuieli de

judecată în cuantum de 150 lei.

Pentru

a pronunța această sentință, instanța a reținut

că durata de 1 an de la depunerea dosarului nu poate constitui în niciun

caz un termen rezonabil în sensul Convenției Europene asupra

Cetățeniei, ratificată de România prin Legea nr. 396/2002, iar

din punct de vedere al Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu care

Legea nr. 21/1991 se completează în mod corespunzător, prin

nesoluționarea cererii reclamantei de redobândire a cetățeniei române

într-un termen rezonabil, aceasta a fost vătămată în drepturile

sale privind redobândirea cetățeniei.

Împotriva

acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a

declarat recurs Ministerul Justiției și Libertăților

Cetățenești (în prezent Ministerul Justiției, conform

O.U.G. nr. 115/2009).

Recurentul

a susținut în esență că:

Prin

cererea de recurs a fost invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ., apreciindu-se că devin incidente dispozițiile

art. 312 alin. (3) teza I C. proc. civ.

În

esență s-a arătat că în mod greșit prima instanță

a considerat că este vorba de un refuz nejustificat de a soluționa o

cerere în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, că nu

este posibil ca în termen de 30 de zile să fie adusă la îndeplinire

obligația stabilită în sarcina autorității recurente

și că au fost ignorate dispozițiile art. 14

1

din

Legea nr. 21/1991 privind cetățenia română (modificată prin

O.U.G. nr. 36/2009), cu accent pe lit. c) a alin. (2) al acestui text legal.

În

același timp, în mod greșit recurentul a fost obligat la plata cheltuielilor

de judecată întrucât nu a fost pus în întârziere conform art. 275 C. proc.

civ. și având în vedere că, de altfel, cererea reclamantei a fost și

soluționată ulterior pronunțării sentinței recurate.

În acest sens s-a depus la dosar actul nr. 9566/DC din 22 octombrie 2009 în

care menționează că cererea petentei T.L. a fost analizată

și avizată pozitiv de Comisia pentru cetățenie în ședința

din 12 octombrie 2009.

Examinând

cauza prin prisma criticii formulate de recurentul Ministerul Justiției,

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că aceasta

nu se subsumează art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și ca atare nu există

temei pentru modificarea sentinței atacate.

În

mod corect instanța fondului, raportându-se la momentul declanșării

demersului judiciar - 14 aprilie 2009 - și la probatoriul administrat în

baza căruia a și pronunțat sentința nr. 2831/2009, a

constatat că cererea de redobândire a cetățeniei române ce a

făcut obiectul dosarului nr. 1135/ED/2009 al Direcției pentru Cetățenie

a Ministerului Justiției nu a fost soluționată într-un termen

rezonabil în accepțiunea dată acestei sintagme de art. 10 din Convenția

Europeană asupra Cetățeniei ratificată de România prin

Legea nr. 396 din 14 iunie 2002.

În

acest context s-au aplicat dispozițiile art. 18 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, fiind obligată autoritatea pârâtă la soluționarea cererii

într-un termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a

hotărârii.

Faptul

că ulterior pronunțării sentinței, respectiv după data

de 1 iulie 2009, mai exact la 12 octombrie 2009, cererea intimatei-reclamante a

fost avizată pozitiv nu prezintă relevanță juridică

și nu este de natură a atrage desființarea hotărârii

judecătorești, aceasta fiind în mod evident legală și

temeinică.

De

altfel, prin avizarea ulterioară a solicitării reclamantei, se

observă că practic a fost executată deja obligația stabilită

în sarcina autorității reclamante, ceea ce dă o conotație pozitivă

activității de soluționare a cererii formulate în temeiul Legii

nr. 21/1991.

În

privința cheltuielilor de judecată, în mod corect și în acord cu

dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., pârâtul a fost obligat la

plata cheltuielilor de judecată.

Considerațiile

recurentului referitoare la împrejurarea că Ministerul Justiției nu a

fost pus în întârziere nu vor fi primite, deoarece în aplicarea art. 28 din

Legea nr. 554/2004 Înalta Curte consideră că, de altfel,

instituția punerii în întârziere/norma de procedură în discuție

nu este compatibilă cu specificul raporturilor de putere dintre autoritatea

publică, pe de o parte, și persoanele vătămate în

drepturile sau interesele lor, pe de altă parte.

În

acest context, văzând dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Respinge recursul declarat de

Ministerul Justiției și Libertăților

Cetățenești împotriva sentinței civile nr. 2831 din 1 iulie

2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 18 martie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-03-10
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1359/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul C.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, obligarea ac
ÎCCJ 2009-12-16
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5840/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2585 din 16 iunie 2009, a admis în parte acțiune
ÎCCJ 2010-09-28
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3889/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul M.I. a chemat în judecată Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâtul să constate r
ÎCCJ 2010-04-23
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2096/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanta T.N. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.J.L.C. - Comisia pentru Cetățenie să se constate refuzul nejustificat
ÎCCJ 2009-12-10
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5695/2009
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta R.A. a chemat în judecată Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâtul să dispună obl
Sursă