ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1555/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta T.L. a chemat în judecată Ministerul Justiției, solicitând instanței obligarea pârâtului să analizeze/soluționeze în maximum 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, cererea privind redobândirea cetățeniei române. În motivarea cererii reclamanta a arătat că în anul 2008 a adresat Ministerului Justiției, Comisia pentru Probleme de Cetățenie, o cerere în vederea redobândirii cetățeniei române, însă timp de un an nu a primit niciun răspuns. La data de 11 februarie 2009 s-a adresat Direcției Cetățenie pentru a i se comunica stadiul soluționării, însă, cererile tot nu au fost soluționate, comunicându-i-se verbal că volumul cererilor este foarte mare astfel că, la data de 15 martie 2009 a revenit cu o nouă cerere, la care de asemenea, nu a primit răspuns.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2831 din 1 iulie 2009 a admis în parte acțiunea reclamantei și a constatat refuzul nejustificat al pârâtului de a-i soluționa cererea. Totodată, l-a obligat pe pârât să procedeze la soluționarea cererii de redobândire a cetățeniei române în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, precum și la cheltuieli de judecată în cuantum de 150 lei.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că durata de 1 an de la depunerea dosarului nu poate constitui în niciun caz un termen rezonabil în sensul Convenției Europene asupra Cetățeniei, ratificată de România prin Legea nr. 396/2002, iar din punct de vedere al Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu care Legea nr. 21/1991 se completează în mod corespunzător, prin nesoluționarea cererii reclamantei de redobândire a cetățeniei române într-un termen rezonabil, aceasta a fost vătămată în drepturile sale privind redobândirea cetățeniei. Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești (în prezent Ministerul Justiției, conform O.U.G.

nr. 115/2009). Recurentul a susținut în esență că: Prin cererea de recurs a fost invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., apreciindu-se că devin incidente dispozițiile art. 312 alin. (3) teza I C. proc. civ. În esență s-a arătat că în mod greșit prima instanță a considerat că este vorba de un refuz nejustificat de a soluționa o cerere în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, că nu este posibil ca în termen de 30 de zile să fie adusă la îndeplinire obligația stabilită în sarcina autorității recurente și că au fost ignorate dispozițiile art. 14 1 din Legea nr. 21/1991 privind cetățenia română (modificată prin O.U.G. nr. 36/2009), cu accent pe lit. c) a alin. (2) al acestui text legal.

În același timp, în mod greșit recurentul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată întrucât nu a fost pus în întârziere conform art. 275 C. proc. civ. și având în vedere că, de altfel, cererea reclamantei a fost și soluționată ulterior pronunțării sentinței recurate. În acest sens s-a depus la dosar actul nr. 9566/DC din 22 octombrie 2009 în care menționează că cererea petentei T.L. a fost analizată și avizată pozitiv de Comisia pentru cetățenie în ședința din 12 octombrie 2009. Examinând cauza prin prisma criticii formulate de recurentul Ministerul Justiției, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că aceasta nu se subsumează art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și ca atare nu există temei pentru modificarea sentinței atacate.

În mod corect instanța fondului, raportându-se la momentul declanșării demersului judiciar - 14 aprilie 2009 - și la probatoriul administrat în baza căruia a și pronunțat sentința nr. 2831/2009, a constatat că cererea de redobândire a cetățeniei române ce a făcut obiectul dosarului nr. 1135/ED/2009 al Direcției pentru Cetățenie a Ministerului Justiției nu a fost soluționată într-un termen rezonabil în accepțiunea dată acestei sintagme de art. 10 din Convenția Europeană asupra Cetățeniei ratificată de România prin Legea nr. 396 din 14 iunie 2002. În acest context s-au aplicat dispozițiile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fiind obligată autoritatea pârâtă la soluționarea cererii într-un termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

Faptul că ulterior pronunțării sentinței, respectiv după data de 1 iulie 2009, mai exact la 12 octombrie 2009, cererea intimatei-reclamante a fost avizată pozitiv nu prezintă relevanță juridică și nu este de natură a atrage desființarea hotărârii judecătorești, aceasta fiind în mod evident legală și temeinică. De altfel, prin avizarea ulterioară a solicitării reclamantei, se observă că practic a fost executată deja obligația stabilită în sarcina autorității reclamante, ceea ce dă o conotație pozitivă activității de soluționare a cererii formulate în temeiul Legii nr. 21/1991. În privința cheltuielilor de judecată, în mod corect și în acord cu dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., pârâtul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată.

Considerațiile recurentului referitoare la împrejurarea că Ministerul Justiției nu a fost pus în întârziere nu vor fi primite, deoarece în aplicarea art. 28 din Legea nr. 554/2004 Înalta Curte consideră că, de altfel, instituția punerii în întârziere/norma de procedură în discuție nu este compatibilă cu specificul raporturilor de putere dintre autoritatea publică, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor, pe de altă parte. În acest context, văzând dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești împotriva sentinței civile nr. 2831 din 1 iulie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 martie 2010.