ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3889/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul M.I. a chemat în judecată

Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, solicitând instanței ca în

contradictoriu cu pârâtul să constate refuzul nejustificat al acestuia de a-i

soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române, și să-l oblige să

procedeze la analizarea/avizarea cererii de redobândire a cetățeniei române, în

termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că a formulat inițial, în anul 2008, cerere de

redobândire a cetățeniei române și a revenit cu aceeași solicitare către pârât

la data de 22 aprilie 2009, însă, nici până la acest moment nu a primit vreun

răspuns, tăcerea pârâtului fiind de natură a-l vătăma.

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința

civilă nr. 3954 din 17 noiembrie 2009, a respins acțiunea formulată de

reclamant ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a reținut că în cauză nu poate fi vorba de un refuz

al pârâtului de soluționare a cererii reclamantului, în condițiile în care

potrivit Adresei din 8 august 2009, emisă de Direcția Contencios din cadrul

Ministerului Justiției – Serviciul Cetățenie, a fost stabilit un termen în

acest sens, la data de 20 noiembrie 2009.

Împotriva acestei

sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs reclamantul.

Recurentul a

susținut, în esență, că instanța nu a aplicat corect dispozițiile art. 14

1

din Legea nr. 21/1991, întrucât termenul de 5 luni prevăzut de acest articol în

interiorul căruia Comisia pentru Cetățenie din cadrul Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești este obligată să analizeze cererea de redobândire a

cetățeniei române este unul imperativ și de strictă interpretare.

În termen de 5 luni,

susține recurentul, Comisia trebuia să-i analizeze dosarul și nu doar să fixeze

o dată viitoare la care ar urma să se facă acest lucru. Faptul că „cererea

reclamantului a fost înaintată Comisiei spre examinare” nu poate conduce la

concluzia că intimatul-pârât și-ar fi îndeplinit obligația legală care îi

incumbă.

Recursul este

nefondat.

În fapt, reclamantul

M.I., în contradictoriu cu Ministerul Justiției a solicitat instanței să

constate refuzul nejustificat al pârâtului de a-i soluționa cererea de redobândire

a cetățeniei române și să-l oblige să procedeze la analizarea/avizarea cererii

de redobândire a cetățeniei române, în termen de 30 de zile de la rămânerea

irevocabilă a hotărârii.

Cum prin Adresa din 8

septembrie 2009 emisă de Direcția Contencios din cadrul autorității pârâte, a

fost stabilită data de 20 noiembrie 2009, ca termen în vederea verificării de

către Comisia pentru Cetățenie a îndeplinirii condițiilor legale de redobândire

a cetățeniei române (art. 10

1

din Legea nr. 21/1991) de către reclamant,

nu se mai poate susține că suntem în prezența unui „refuz nejustificat de

soluționare a cererii”), în sensul de exprimare explicită cu exces de putere, a

voinței de a nu rezolva cererea unei persoane, așa cum este definită această

noțiune de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr.

554/2004.

De altfel, așa cum

s-a dovedit ulterior, prin Ordinul nr. 121 P din 24 august 2010, emis de

Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie, cererea reclamantului de

redobândire a cetățeniei române a fost aprobată.

Față de cele ce

preced, recursul declarat de reclamantul M.I. va fi respins ca nefondat,

menținându-se sentința criticată ca fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de M.I. împotriva Sentinței civile nr. 3954 din 17 noiembrie 2009 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 28 septembrie 2010.