ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3643/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Curții de Apel București, reclamanta A.A. a solicitat în contradictoriu cu

pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, să se constate

refuzul nejustificat al pârâtului de a-i soluționa cererea de redobândire a

cetățeniei române și obligarea acestuia la analizarea/avizarea cererii în

maximum 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.

Totodată, reclamanta a solicitat

obligarea pârâtului la daune morale în cuantum de 1000 lei.

În motivarea acțiunii sale,

reclamanta a arătat ca a depus cererea de redobândire a cetățeniei din anul

2008, iar în anul 2009 a revenit cu o cerere de urgentare a cererii formulate.

Prin întâmpinare, pârâtul a arătat

că întrucât nu au fost finalizate cercetările în privința reclamantei, s-a

dispus ca cererea acesteia să fie examinată la un termen viitor.

Prin sentința nr. 3792 din 10

noiembrie 2009, Curtea de Apel București a respins, ca neîntemeiată, acțiunea

formulată de reclamanta A.A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției

și Libertăților Cetățenești.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în esență, că nu orice refuz de a rezolva favorabil

o cerere constituie refuz nejustificat, ci doar atunci când se întemeiază pe

excesul de putere.

De asemenea, având în vedere că s-a

procedat la analizarea cererii reclamantei, dar nu au fost finalizate

verificările solicitate de Direcția Cetățenie precum și faptul că nici

dispozițiile Legii nr. 21/1991 nu prevăd un termen de soluționare a cererilor

de acordare ori de redobândire a cetățeniei, instanța de fond a apreciat că nu

se poate reține culpa autorității pârâte.

Împotriva Sentinței nr. 3792 din 10

noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios

administrativ și fiscal, a declarat recurs A.A., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, susținând că atitudinea intimatului - pârât de a

nu-i soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române formulată la 16 iunie

2008 nici până în prezent reprezintă un refuz nejustificat care se impune a fi

sancționat.

De asemenea, se arată că i se cuvin

și daune morale întrucât cererea sa nu a fost analizată într-un interval de

timp rezonabil fapt ce a determinat traume psihice în așteptarea statului pe

care strămoșii săi l-au avut în mod natural.

Înalta Curte, analizând recursul

formulat în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la

dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente în cauză, apreciază că acesta

este fondat pentru următoarele considerente.

Este adevărat că Legea nr. 21/1991

nu prevede un termen pentru soluționarea cererilor de acordare ori de

redobândire a cetățeniei, însă, dispozițiile art. 10 din Convenția Europeană

asupra Cetățeniei, ratificată de România prin Legea nr. 396/2002 sunt în sensul

că fiecare stat trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen

rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei precum

și redobândirea acesteia.

În ceea ce privește criteriile de

apreciere a caracterului rezonabil al duratei unei proceduri, aplicabile nu

numai celei judiciare, ci și procedurii administrative, nu se poate face

abstracție de principiile cristalizate în jurisprudența C.E.D.O., în aplicarea art.

6 din C.A.D.O.L.F.

Durata rezonabilă a procedurii se

apreciază în lumina acestor principii printre care și principiul soluționării

cererilor într-un termen rezonabil, în funcție de particularitățile fiecărei

cauze, luându-se în calcul complexitatea acesteia, conduita reclamantului sau

petiționarului și cea a autorităților competente, miza litigiului.

După cum se constată, recurenta - reclamantă

a formulat cerere de redobândire a cetățeniei române la data de 16 iunie 2008,

ulterior la 1 aprilie 2009 solicitând urgentarea soluționării acesteia, fapt

necontestat. Această cerere nu a fost soluționată de autoritatea pârâtă în

cauză nici până în prezent.

Aspectele de ordin organizatoric ale

intimatului - pârât nu sunt de natură a avea relevanță în ceea ce privește

justificarea obiectivă a nesoluționării cererii recurentei - reclamante într-un

termen rezonabil, cu atât mai mult cu cât Ministerul Justiției și Libertăților

Cetățenești, ca autoritate publică, este ținut de principiul operativității, ca

principiu de bază specific activității administrației publice.

În raport de considerentele expuse

instanța de fond în mod eronat a statuat că nu se poate reține culpa

autorității pârâte în ceea ce privește soluționarea cererii reclamantei într-un

termen rezonabil.

Dat fiind faptul că de la data

formulării cererii intimatul - pârât nu a soluționat cererea reclamantei, deși

au trecut mai mult de doi ani, atitudinea acestuia reprezintă un refuz

nejustificat de soluționare a cererii în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit.

i) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

În consecință, instanța de recurs

apreciază că în cauză este incidentă situația prevăzută de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., motiv pentru care urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C.

proc. civ., să admită recursul formulat de recurenta - reclamantă și să caseze

sentința recurată.

Potrivit art. 8 alin. (1) coroborat

cu art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se apreciază că este întemeiată în

parte cererea reclamantei, urmând să fie admisă în parte acțiunea acesteia,

dispunându-se obligarea pârâtului să se pronunțe cu privire la cererea

reclamantei de redobândire a cetățeniei române.

În ceea ce privește cererea privind

danele morale aceasta urmează a fi respinsă întrucât nu au fost administrate

probatorii cu privire la daunele morale solicitate iar obligarea pârâtului să

soluționeze cererea reclamantei reprezintă o reparație suficientă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A.A.

împotriva Sentinței civile nr. 3792 din 10 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată, admite în

parte acțiunea reclamantei A.A. împotriva pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților

Cetățenești.

Obligă pârâtul să se pronunțe cu

privire la cererea reclamantei.

Respinge cererea privind daunele

morale ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 septembrie 2010