ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3063/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamanții B.M. și B.D. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul de Justiție și Libertăților Cetățenești, au solicitat instanței să se constate refuzul nejustificat al pârâtului de a le soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române, obligarea acestuia la analizarea cererilor de redobândire a cetățeniei române, precum și obligarea pârâtului la plata daunelor morale în cuantum de 1000 lei, cu cheltuieli de judecată. Î n motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au depus cererile de redobândire a cetățeniei române în anul 2003, iar în anul 2009 au revenit cu cereri de urgentare.

Î n opinia reclamanților, perioada de mai mult de 6 ani care a trecut din momentul depunerii cererilor, depășește cu mult un termen rezonabil. Prin întâmpinarea depusă, pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești a solicitat respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect, având în vedere faptul că în data de 11 iunie 2009 cererile reclamanților au fost examinate și avizate pozitiv. Prin sentința civilă nr. 3247 din 14 octombrie 2009, Curtea de Apel București a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții B.M. și B.D. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, a obligat pârâtul să achite reclamanților suma de 1000 lei cu titlu de daune morale și suma de 543,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și a respins ca rămase fără obiect capetele de cerere privind constatarea refuzului nejustificat și obligarea pârâtului la analizarea cererilor de redobândire a cetățeniei.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că cererile reclamanților au rămas fără obiect în ceea ce privește capetele de cerere privind constatarea refuzului nejustificat și obligarea pârâtului la analizarea cererilor, având în vedere că acestea au fost examinate și avizate pozitiv, de către Comisia pentru Cetățenie, în ședința din 11 iunie 2009. Referitor la obiectul acțiunii privind daunele morale, instanța de fond a reținut că cererea reclamanților a fost soluționată într-un termen de 6 ani care nu poate fi în nici un caz apreciat ca rezonabil, ceea ce a fost de natură să le creeze un prejudiciu moral în condițiile în care nu au primit răspuns la cererea lor. Î n ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța de fond a apreciat că acestea sunt justificate, atâta vreme cât cererea reclamanților a fost soluționată abia după promovarea acțiunii în justiție, pârâtul aflându-se, astfel, în culpă procesuală.

Î mpotriva acestei sentințe, în termenul legal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin cererea de recurs s-a invocat ca motiv de nelegalitate care atrage modificarea sentinței Curții de Apel București motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătându-se, în esență, că nu se poate vorbi despre un prejudiciu cauzat reclamanților prin nesoluționarea cererilor de acordare a cetățeniei române, având în vedere existenta unui număr extrem de mare de cereri pentru dobândirea sau redobândirea cetățeniei, astfel că nu se poate reține vreo culpă în sarcina Ministerului Justiției. S-a susținut în motivele de recurs că nu se poate reține existența unui refuz nejustificat, în cauză nefiind vorba de o exprimare explicită , cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane.

A mai arătat recurentul că nu a fost depășit termenul rezonabil întrucât chiar și instanța europeană a admis că supraîncărcarea temporară a rolului unui tribunal nu angajează responsabilitatea internațională a statelor contractante dacă acestea adoptă cu promptitudine măsurile de natură să remedieze asemenea situații. Recurentul a apreciat că instanța de fond, în mod greșit, a considerat că se justifică cheltuielile de judecată, arătând în acest sens, că cererile reclamanților erau soluționate la momentul la care instanța a dispus obligarea pârâtului Ministerul Justiției la plata cheltuielilor de judecată. Examinând cauza și sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat Pentru a ajunge la această soluție Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Î n cauză, nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii deoarece prima instanță a reținut corect situația de fapt în raport cu materialul probator administrat și a realizat o încadrare juridică adecvată. Critica recurentului privind termenul rezonabil care, în opinia sa, nu a fost depășit, nu este fondată pentru următoarele motive: Potrivit art. 12 alin. (3) din Legea cetățeniei nr. 21/1991, persoanele care au domiciliul sau reședința în străinătate pot depune cererea de redobândire a cetățeniei române, însoțită de actele care dovedesc îndeplinirea condițiilor impuse de lege, la misiunile diplomatice sau oficiile consulare competente ale României; cererile vor fi înaintate de îndată Comisiei pentru cetățenie.

Din lecturarea textului legal anterior arătat, rezultă că, într-adevăr, legiuitorul român nu a stabilit un termen în care autoritățile române să proceseze astfel de cereri. Ca atare, în lipsa unui asemenea termen legal, trebuia să se facă aplicarea prevederilor art. 10 din Convenția Europeană pentru Cetățenie, adoptată la Strasbourg la data de 6 noiembrie 1997 și ratificată de România prin Legea nr. 396/2002, potrivit cărora: „Fiecare stat parte trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetățenie". Doctrina europeană a arătat că noțiunea de „termen rezonabil" este o noțiune relativă, care nu poate fi definită după criterii stricte.

Dreptul de a fi ascultat într-un „termen rezonabil" trebuie apreciat într-o dublă manieră, respectiv în mod global și în mod concret. Curtea de la Strasbourg a avut ocazia să fixeze cele două momente care trebuie luate în considerare pentru a determina durata unei proceduri, respectiv caracterul său rezonabil sau nerezonabil. Aprecierea se face asupra ansamblului procedurii, adică asupra întregului proces, în toate fazele sale, ceea ce conferă mai multă rigoare realizării unei durate rezonabile. Astfel, în materie « civilă », dies a quo începe să curgă de la data sesizării jurisdicției competente, dar el include și durata procedurii administrative prealabile, atunci când sesizarea jurisdicției este precedată de un recurs prealabil, obligatoriu.

In opinia Curții de la Strasbourg, caracterul rezonabil al duratei unei proceduri se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special, în funcție de complexitatea speței, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente. In cauză, Înalta Curte apreciază că intervalul de timp cuprins între data formulării cererii - anul 2003 - și data soluționării cererii, respectiv -11 iunie 2009, nu poate fi considerat un termen rezonabil, în sensul dispozițiilor legale mai sus menționate și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului. Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond, în mod corect a reținut că reclamanții au fost prejudiciați prin nesoluționarea cererii lor într-un termen rezonabil.

Referitor Ia cheltuielile de judecată, Înalta Curte reține că, așa cum a constatat și instanța de fond, cererea reclamanților a fost examinată și avizată pozitiv, însă această operațiune a fost efectuată după data formulării prezentei acțiuni și în condițiile în care, anterior acesteia, au fost întreprinse demersuri pe cale administrativă. Pe cale de consecință se constată că, în mod corect, instanța de fond a reținut culpa procesuală a recurentului-pârât și l-a obligat pe acesta, în conformitate cu dispozițiile art. 275 C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecată. Î n concluzie, sentința atacată fiind legală și temeinică, în conformitate cu dispozițiile art. 312 C. proc. civ., Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 3247 din 14 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 iunie 2010.