ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2069/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la data de 04 august 2009, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, reclamanții S.D. și S.A. au solicitat instanței de contencios administrativ obligarea pârâtului MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR CETĂȚENEȘTI să le examineze și avizeze cererile de redobândire a cetățeniei române, cu cheltuieli de judecată. În motivarea cererii, reclamanții au arătat că au depus cerere pentru redobândirea cetățeniei încă din anul 2007, cu nr. 668/2007 și respectiv 669/2007, însă cererile nu au fost soluționate, deși au depus cereri de urgentare, în cursul anului 2009. Prin aceeași cerere, reclamanții au solicitat și obligarea pârâtului la plata de despăgubiri morale în cuantum de 1000 lei, cu motivarea că atitudinea pârâtului de tergiversare a soluționării cererilor le-a provocat un prejudiciu moral.

Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca rămasă fără obiect, cu motivarea că cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei a fost examinată și avizată pozitiv de comisia pentru cetățenie în ședința din data de 16. octombrie 2009. Prin sentința nr. 28 din 5 ianuarie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții S.D. și S.A. în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI și a obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 1000 lei, cu titlu de daune morale. A respins cererea privind obligarea pârâtului la analizarea cererilor de redobândire a cetățeniei, ca rămasă fără obiect.

A obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți, respectiv 250 lei către S.D. și 700 lei către S.A. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele considerente: Referitor la cererea reclamanților privind obligarea pârâtului la avizarea cererilor redobândire a cetățeniei române, Curtea a constatat că a rămas fără obiect, întrucât pârâtul și-a îndeplinit obligația ulterior chemării în judecată. In ce privește despăgubirile morale solicitate, Curtea a apreciat că nesoluționarea în termen rezonabil a cererilor formulate de reclamanți, fără o justificare obiectivă, a avut ca rezultat prejudicierea acestora pe plan moral, prin crearea unei stări de incertitudine cu privire la situația cetățeniei sale, pe o perioadă excesiv de lungă, cuprinsă între anii 2007 și 2009. Prin urmare, Curtea a admis acest capăt de cerere și a obligat pârâtul la plata daunelor solicitate precum și a cheltuielilor de judecată către reclamanți.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Ministerul Justiției criticând-o pentru nelegalitate și netemeincie. Recurentul a susținut, în esență, că obligarea autorității la daune morale nu are fundament în condițiile în care intră în discuție admisibilitatea acțiunii, a capătului principal de cerere al acesteia și al aplicării celor subsidiare, în condițiile existenței principiului de drept, accesoriul urmează soarta principalului. În ceea ce privește condiția stabilită de art. 274 alin. (1) C. proc. civ. în sensul că partea este obligată la plata cheltuielilor de judecată, trebuie să fie „căzută în pretenții", nu este îndeplinită în cauza de fată, întrucât cererile de redobândire a cetățeniei române formulate s-au soluționat la data de 16 octombrie 2009, prin avizare favorabilă de către comisie.

Or, în acest context, a arătat recurentul, obiectul pretențiilor deduse judecății a fost realizat. Analizând sentința atacată în raport de actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum și cu reglementările legale incidente, Curtea constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. In cauză prima instanță a respins capătul principal al acțiunii reclamanților privind obligarea pârâtului la analizarea cererilor de redobândire a cetățeniei, ca rămas fără obiect și a admis acțiunea acestora privind obligarea autorității pârâte la plata daunelor morale și a cheltuielilor de judecată.

Privitor la acordarea daunelor morale, Curtea apreciază că sentința atacată a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 8, art. 18 și art. 19 din Legea nr. 554/2004, cererea privind acordarea daunelor morale având caracter subsidiar față de acțiunea principală având ca obiect analizarea cererilor de redobândire a cetățeniei române. În condițiile în care acțiunea principală a fost respinsă ca rămasă fără obiect, cererea privind acordarea daunelor morale nu poate fi primită, deoarece repararea pagubei este o latură intrinsecă a litigiului administrativ.

Acțiunea pentru acordarea daunelor morale este condiționată de existența unei hotărâri judecătorești prin care să fi fost admisă acțiunea, deoarece capătul de cerere privind daunele morale are caracter subsidiar cererii principale Pe de altă parte reclamanții nu au făcut dovada prejudiciului moral adus de către autoritatea pârâtă iar instanța nu a explicat nici modul în care s-a apreciat că suma de 1.000 lei ar reprezenta o compensare adecvată. În ceea ce privește obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, se constată că și sub acest aspect hotărârea instanței de fond este criticabilă. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc.

civ.,"partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată." Or, în cauză, această condiție nu este îndeplinită, întrucât cererile de redobândire a cetățeniei române au fost soluționate la data de 16 septembrie 2009, prin avizare favorabilă, acțiunea reclamanților fiind respinsă ca rămasă fără obiect. În consecință, pentru considerentele mai sus exprimate, în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ., urmează a se admite recursul pârâtului și modificată sentința recurată în sensul respingerii capetelor de cerere privind acordarea daunelor morale și a cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 28 din 5 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal. Modifică, în parte, sentința atacată în sensul că respinge capetele de cerere din acțiunea reclamanților privind daunele morale și cheltuielile de judecată. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 7 aprilie 2011.