ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2069/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 04

august 2009, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios

administrativ și fiscal, reclamanții S.D. și S.A. au solicitat instanței de

contencios administrativ obligarea pârâtului MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI

LIBERTĂȚILOR CETĂȚENEȘTI să le examineze și avizeze cererile de redobândire a

cetățeniei române, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanții au

arătat că au depus cerere pentru redobândirea cetățeniei încă din anul 2007, cu

nr. 668/2007 și respectiv 669/2007, însă cererile nu au fost soluționate, deși

au depus cereri de urgentare, în cursul anului 2009.

Prin aceeași cerere, reclamanții au

solicitat și obligarea pârâtului la plata de despăgubiri morale în cuantum de

1000 lei, cu motivarea că atitudinea pârâtului de tergiversare a soluționării

cererilor le-a provocat un prejudiciu moral.

Pârâtul a formulat întâmpinare, prin

care a solicitat respingerea cererii ca rămasă fără obiect, cu motivarea că

cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei a fost examinată și avizată

pozitiv de comisia pentru cetățenie în ședința din data de 16. octombrie 2009.

Prin sentința nr. 28 din 5 ianuarie

2010 Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și

fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții S.D. și S.A. în

contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI și a obligat pârâtul la plata

către reclamanți a sumei de 1000 lei, cu titlu de daune morale.

A respins cererea privind obligarea

pârâtului la analizarea cererilor de redobândire a cetățeniei, ca rămasă fără

obiect.

A obligat pârâtul la plata

cheltuielilor de judecată către reclamanți, respectiv 250 lei către S.D. și 700

lei către S.A.

Pentru a hotărî astfel prima instanță

a reținut următoarele considerente:

Referitor la cererea reclamanților

privind obligarea pârâtului la avizarea cererilor redobândire a cetățeniei

române, Curtea a constatat că a rămas fără obiect, întrucât pârâtul și-a

îndeplinit obligația ulterior chemării în judecată.

In ce privește despăgubirile morale

solicitate, Curtea a apreciat că nesoluționarea în termen rezonabil a cererilor

formulate de reclamanți, fără o justificare obiectivă, a avut ca rezultat

prejudicierea acestora pe plan moral, prin crearea unei stări de incertitudine

cu privire la situația cetățeniei sale, pe o perioadă excesiv de lungă,

cuprinsă între anii 2007 și 2009. Prin urmare, Curtea a admis acest capăt de

cerere și a obligat pârâtul la plata daunelor solicitate precum și a

cheltuielilor de judecată către reclamanți.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs Ministerul Justiției criticând-o pentru nelegalitate și netemeincie.

Recurentul a susținut, în esență, că

obligarea autorității la daune morale nu are fundament în condițiile în care

intră în discuție admisibilitatea acțiunii, a capătului principal de cerere al

acesteia și al aplicării celor subsidiare, în condițiile existenței

principiului de drept, accesoriul urmează soarta principalului.

În ceea ce privește condiția stabilită

de art. 274 alin. (1) C. proc. civ. în sensul că partea este obligată la plata

cheltuielilor de judecată, trebuie să fie „căzută în pretenții", nu este

îndeplinită în cauza de fată, întrucât cererile de redobândire a cetățeniei

române formulate s-au soluționat la data de 16 octombrie 2009, prin avizare

favorabilă de către comisie. Or, în acest context, a arătat recurentul,

obiectul pretențiilor deduse judecății a fost realizat.

Analizând

sentința atacată în raport de actele și lucrările dosarului, cu

criticile formulate de recurent, precum

și cu reglementările legale incidente,

Curtea

constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în

continuare.

In cauză prima instanță a respins

capătul principal al acțiunii reclamanților privind obligarea pârâtului la

analizarea cererilor de redobândire a cetățeniei, ca rămas fără obiect și a

admis acțiunea acestora privind obligarea autorității pârâte la plata daunelor

morale și a cheltuielilor de judecată.

Privitor la acordarea daunelor morale,

Curtea apreciază că

sentința atacată a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 8, art. 18

și art. 19 din Legea nr. 554/2004, cererea privind acordarea daunelor morale

având caracter subsidiar față de acțiunea principală având ca obiect analizarea

cererilor de redobândire a cetățeniei române.

În condițiile în care acțiunea

principală a fost respinsă ca rămasă fără obiect, cererea privind acordarea

daunelor morale nu poate fi primită, deoarece repararea pagubei este o latură

intrinsecă a litigiului administrativ.

Acțiunea pentru acordarea daunelor

morale este condiționată de existența unei hotărâri judecătorești prin care să

fi fost admisă acțiunea, deoarece capătul de cerere privind daunele morale are

caracter subsidiar cererii principale

Pe de altă parte reclamanții nu au

făcut dovada prejudiciului moral adus de către autoritatea pârâtă iar instanța

nu a explicat nici modul în care s-a apreciat că suma de 1.000 lei ar

reprezenta o compensare adecvată.

În ceea ce privește obligarea pârâtei

la plata cheltuielilor de judecată,

se

constată că și sub acest aspect hotărârea instanței de fond este criticabilă.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 274

alin. (1) C. proc. civ.,"partea care cade în pretenții va fi obligată, la

cerere, să plătească cheltuielile de judecată." Or, în cauză, această

condiție nu este îndeplinită, întrucât cererile de redobândire a cetățeniei

române au fost soluționate la data de 16 septembrie 2009, prin avizare

favorabilă, acțiunea reclamanților fiind respinsă ca rămasă fără obiect.

În consecință, pentru considerentele

mai sus exprimate, în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ., urmează a se

admite recursul pârâtului și modificată sentința recurată în sensul respingerii

capetelor de cerere privind acordarea daunelor morale și a cheltuielilor de

judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul

Justiției împotriva sentinței nr. 28 din 5 ianuarie 2010 a Curții de Apel

București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal.

Modifică, în parte, sentința atacată

în sensul că respinge capetele de cerere din acțiunea reclamanților privind

daunele morale și cheltuielile de judecată.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi

7 aprilie 2011.