ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 251/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 251/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul
Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal,
la data de 22 septembrie 2009, reclamanții B.V., B.R. și B.O. au solicitat în
contradictoriu cu M.J.L.C. – D.C., obligarea la analizarea/ avizarea cererii cu
privire la redobândirea cetățeniei române de îndată și obligarea pârâtului la
plata daunelor morale în valoare de 1.000 lei.
Pârâtul M.J. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect, arătând că
cererile reclamanților au fost avizate pozitiv în ședința Comisiei din 17
decembrie 2009.
Curtea de Apel București, secția a
VlII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 971, a
respins cererea formulată de reclamanții B.V., B.R. și B.O. în contradictoriu
cu M.J. ca rămasă fără obiect.
A respins cererea având ca obiect
daune morale ca neîntemeiată și a obligat pârâtul M.J. la plata cheltuielilor
de judecată în cuantum de 254 lei, către reclamanți.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță
a reținut că cererile de redobândire a cetățeniei române formulate de
reclamanți au fost analizate după introducerea acțiunii, astfel că cererea de
constatare a refuzului nejustificat și de obligare la soluționarea cererii a
rămas fără obiect.
În privința capătului de cerere
privind acordarea daunelor morale, Curtea a apreciat-o ca neîntemeiată și
reținând culpa procesuală a pârâtului, l-a obligat la plata sumei de 254 lei,
cheltuieli de judecată către reclamant.
Împotriva acestei hotărâri a declarat
recurs pârâtul M.J., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul a susținut în esență că în
mod greșit prima instanță l-a obligat la plata cheltuielilor de judecată, având
în vedere că la data pronunțării hotărârii, cererile reclamanților erau
soluționate.
Mai mult decât atât, a susținut
recurentul, în cauză sunt incidente prevederile art. 275 C. proc. civ.,
potrivit cărora pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile
reclamanților nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară
numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.
Analizând sentința atacată în raport
cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum și
cu reglementările legale incidente, Curtea constată că recursul este nefundat,
pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Potrivit art. 274 alin. (1) C. proc.
civ.,” - Partea care cade în pretențiuni va fi obligata la cerere, sa plătească
cheltuielile de judecata.” (.)
De asemenea, conform art. 275. –„
Pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului
nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecata, afara numai daca a
fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecata”.
În cauza de față, într-adevăr, așa cum
rezultă din adresa nr. l368/ DC din 27 ianuarie 2010 emisă de pârât, cererea
reclamantei a fost examinată și avizată, așa cum aceasta a solicitat. Această
operațiune, însă, a fost efectuată după data formulării acțiunii și în
condițiile în care pârâtul a fost pus în întârziere prin cererea formulată la
data de 12 august 2009, prin care, reclamanta a solicitat urgentarea cererii
sale de redobândire a cetățeniei române.
Pe cale de consecință, se constată că,
în mod corect, instanța de fond a reținut culpa procesuală a recurentului -
pârât și l-a obligat pe acesta, în conformitate cu dispozițiile art. 274 alin.
(l) C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecată.
În concluzie, sentința atacată fiind
legală și temeinică, în conformitate cu dispozițiile art. 312 C. proc. civ.,
Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de M.J.
împotriva sentinței civile nr. 971 din 23 februarie 2010 a Curții de Apel
București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19
ianuarie 2011.