ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4478/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 970 din 10 martie 2009, Curtea de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca rămasă fără obiect, acțiunea formulată de reclamantul S.V., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești - Comisia pentru cetățenie, prin care solicita să se constate refuzul nejustificat al pârâtului de a soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române și obligarea acestuia la soluționarea de îndată a cererii; de asemenea, instanța de judecată a respins capătul de cerere referitor la acordarea daunelor morale. Prin aceeași sentință, instanța de fond a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 204,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că acțiunea a rămas fără obiect, față de împrejurarea că cererea reclamantului a fost avizată pozitiv de către Comisia pentru cetățenie, în ședința din 5 ianuarie 2009, așa cum rezultă din întâmpinarea formulată de către pârât, precum și din precizarea reprezentantului reclamantului, făcută în fața instanței de judecată. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală exclusiv cu privire la aspectul obligării la plata cheltuielilor de judecată, a declarat recurs autoritatea pârâtă, arătând că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, față de împrejurarea că nu a pierdut procesul, cauza fiind rămasă fără obiect.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare. Într-adevăr, potrivit prevederilor art. 274 alin. (l) C. proc. civ., „Partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”. În cauză, însă, nu sunt îndeplinite prevederile legale citate, acțiunea reclamantului fiind respinsă. Mai mult decât atât, pârâtul a recunoscut dreptul solicitat de reclamant, avizând pozitiv cererea acestuia, așa cum rezultă din întâmpinarea formulată în cauză și din adresa nr. 3792/ DC din 04 martie 2009, depuse la dosarul de fond înaintea singurului termen de judecată, când a și fost soluționată acțiunea.

Or, potrivit dispozițiilor art. 275 din același cod, de procedură civilă, „Pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată”. Pentru considerentele arătate, constatând că soluția instanței de fond este greșită, în ceea ce privește dispoziția de obligare a pârâtului la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată, va fi admis recursul și modificată, în parte, sentința atacată, în sensul înlăturării dispoziției susmenționate.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești - Comisia pentru cetățenie împotriva sentinței nr. 970 din 10 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a VllI-a contencios administrativ și fiscal. Modifică, în parte, sentința atacată, în sensul că respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2009.