ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4478/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 970 din 10 martie 2009,

Curtea de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal, a

respins, ca rămasă fără obiect, acțiunea formulată de reclamantul S.V., în contradictoriu

cu pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești - Comisia pentru

cetățenie, prin care solicita să se constate refuzul nejustificat al pârâtului

de a soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române și obligarea acestuia

la soluționarea de îndată a cererii; de asemenea, instanța de judecată a

respins capătul de cerere referitor la acordarea daunelor morale.

Prin aceeași sentință, instanța de fond a

obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 204,3 lei, reprezentând

cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța

de fond a reținut, în esență, că acțiunea a rămas fără obiect, față de

împrejurarea că cererea reclamantului a fost avizată pozitiv de către Comisia

pentru cetățenie, în ședința din 5 ianuarie 2009, așa cum rezultă din

întâmpinarea formulată de către pârât, precum și din precizarea

reprezentantului reclamantului, făcută în fața instanței de judecată.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o

netemeinică și nelegală exclusiv cu privire la aspectul obligării la plata

cheltuielilor de judecată, a declarat recurs autoritatea pârâtă, arătând că

hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, față de împrejurarea că nu

a pierdut procesul, cauza fiind rămasă fără obiect.

Examinând cauza și sentința atacată, în

raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile invocate de recurent,

precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în

continuare.

Într-adevăr, potrivit prevederilor art. 274 alin.

(l) C. proc. civ., „Partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere,

să plătească cheltuielile de judecată”.

În cauză, însă, nu sunt îndeplinite

prevederile legale citate, acțiunea reclamantului fiind respinsă.

Mai mult decât atât, pârâtul a recunoscut

dreptul solicitat de reclamant, avizând pozitiv cererea acestuia, așa cum

rezultă din întâmpinarea formulată în cauză și din adresa nr. 3792/ DC din 04

martie 2009, depuse la dosarul de fond înaintea singurului termen de judecată,

când a și fost soluționată acțiunea.

Or, potrivit dispozițiilor art. 275 din

același cod, de procedură civilă, „Pârâtul care a recunoscut la prima zi de

înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata

cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de

chemarea în judecată”.

Pentru considerentele arătate, constatând că

soluția instanței de fond este greșită, în ceea ce privește dispoziția de

obligare a pârâtului la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată, va

fi admis recursul și modificată, în parte, sentința atacată, în sensul

înlăturării dispoziției susmenționate.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul

Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești - Comisia pentru cetățenie

împotriva sentinței nr. 970 din 10 martie 2009 a Curții de Apel București, secția

a VllI-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică, în parte, sentința atacată, în

sensul că respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței

atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21

octombrie 2009.