ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5837/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1801 din 28 aprilie 2009 a respins, ca rămasă fără obiect, capetele 1 și 2 din acțiunea formulată de reclamantul C.D., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești și a anulat, ca netimbrat, capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata de daune morale, obligând totodată pe acesta din urmă la plata cheltuielilor de judecată, către reclamant, în cuantum de 200 RON. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că cererea reclamantului, privind redobândirea cetățeniei române a fost examinată și avizată pozitiv de comisia de specialitate astfel cum rezultă din adresa din 14 aprilie 2009 emisă de Direcția contencios din cadrul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Având în vedere că pârâtul a dat curs cererii reclamantului după introducerea cererii de chemare în judecată, instanța de fond a reținut și incidența în speță a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. Cu privire la cererea de acordare a daunelor morale, față de împrejurarea că nu a fost legal timbrată, deși reclamantului i s-a pus în vedere această obligație, prima instanță a făcut aplicarea în speță a dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. cu motivarea că în condițiile în care cererea reclamantului a rămas fără obiect nu se poate susține că Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești a pierdut procesul și, prin urmare, nu-i poate fi aplicabilă sancțiunea prevăzută de art. 274 alin. (1) C. proc.

civ. pentru partea care cade în pretenții. Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile invocate și dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum urmează. Într-adevăr, potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ. „Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată”. În cauză însă nu sunt îndeplinite prevederile legale citate întrucât recurentul a recunoscut dreptul solicitat de reclamant, avizând pozitiv cererea acestuia, așa cum rezultă din adresa din 14 aprilie 2009 emisă de Direcția contencios din cadrul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești anterior datei la care instanța de fond s-a pronunțat.

Ori, potrivit dispozițiilor art. 275 C. proc. civ., „Pârâtul care recunoaște la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată”. Pentru considerentele arătate, constatând că soluția instanței de fond este greșită, în ceea ce privește obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecat, către reclamant, Curtea va admite recursul declarat în cauză și va modifica, în parte, sentința atacată, în sensul înlăturării dispozițiilor susmenționate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești împotriva sentinței civile nr. 1801 din 28 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge cererea reclamantului C.D. de acordare a cheltuielilor de judecată. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 decembrie 2009.