ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5837/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1801 din 28 aprilie 2009 a respins,

ca rămasă fără obiect, capetele 1 și 2 din acțiunea formulată de reclamantul C.D.,

în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești și

a anulat, ca netimbrat, capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la

plata de daune morale, obligând totodată pe acesta din urmă la plata cheltuielilor

de judecată, către reclamant, în cuantum de 200 RON.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că cererea reclamantului, privind redobândirea cetățeniei române

a fost examinată și avizată pozitiv de comisia de specialitate astfel cum rezultă

din adresa din 14 aprilie 2009 emisă de Direcția contencios din cadrul Ministerului

Justiției și Libertăților Cetățenești.

Având în vedere că pârâtul

a dat curs cererii reclamantului după introducerea cererii de chemare în judecată,

instanța de fond a reținut și incidența în speță a dispozițiilor art. 274 C.

proc. civ.

Cu privire la cererea

de acordare a daunelor morale, față de împrejurarea că nu a fost legal timbrată,

deși reclamantului i s-a pus în vedere această obligație, prima instanță a făcut

aplicarea în speță a dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs pârâtul invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ. cu motivarea că în condițiile în care cererea reclamantului

a rămas fără obiect nu se poate susține că Ministerul Justiției și Libertăților

Cetățenești a pierdut procesul și, prin urmare, nu-i poate fi aplicabilă sancțiunea

prevăzută de art. 274 alin. (1) C. proc. civ. pentru partea care cade în pretenții.

Examinând cauza și sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile invocate și dispozițiile

legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ.,

Curtea constată că recursul este fondat, după cum urmează.

Într-adevăr, potrivit

art. 274 alin. (1) C. proc. civ. „Partea care cade în pretenții va fi obligată,

la cerere, să plătească cheltuieli de judecată”.

În cauză însă nu sunt

îndeplinite prevederile legale citate întrucât recurentul a recunoscut dreptul solicitat

de reclamant, avizând pozitiv cererea acestuia, așa cum rezultă din adresa din 14

aprilie 2009 emisă de Direcția contencios din cadrul Ministerului Justiției și Libertăților

Cetățenești anterior datei la care instanța de fond s-a pronunțat.

Ori, potrivit dispozițiilor

art. 275 C. proc. civ., „Pârâtul care recunoaște la prima zi de înfățișare pretențiile

reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai

dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată”.

Pentru considerentele

arătate, constatând că soluția instanței de fond este greșită, în ceea ce privește

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecat, către reclamant, Curtea va

admite recursul declarat în cauză și va modifica, în parte, sentința atacată, în

sensul înlăturării dispozițiilor susmenționate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești împotriva sentinței civile

nr. 1801 din 28 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința

atacată în sensul că respinge cererea reclamantului C.D. de acordare a cheltuielilor

de judecată.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 decembrie 2009.