ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4247/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta R.N. a solicitat în contradictoriu cu M.J.L.C. obligarea acestei autorități prin Direcția Cetățenie – Comisia pentru Cetățenie să procedeze la analizarea cererii de redobândire a cetățeniei române de îndată și la plata unor daune morale în cuantum de 1 leu. În motivarea cererii reclamanta a arătat că s-a adresat pârâtului încă din anul 2005 în vederea redobândirii cetățenei române, dar că Direcția Cetățenie i-a comunicat că dosarul a fost înaintat Comisiei pentru cetățenie în vederea analizării acestuia.

Întrucât nici până la acest moment nu a primit nici un răspuns din partea pârâtului fiind depășit termenul rezonabil de soluționare a cererii, se impune obligarea pârâtului în sensul solicitat precum și la plata de daune morale. Prin întâmpinare M.J.L.C. a invocat excepția rămânerii fără obiect a acțiunii întrucât în ședința din 13 ianuarie 2009 cererea a fost examinată și avizată pozitiv de Comisia pentru Cetățenia care a întocmit raportul prevăzut de art. 17 și 18 din Legea nr. 21/1991. Prin sentința civilă nr. 984 din 10 martie 2009 Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de R.N. ca rămasă fără obiect și a respins capătul de cerere privind acordarea daunelor morale ca neîntemeiat.

Totodată a dispus obligarea pârâtului la 150 lei cheltuieli de judecată către reclamantă. Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut următoarele: În ceea ce privește excepția lipsei de obiect a cererii instanța a reținut că din adresa nr. 3779 din 27 februarie 2009 a Direcției Cetățenie din cadrul M.J.L.C. cererea de redobândire a cetățeniei române formulată de reclamanta R.N. a fost examinată și avizată pozitiv în ședința Comisiei din data de 13 ianuarie 2009. În ceea ce privește capătul de cerere referitor la daunele morale instanța a considerat că prejudiciul produs prin soluționarea într-un termen apreciat de reclamantă ca fiind nerezonabil a fost acoperit prin soluționarea cererii și întocmirea raportului prevăzut de art. 17 și 18 din Legea nr. 21/1991.

În baza art. 274 C. proc. civ., Curtea a obligat pârâtul la 150 lei cheltuieli de judecată către reclamantă cu titlu de onorariu de avocat. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul M.J.L.C., criticând-o pentru nelegalitate și solicitând, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea sentinței recurate în sensul respingerii capătului de cerere privitor la cheltuielile de judecată. Susține recurenta că au fost aplicate în mod greșit prevederile art. 274 C. proc. civ., având în vedere modul de soluționare a acțiunii, respectiv respingerea cererii formulate de reclamantă. Astfel, solicită recurenta să se constate că, fără a cădea în pretenții și stabilirea culpei procesuale nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru admiterea capătului de cerere privind cheltuielile de judecată.

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor de recurs invocate și în raport cu dispozițiile legale aplicabile în cauză, Înalta Curte îl va respinge pentru considerentele ce se vor arăta în continuare . Potrivit dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată. De la această regulă există și excepția prevăzută de dispozițiile art. 275 C. proc. civ., potrivit cărora pârâtul care a recunoscut ca prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.

În speța dedusă judecății, reclamanta a formulat cerere de redobândire a cetățeniei române în anul 2005 conform art. 12 din Legea nr. 21/1991 și întrucât nu a fost soluționată într-un termen rezonabil s-a adresat instanței judecătorești la data de 22 decembrie 2008. Astfel, este adevărat că la data de 13 ianuarie 2009, cererea a fost examinată și avizată pozitiv de Comisia pentru cetățenie, însă acest lucru s-a realizat după ce reclamanta intimată formulase prezenta acțiune și după ce anterior acțiunii pârâtului în justiție formulase, pe care administrativă încă două memorii de urgentare a soluționării dosarului.

În acest context, instanța de fond, prin sentința pronunțată a constatat că obiectul cererii a fost realizat, în sensul că cererea de redobândire a cetățeniei române a reclamantei a fost examinată, dar a reținut și culpa autorității de a nu soluționa cererea într-un termen rezonabil și de a nu-i comunica acest aspect, fapt ce a determinat formularea acțiunii și implicit efectuarea cheltuielilor judiciare solicitate. În final, este de reținut că deși acțiunea a fost respinsă ca rămasă fără obiect nu înseamnă că autoritatea nu a căzut în pretenții, în condițiile în care, „pretențiile” deduse judecății au reprezentat, de fapt, vătămarea produsă de soluționarea cererii pe parcursul judecății cauzei, reclamantul fiind obligat să efectueze pe plan judiciar cheltuieli pentru a determina autoritatea să răspundă petiției sale.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, constată că, în mod legal instanța de fond a obligat instituția pârâtă la plata cheltuielilor de judecată și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.J.L.C. împotriva sentinței civile nr. 984 din 10 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2009.