ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4247/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată, pe rolul Curții de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta R.N.

a solicitat în contradictoriu cu M.J.L.C. obligarea acestei autorități prin

Direcția Cetățenie – Comisia pentru Cetățenie să procedeze la analizarea

cererii de redobândire a cetățeniei române de îndată și la plata unor daune

morale în cuantum de 1 leu.

În motivarea cererii

reclamanta a arătat că s-a adresat pârâtului încă din anul 2005 în vederea redobândirii

cetățenei române, dar că Direcția Cetățenie i-a comunicat că dosarul a fost

înaintat Comisiei pentru cetățenie în vederea analizării acestuia.

Întrucât nici până la acest

moment nu a primit nici un răspuns din partea pârâtului fiind depășit termenul

rezonabil de soluționare a cererii, se impune obligarea pârâtului în sensul

solicitat precum și la plata de daune morale.

Prin întâmpinare M.J.L.C. a

invocat excepția rămânerii fără obiect a acțiunii întrucât în ședința din 13 ianuarie

2009 cererea a fost examinată și avizată pozitiv de Comisia pentru Cetățenia

care a întocmit raportul prevăzut de art. 17 și 18 din Legea nr. 21/1991.

Prin sentința civilă nr. 984

din 10 martie 2009 Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de R.N. ca rămasă fără

obiect și a respins capătul de cerere privind acordarea daunelor morale ca

neîntemeiat. Totodată a dispus obligarea pârâtului la 150 lei cheltuieli de

judecată către reclamantă.

Pentru a hotărî astfel,

această instanță a reținut următoarele:

În ceea ce privește excepția

lipsei de obiect a cererii instanța a reținut că din adresa nr. 3779 din 27

februarie 2009 a Direcției Cetățenie din cadrul M.J.L.C. cererea de redobândire

a cetățeniei române formulată de reclamanta R.N. a fost examinată și avizată

pozitiv în ședința Comisiei din data de 13 ianuarie 2009.

În ceea ce privește capătul

de cerere referitor la daunele morale instanța a considerat că prejudiciul

produs prin soluționarea într-un termen apreciat de reclamantă ca fiind

nerezonabil a fost acoperit prin soluționarea cererii și întocmirea raportului

prevăzut de art. 17 și 18 din Legea nr. 21/1991.

În baza art. 274 C. proc.

civ., Curtea a obligat pârâtul la 150 lei cheltuieli de judecată către reclamantă

cu titlu de onorariu de avocat.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs pârâtul M.J.L.C., criticând-o pentru nelegalitate și solicitând,

în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea sentinței recurate în

sensul respingerii capătului de cerere privitor la cheltuielile de judecată.

Susține recurenta că au fost

aplicate în mod greșit prevederile art. 274 C. proc. civ., având în vedere

modul de soluționare a acțiunii, respectiv respingerea cererii formulate de

reclamantă.

Astfel, solicită recurenta

să se constate că, fără a cădea în pretenții și stabilirea culpei procesuale nu

sunt îndeplinite condițiile legale pentru admiterea capătului de cerere privind

cheltuielile de judecată.

Analizând recursul formulat,

prin prisma motivelor de recurs invocate și în raport cu dispozițiile legale

aplicabile în cauză, Înalta Curte îl va respinge pentru considerentele ce se

vor arăta în continuare .

Potrivit dispozițiilor art.

274 alin. (1) C. proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la

cerere, să plătească cheltuieli de judecată.

De la această regulă există

și excepția prevăzută de dispozițiile art. 275 C. proc. civ., potrivit cărora pârâtul

care a recunoscut ca prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va

putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost

pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.

În speța dedusă judecății,

reclamanta a formulat cerere de redobândire a cetățeniei române în anul 2005

conform art. 12 din Legea nr. 21/1991 și întrucât nu a fost soluționată într-un

termen rezonabil s-a adresat instanței judecătorești la data de 22 decembrie 2008.

Astfel, este adevărat că la

data de 13 ianuarie 2009, cererea a fost examinată și avizată pozitiv de

Comisia pentru cetățenie, însă acest lucru s-a realizat după ce reclamanta

intimată formulase prezenta acțiune și după ce anterior acțiunii pârâtului în

justiție formulase, pe care administrativă încă două memorii de urgentare a

soluționării dosarului.

În acest context, instanța

de fond, prin sentința pronunțată a constatat că obiectul cererii a fost

realizat, în sensul că cererea de redobândire a cetățeniei române a reclamantei

a fost examinată, dar a reținut și culpa autorității de a nu soluționa cererea într-un

termen rezonabil și de a nu-i comunica acest aspect, fapt ce a determinat

formularea acțiunii și implicit efectuarea cheltuielilor judiciare solicitate.

În final, este de reținut că

deși acțiunea a fost respinsă ca rămasă fără obiect nu înseamnă că autoritatea

nu a căzut în pretenții, în condițiile în care, „pretențiile” deduse judecății

au reprezentat, de fapt, vătămarea produsă de soluționarea cererii pe parcursul

judecății cauzei, reclamantul fiind obligat să efectueze pe plan judiciar

cheltuieli pentru a determina autoritatea să răspundă petiției sale.

Pentru aceste considerente,

Înalta Curte, constată că, în mod legal instanța de fond a obligat instituția

pârâtă la plata cheltuielilor de judecată și în temeiul art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de M.J.L.C. împotriva sentinței civile nr. 984 din 10 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 octombrie 2009.