ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4123/2010

Asupra contestației în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia nr. 4247 din 13

octombrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, a fost respins, ca nefundat, recursul

declarat de M.J.L.C. împotriva sentinței civile nr. 984 din 10 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Împotriva acestei decizii, la data

de 18 martie 2010, M.J. a formulat contestație în anulare, solicitând

desființarea hotărârii pronunțate de instanța de recurs și rejudecarea

recursului.

În motivarea cererii, întemeiată pe

dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., contestatorul a susținut că

dezlegarea dată cauzei de instanța de recurs este rezultatul unei greșeli

materiale săvârșită în legătură cu examinarea recursului, deoarece s-a reținut

că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 274 alin. (1) C. proc. civ.,

pentru obligarea la plata cheltuielilor de judecată, fără a se avea în vedere

că acțiunea a fost comunicată ministerului numai la data de 17 februarie 2009,

după data de 13 ianuarie 2009, la care a fost soluționată cererea intimatei –

reclamante de redobândire a cetățeniei române.

Contestatorul a învederat că soluția

instanței de recurs se bazează pe luarea în considerare a unor date eronate și

că din acest motiv, s-a apreciat greșit că nu sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 275 C. proc. civ., pentru exonerarea sa de la plata

cheltuielilor de judecată solicitate de intimată la instanța de fond.

Analizând actele și lucrările dosarului,

Înalta Curte va respinge prezenta contestație în anulare ca nefondată, pentru

următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 318 alin.

(1) C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu

contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau

când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din

greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Motivele pentru care contestatoarea

a solicitat retractarea deciziei nr. 4247 din 13 octombrie 2009 nu se

încadrează în ipoteza juridică reglementată pentru calea extraordinară de atac

exercitată, întrucât nu se referă la erori materiale, legate de aspectele

formale ale judecării recursului.

Contestația în anulare specială a

fost prevăzută de textul de lege susmenționat pentru cazul erorilor materiale

privind actele de procedură și nu vizează probleme de fond, cum sunt cele referitoare

la aprecierea probelor administrate și situația de fapt avută în vedere la

judecarea recursului.

Astfel, se reține că, atât data

comunicării cererii de chemare în judecată, cât și data soluționării petiției

adresate de intimata – reclamantă reprezintă elementele de fapt examinate de

instanța de recurs cu ocazia analizării ultimului motiv de recurs invocat cu

privire la aplicarea dispozițiilor art. 274 – art. 275 C. proc. civ.

În consecință, acestea au constituit

obiectul judecății pe fond a recursului și nu vizează erorile materiale pentru

care este admisibilă retractarea unei hotărâri judecătorești irevocabile, pe

calea contestației în anulare.

Față de considerentele expuse,

constatând că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute expres de art. 318 alin.

(1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezenta contestație în anulare ca

nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge contestația în anulare

formulată de contestatorul M.J. împotriva deciziei nr. 4247 din 13 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 octombrie 2010.