ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4178/2010

Asupra contestației în

anulare de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 4074 din 06 octombrie 2009,

a respins recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței civile

nr. 886 din 03 martie 2009 ca nefondat, reținând în acest sens că, în condițiile

în care temeiul acordării cheltuielilor de judecată îl constituie culpa procesuală

a părții, acordarea cheltuielilor de judecată este justificată și atunci când cererea

este respinsă ca rămasă fără obiect, față de împrejurarea că actul administrativ

atacat nu era în ființă în momentul sesizării instanței și astfel culpa procesuală

a părții exista în momentul declanșării litigiului.

Împotriva acestei decizii

recurentul a formulat contestație în anulare susținând, în esență, că în condițiile

în care cererea reclamantului a fost avizată pozitiv, înainte de comunicarea cererii

de chemare în judecată, instituția pârâtă nu a căzut în pretenții și nici nu a fost

pusă în întârziere, iar pe de altă parte cererea a fost soluționată în termenul

de 5 luni stabilit de O.U.G. nr. 36/2009, aspecte care, în opinia contestatorului,

echivalează cu o greșeală materială, în sensul dispozițiilor art. 318 C. proc. civ.

Examinând cauza și decizia

atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prezenta

contestație în anulare este inadmisibilă, pentru considerentele ce se vor arăta

în continuare:

Potrivit dispozițiilor

art. 318 C. proc. civ., „Hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație

când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând

recursul sau admițându-l numai în parte a omis, din greșeală, să cerceteze vreunul

dintre motivele de modificare sau de casare”.

Așa fiind, rezultă că

textul de lege are în vedere greșeli materiale evidente, în legătură cu aspectele

formale ale judecării recursului, pe această cale neputând fi remediate greșeli

de judecată, respectiv de apreciere sau interpretare a unor dispoziții legale.

Ori, în cauză, rezultă

cu evidență că nu se invocă de către contestator o greșeală materială, adică o eroare

evidentă legată de aspecte formale ale judecării recursului, cum ar fi respingerea

ca tardiv declarat sau anularea ca netimbrat ori făcut de o persoană fără calitate,

deși la dosar se găsesc dovezi care învederează contrariul, ci modul în care instanța

a dezlegat o anume problemă de drept, cea privind soluționarea cererii de acordare

a cheltuielilor de judecată.

Pe cale de consecință,

constatând că motivele invocate de contestator nu se circumscriu condițiilor expres

și limitativ impuse de art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă,

contestația în anulare formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în

anulare formulată de Ministerul Justiției împotriva deciziei nr. 4074 din 06 octombrie

2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și

fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 octombrie 2010.