ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4782/2011

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 1078 din 23 februarie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins recursul declarat de I.S. împotriva sentinței nr. 139 din 15 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

În motivarea acestei soluții, instanța de control judiciar a reținut că recurentul-reclamant a fost numit în funcția de director începând cu 15 martie 2009, în condițiile în care avea deja calitatea de pensionar pentru muncă depusă și limită de vârstă, astfel că raportul său de serviciu a încetat de drept, prin efectul legii, respectiv potrivit dispozițiilor art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999, în forma în vigoare la data emiterii ordinului, actul administrativ contestat pe calea acțiunii în contencios administrativ fiind, astfel, legal emis, așa cum apreciase și instanța de fond. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare recurentul I.S., solicitând, în temeiul dispozițiilor art. 317 din Codul de procedură civilă, anularea acesteia și rejudecarea recursului.

În motivarea cererii, contestatorul a susținut că la termenul la care s-a pronunțat decizia contestată formulase cerere de amânare a judecării cauzei în vederea angajării unui apărător, cerere care a fost respinsă, recursul fiind soluționat în lipsa sa. Contestatorul a criticat, în esență, decizia atacată, prin prisma încălcării dreptului său la apărare, drept garantat atât de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât și de art. 24 din Constituția României. Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul Ministerul Administrației și Internelor a invocat excepția tardivității contestației în anulare, în condițiile în care aceasta a fost depusă cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc.

civ., precum și excepția inadmisibilității contestației, cu motivarea că aceasta nu s-ar încadra în nici una din ipotezele reglementate de art. 317 și art. 318 C. proc. civ. Examinând cu prioritate excepțiile invocate de către intimat, în temeiul art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Cu privire la excepția tardivității contestației în anulare Potrivit dispozițiilor art. 319 alin. (2) C. proc.

civ., „c ontestația se poate face oricând înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei, până la împlinirea termenului stabilit la art. 401 alin. (1) lit. b) sau lit. c). Împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.” În speță, decizia contestată a fost pronunțată la data de 23 februarie 2011, termenul pentru formularea unei contestații în anulare expirând cel târziu la 23 februarie 2012 . În aceste condiții, contestația înregistrată la 14 iunie 2011 apare ca formulată în termenul fixat de lege, excepția invocată de către intimatul Ministerul Administrației și Internelor fiind apreciată ca neîntemeiată și urmând a fi respinsă.

b. Referitor la excepția inadmisibilității contestației în anulare Contestația în anulare reprezintă o cale de atac extraordinară, de retractare, ce poate fi exercitată doar în limitele și condițiile prevăzute de lege. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 317 C. proc.

civ., „hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: 1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; 2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență”, iar art. 318 ne arată că „hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare .” Or, în speță, analizând înscrisurile dosarului, Înalta Curte nu a constatat incidența vreunuia din aceste motive de anulare a deciziei instanței de recurs.

Contestatorul a fost legal citat pentru termenul din 23 februarie 2011, potrivit dovezii atașate la dosarul de recurs, iar argumentul său privind încălcarea dreptului la apărare nu poate fi încadrat în vreuna din ipotezele determinante de retractare prevăzute de textele procedurale sus-citate. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 320 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezenta contestație în anulare ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția tardivității. Respinge contestația în anulare formulată de către I.S. împotriva deciziei civile nr. 1078 din 23 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2011.