ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4782/2011

Asupra contestației

în anulare de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 1078 din 23 februarie

2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, a respins recursul declarat de I.S. împotriva sentinței nr. 139 din

15 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

În motivarea acestei

soluții, instanța de control judiciar a reținut că recurentul-reclamant a fost

numit în funcția de director începând cu 15 martie 2009, în condițiile în care

avea deja calitatea de pensionar pentru muncă depusă și limită de vârstă,

astfel că raportul său de serviciu a încetat de drept, prin efectul legii,

respectiv potrivit dispozițiilor art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr.

188/1999, în forma în vigoare la data emiterii ordinului, actul administrativ

contestat pe calea acțiunii în contencios administrativ fiind, astfel, legal

emis, așa cum apreciase și instanța de fond.

Împotriva acestei

decizii a formulat contestație în anulare recurentul I.S., solicitând, în temeiul

dispozițiilor art. 317 din Codul de procedură civilă, anularea acesteia și

rejudecarea recursului.

În motivarea cererii,

contestatorul a susținut că la termenul la care s-a pronunțat decizia

contestată formulase cerere de amânare a judecării cauzei în vederea angajării

unui apărător, cerere care a fost respinsă, recursul fiind soluționat în lipsa

sa.

Contestatorul a

criticat, în esență, decizia atacată, prin prisma încălcării dreptului său la

apărare, drept garantat atât de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului, cât și de art. 24 din Constituția României.

Prin întâmpinarea

formulată în cauză, intimatul Ministerul Administrației și Internelor a invocat

excepția tardivității contestației în anulare, în condițiile în care aceasta a

fost depusă cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 319 alin. (2)

teza a II-a C. proc. civ., precum și excepția inadmisibilității contestației,

cu motivarea că aceasta nu s-ar încadra în nici una din ipotezele reglementate

de art. 317 și art. 318 C. proc. civ.

Examinând cu

prioritate excepțiile invocate de către intimat, în temeiul art. 137 C. proc.

civ., Înalta Curte constată următoarele:

Cu privire la

excepția tardivității contestației în anulare

Potrivit

dispozițiilor art. 319 alin. (2) C. proc. civ., „c

ontestația

se poate face oricând înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei,

până la împlinirea termenului stabilit la art. 401 alin. (1) lit. b) sau lit. c).

Împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de

executare silită, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la

data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un

an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.”

În speță,

decizia contestată a fost pronunțată la data de 23 februarie 2011, termenul

pentru formularea unei contestații în anulare expirând cel târziu la 23

februarie

2012

.

În aceste

condiții, contestația înregistrată la 14 iunie 2011 apare ca formulată în termenul

fixat de lege, excepția invocată de către intimatul Ministerul Administrației și

Internelor fiind apreciată ca neîntemeiată și urmând a fi respinsă.

b. Referitor

la excepția inadmisibilității contestației în anulare

Contestația în anulare

reprezintă o cale de atac extraordinară, de retractare, ce poate fi exercitată doar

în limitele și condițiile prevăzute de lege.

Astfel, potrivit dispozițiilor

art. 317 C. proc. civ., „hotărârile

irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai

jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:

pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; 2. când

hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică

privitoare la competență”, iar art. 318 ne arată că

„hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație

când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând

recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul

dintre motivele de modificare sau de casare

.”

Or, în speță,

analizând înscrisurile dosarului, Înalta Curte nu a constatat incidența vreunuia

din aceste motive de anulare a deciziei instanței de recurs.

Contestatorul

a fost legal citat pentru termenul din 23 februarie 2011, potrivit dovezii atașate

la dosarul de recurs, iar argumentul său privind încălcarea dreptului la apărare

nu poate fi încadrat în vreuna din ipotezele determinante de retractare prevăzute

de textele procedurale sus-citate.

Pentru aceste

considerente, în temeiul dispozițiilor art. 320 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

prezenta contestație în anulare ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția tardivității.

Respinge contestația în

anulare formulată de către I.S. împotriva deciziei civile nr. 1078 din 23 februarie

2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 octombrie 2011.