ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 255/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 693/45/2009, pe rolul Curții de Apel Iași, reclamanta A.M. a chemat judecată Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale și pe președintele acestei instituții, D.D.P., solicitând anularea în totalitate a Ordinului nr. 989 din 13 octombrie 2009 emis de către pârâtă, prin care a fost revocată din funcția de director coordonator adjunct Direcția Economică, Evidență Contribuabili a Casei Județene Pensii Iași începând cu data de 14 octombrie 2009 și repararea pagubelor materiale și morale cauzate prin emiterea actului administrativ. Reclamanta a invocat excepția de nelegalitate, conform art. 4 din Legea nr. 554/2004 și excepția de neconstituționalitate a O.U.G.

nr. 105/2005, excepții la susținerea cărora a renunțat în cursul judecății. Reclamanta a arătat că a efectuat procedura prealabilă conform art. 7 din Legea nr. 554/2004, solicitând revocarea ordinului, deși acțiunea cu care a sesizat instanța nu se supune acestor exigențe. A mai arătat reclamanta că, în urma intrării în vigoare a O.U.G. nr. 37/2009, raportul său de serviciu în calitate de funcționar public a încetat, iar în urma participării la concursul organizat de C.N.P.A.S. a fost numită director coordonator adjunct la Direcția economică, evidență contribuabili a Casei Județene de Pensii Iași.

A susținut că scopul pentru care s-au dispus destituirile din funcție este acela de a repolitiza complet structurile deconcentrate ale ministerelor, aducându-se astfel, grave prejudicii calității actului de administrație publică din România, prin reintroducerea ca singur criteriu de promovare în funcțiile de conducere, apartenența politică la partidul sau partidele de guvernare. Prin precizările depuse, ulterior, la dosar, reclamanta a arătat că solicită obligarea pârâtelor la revocarea ordinului, repunerea sa în funcție și obligarea acestora să-i plătească diferența de venituri dintre cele pe care le-ar fi primit în funcția de Director coordonator adjunct Direcția economică, evidență contribuabili și cele de care a beneficiat după ce a fost destituită.

Pârâta, prin întâmpinare, a invocat excepția de prematuritate a cererii de chemare în judecată și excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile, ambele excepții motivate, în esență, pe împrejurarea că reclamanta a înțeles să formuleze acțiunea la instanța de contencios administrativ fără să aștepte răspunsurile instanței la plângerea prealabilă. Pe fondul cauzei pârâta a susținut că ordinul atacat este perfect temeinic și legal, emis în executarea dispozițiilor O.U.G. nr. 105/2009, controlul de legalitate putându-se realiza doar în cadrul controlului de constituționalitate al ordonanței de guvern. Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 85/CA din 29 martie 2010 a admis acțiunea formulată de A.M.

în contradictoriu cu Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale. A anulat Ordinul nr. 989 din 13 octombrie 2009 emis de pârâtă, de revocare din funcția de director-coordonator adjunct la Direcția economică, evidență contribuabili a Casei Județene de Pensii Iași. A obligat pârâta să repună reclamantă în funcția deținută și să-i plătească diferența de venituri dintre cele pe care le-ar fi primit și cele de care a beneficiat efectiv. A respins excepțiile invocate de pârât privind prematuritatea și inadmisibilitatea acțiunii. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele considerente.

I. Cu privire la excepția prematurității acțiunii, instanța a considerat că această excepție ar putea interveni doar atunci când reclamanta sesizează instanța înainte de nașterea dreptului la acțiune, lipsa sesizării autorității emitente a actului ar fi echivalat cu lipsa unei condiții a exercițiului dreptului la acțiune putând conduce la inadmisibilitatea acesteia iar nu la respingerea ca prematură. II. Relativ la excepția inadmisibilității s-a apreciat că și această excepție este neîntemeiată, reclamanta formulând acțiunea în anularea ordinului emis de pârâtă, însoțită de excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 105/2009 excepție soluționată de Curtea Constituțională în timpul judecării cauzei.

Ca atacare devin aplicabile prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004, în sensul că nu se impunea efectuarea procedurii prealabile. III. Pe fondul cererii de chemare în judecată, prima instanță a reținut că reclamanta a fost numită în funcția de director coordonator la Direcția Economică, evidență contribuabili a Casei Județene de Pensii Iași în urma participării la concursul organizat în temeiul O.U.G. nr. 37/2009 și demisă din funcția ocupată, iar în baza O.U.G. nr. 105/2009. Această ultimă ordonanță a fost declarată neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale nr. 291/2010 și Decizia nr. 1623/2009. În consecință, a apreciat instanța de fond, toate actele emise în baza unei ordonanțe neconstituționale trebuie să aibă aceeași soartă cu actul declarat neconstituțional.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenta a adus critici hotărârii instanței de fond atât cu privire la modul de soluționare al excepțiilor prematurității și inadmisibilității acțiunii de către curtea de apel, cât și pe fondul cauzei. Pe fondul cererii de chemare în judecată, a susținut că Ordinul nr. 989/2009 a fost emis în temeiul O.U.G.

nr. 105/2009, art. IV potrivit cărora „funcțiile publice, funcțiile publice specifice posturilor încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de coordonator al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale, precum și ale celorlalte servicii publice prevăzute în anexa nr. 1 la Ordonanță, precum și adjuncții acestuia, se desființează." De asemenea, prevederile art. VIII din aceeași ordonanță stipulează că persoanele care ocupă funcțiile prevăzute la art. III și art. IV își păstrează statutul și celelalte drepturi prevăzute mde lege, iar contractele de management educațional, respectiv contractele de management încheiate de acestea, aflate în derulare la data intrării în vigoare a ordonanței își produc efectele până la expirarea unui motiv legal de încetare sau reziliere, în anumite situații speciale (desființarea postului reprezintă un motiv legal de încetare).

Ca atare, măsura luată de autoritatea emitentă este legală și temeinică. Înalta Curte, examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare. Prin Ordinul contestat în cauză, nr. 989 din 13 octombrie 2009, emis de conducătorul autorității pârâte, s-a dispus încetarea contractului de management încheiat între părți, potrivit prevederilor O.U.G. nr. 105/2009. Temeiul juridic al actelor contestate îl constituie, în principal, prevederile O.U.G. nr. 105/2009. Prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009, Curtea Constituțională a declarat neconstituționale dispozițiile art. I pct. 1-5 și 26, art .III, art. IV, art. V, art. VIII și anexa nr. 1 din O.U.G.

nr. 105/2009, arătând, în esență, ca modalitatea de reglementare a funcției publice, respectiv actul administrativ de numire, reprezintă construcții juridice deficitare și confuze care ridică problema statutului juridic al directorului coordonator și a naturii juridice a contractului de management. De asemenea, funcția publică ocupată de intimatul-reclamant a fost înființată prin O.U.G. nr. 37/2009, care a fost, și ea, declarată neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale nr. 1257 din 7 octombrie 2009. Or, lipsirea de temei constituțional a actelor normative primare are drept consecință încetarea efectelor actelor subsecvente emise în baza acestora, astfel că ordinul de numire a directorului coordonator este lipsit de efecte juridice, potrivit art. 147 alin. (1) din Constituția României, republicată.

De altfel în Decizia nr. 414/2010, Curtea Constituțională a reținut că, începând cu 28 februarie 2010 continuă să-și producă efectele juridice Legea nr. 188/1999, cu conținutul său normativ de dinainte de modificările neconstituționale care i-au fost aduse prin O.U.G. nr. 37/2009 și prin art. I pct. 1-5 și 26, art. III, art. V, art. VIII, și anexa nr. 1 din O.U.G. nr. 105/2009. Așadar, în raport cu deciziile pronunțate de Curtea Constituțională referitor la aceste modificări legislative, funcția de director coordonator în cadrul Direcției pentru Sport a județului Galați se consideră a fi desființată,instanța de fond în mod greșit apreciind că intimatul-reclamant mai poate fi reintegrat într-o astfel de funcție, a cărei existență a fost afectată de neconstituționalitatea actului normativ prin care a fost înființată.

Drept urmare, cum situația de neconstituționalitate ivită ca efect al Deciziei Curții Constituționale nr. 1257 din 7 octombrie 2009 poate produce, implicit, unele efecte asupra raporturilor juridice născute anterior, Înalta Curte constată că atât ordinul de numire în funcție a intimatului-reclamant, cât și cel prin care s-a dispus încetarea acestui act și a contractului de management încheiat între părți, în baza O.U.G nr. 37/2009, nu-și mai pot menține valabilitatea, fiind emise/încheiate în temeiul unor acte normative declarate neconstituționale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale împotriva Sentinței civile nr. 85/CA din 29 martie 2010 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică hotărârea atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de A.M. ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2011.