ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 255/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.

693/45/2009, pe rolul Curții de Apel Iași, reclamanta A.M. a chemat judecată

Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale și pe

președintele acestei instituții, D.D.P., solicitând anularea în totalitate a

Ordinului nr. 989 din 13 octombrie 2009 emis de către pârâtă, prin care a fost

revocată din funcția de director coordonator adjunct Direcția Economică,

Evidență Contribuabili a Casei Județene Pensii Iași începând cu data de 14

octombrie 2009 și repararea pagubelor materiale și morale cauzate prin emiterea

actului administrativ.

Reclamanta a invocat excepția de

nelegalitate, conform art. 4 din Legea nr. 554/2004 și excepția de

neconstituționalitate a O.U.G. nr. 105/2005, excepții la susținerea cărora a

renunțat în cursul judecății.

Reclamanta a arătat că a efectuat

procedura prealabilă conform art. 7 din Legea nr. 554/2004, solicitând

revocarea ordinului, deși acțiunea cu care a sesizat instanța nu se supune

acestor exigențe.

A mai arătat reclamanta că, în urma

intrării în vigoare a O.U.G. nr. 37/2009, raportul său de serviciu în calitate

de funcționar public a încetat, iar în urma participării la concursul organizat

de C.N.P.A.S. a fost numită director coordonator adjunct la Direcția economică,

evidență contribuabili a Casei Județene de Pensii Iași.

A susținut că scopul pentru care s-au

dispus destituirile din funcție este acela de a repolitiza complet structurile

deconcentrate ale ministerelor, aducându-se astfel, grave prejudicii calității

actului de administrație publică din România, prin reintroducerea ca singur

criteriu de promovare în funcțiile de conducere, apartenența politică la

partidul sau partidele de guvernare.

Prin precizările depuse, ulterior, la

dosar, reclamanta a arătat că solicită obligarea pârâtelor la revocarea

ordinului, repunerea sa în funcție și obligarea acestora să-i plătească

diferența de venituri dintre cele pe care le-ar fi primit în funcția de

Director coordonator adjunct Direcția economică, evidență contribuabili și cele

de care a beneficiat după ce a fost destituită.

Pârâta, prin întâmpinare, a invocat

excepția de prematuritate a cererii de chemare în judecată și excepția

inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile, ambele excepții

motivate, în esență, pe împrejurarea că reclamanta a înțeles să formuleze

acțiunea la instanța de contencios administrativ fără să aștepte răspunsurile

instanței la plângerea prealabilă.

Pe fondul cauzei pârâta a susținut că

ordinul atacat este perfect temeinic și legal, emis în executarea dispozițiilor

O.U.G. nr. 105/2009, controlul de legalitate putându-se realiza doar în cadrul

controlului de constituționalitate al ordonanței de guvern.

Curtea de Apel Iași, secția de

contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 85/CA din 29

martie 2010 a admis acțiunea formulată de A.M. în contradictoriu cu Casa

Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale.

A anulat Ordinul nr. 989 din 13

octombrie 2009 emis de pârâtă, de revocare din funcția de director-coordonator

adjunct la Direcția economică, evidență contribuabili a Casei Județene de

Pensii Iași.

A obligat pârâta să repună reclamantă

în funcția deținută și să-i plătească diferența de venituri dintre cele pe care

le-ar fi primit și cele de care a beneficiat efectiv.

A respins excepțiile invocate de pârât

privind prematuritatea și inadmisibilitatea acțiunii.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță

a reținut următoarele considerente.

I.

Cu privire la excepția prematurității

acțiunii, instanța a considerat că această excepție ar putea interveni doar atunci

când reclamanta sesizează instanța înainte de nașterea dreptului la acțiune,

lipsa sesizării autorității emitente a actului ar fi echivalat cu lipsa unei

condiții a exercițiului dreptului la acțiune putând conduce la

inadmisibilitatea acesteia iar nu la respingerea ca prematură.

II.

Relativ la excepția inadmisibilității

s-a apreciat că și această excepție este neîntemeiată, reclamanta formulând

acțiunea în anularea ordinului emis de pârâtă, însoțită de excepția de

neconstituționalitate a O.U.G. nr. 105/2009 excepție soluționată de Curtea

Constituțională în timpul judecării cauzei.

Ca atacare devin aplicabile

prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004, în sensul că nu se impunea

efectuarea procedurii prealabile.

III.

Pe fondul cererii de chemare în judecată,

prima instanță a reținut că reclamanta a fost numită în funcția de director

coordonator la Direcția Economică, evidență contribuabili a Casei Județene de

Pensii Iași în urma participării la concursul organizat în temeiul O.U.G. nr.

37/2009 și demisă din funcția ocupată, iar în baza O.U.G. nr. 105/2009. Această

ultimă ordonanță a fost declarată neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale

nr. 291/2010 și Decizia nr. 1623/2009.

În consecință, a apreciat instanța de

fond, toate actele emise în baza unei ordonanțe neconstituționale trebuie să

aibă aceeași soartă cu actul declarat neconstituțional.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a adus critici hotărârii

instanței de fond atât cu privire la modul de soluționare al excepțiilor

prematurității și inadmisibilității acțiunii de către curtea de apel, cât și pe

fondul cauzei.

Pe fondul cererii de chemare în

judecată, a susținut că Ordinul nr. 989/2009 a fost emis în temeiul O.U.G. nr.

105/2009, art. IV potrivit cărora „funcțiile publice, funcțiile publice

specifice posturilor încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de

coordonator al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și celorlalte

organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ

teritoriale, precum și ale celorlalte servicii publice prevăzute în anexa nr. 1

la Ordonanță, precum și adjuncții acestuia, se desființează."

De asemenea, prevederile art. VIII din

aceeași ordonanță stipulează că persoanele care ocupă funcțiile prevăzute la

art. III și art.

IV

își păstrează statutul și

celelalte drepturi prevăzute mde lege, iar contractele de management

educațional, respectiv contractele de management încheiate de acestea, aflate

în derulare la data intrării în vigoare a ordonanței își produc efectele până

la expirarea unui motiv legal de încetare sau reziliere, în anumite situații

speciale (desființarea postului reprezintă un motiv legal de încetare).

Ca atare, măsura luată de autoritatea

emitentă este legală și temeinică.

Înalta Curte, examinând cauza și

sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele

invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză,

inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., constată că recursul este

fondat, după cum se va arăta în continuare.

Prin Ordinul contestat în cauză, nr.

989 din 13 octombrie 2009, emis de conducătorul autorității pârâte, s-a dispus

încetarea contractului de management încheiat între părți, potrivit

prevederilor O.U.G. nr. 105/2009.

Temeiul juridic al actelor contestate

îl constituie, în principal, prevederile O.U.G. nr. 105/2009.

Prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie

2009, Curtea Constituțională a declarat neconstituționale dispozițiile art. I

pct. 1-5 și 26, art .III, art. IV, art. V, art. VIII și anexa nr. 1 din O.U.G.

nr. 105/2009, arătând, în esență, ca modalitatea de reglementare a funcției

publice, respectiv actul administrativ de numire, reprezintă construcții

juridice deficitare și confuze care ridică problema statutului juridic al

directorului coordonator și a naturii juridice a contractului de management.

De asemenea, funcția publică ocupată

de intimatul-reclamant a fost înființată prin O.U.G. nr. 37/2009, care a fost,

și ea, declarată neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale nr. 1257

din 7 octombrie 2009.

Or, lipsirea de temei constituțional a

actelor normative primare are drept consecință încetarea efectelor actelor

subsecvente emise în baza acestora, astfel că ordinul de numire a directorului

coordonator este lipsit de efecte juridice, potrivit art. 147 alin. (1) din

Constituția României, republicată.

De altfel în Decizia nr. 414/2010,

Curtea Constituțională a reținut că, începând cu 28 februarie 2010 continuă

să-și producă efectele juridice Legea nr. 188/1999, cu conținutul său normativ

de dinainte de modificările neconstituționale care i-au fost aduse prin O.U.G.

nr. 37/2009 și prin art. I pct. 1-5 și 26, art. III, art. V, art. VIII, și

anexa nr. 1 din O.U.G. nr. 105/2009.

Așadar, în raport cu deciziile

pronunțate de Curtea Constituțională referitor la aceste modificări

legislative, funcția de director coordonator în cadrul Direcției pentru Sport a

județului Galați se consideră a fi desființată,instanța de fond în mod greșit

apreciind că intimatul-reclamant mai poate fi reintegrat într-o astfel de

funcție, a cărei existență a fost afectată de neconstituționalitatea actului

normativ prin care a fost înființată.

Drept urmare, cum situația de

neconstituționalitate ivită ca efect al Deciziei Curții Constituționale nr.

1257 din 7 octombrie 2009 poate produce, implicit, unele efecte asupra

raporturilor juridice născute anterior, Înalta Curte constată că atât ordinul

de numire în funcție a intimatului-reclamant, cât și cel prin care s-a dispus

încetarea acestui act și a contractului de management încheiat între părți, în

baza O.U.G nr. 37/2009, nu-și mai pot menține valabilitatea, fiind

emise/încheiate în temeiul unor acte normative declarate neconstituționale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa

Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale împotriva Sentinței

civile nr. 85/CA din 29 martie 2010 a Curții de Apel Iași, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Modifică hotărârea atacată în sensul

că respinge acțiunea formulată de A.M. ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 ianuarie 2011.