ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4512/2011

Asupra recursului de față; Circumstanțele cauzei Reclamanta A.M. a chemat în judecată Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta să dispună obligarea acesteia să emită un act administrativ de numire în funcția publică de director executiv adjunct al Casei Județene de Pensii Iași, Direcția de Stabilire pensii și plăți prestații prin care să se revină la situația anterioară O.U.G. nr. 37/2009 precum și repararea pagubelor cauzate prin refuzul de a-i soluționa cererea din 26 iulie 2010. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâta a vătămat-o prin refuzul de a o repune în funcția avută înainte de emiterea O.U.G. nr. 37/ 2009, deoarece dispozițiile acestei ordonanțe ca și cele ale O.U.G.

nr. 105/2009 au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 1257/2009 și nr. 1629/2009 ale Curții Constituționale. Prin întâmpinarea formulată, pârâta a invocat excepția autorității de lucru judecat, pe considerentul că prin decizia nr. 4211 din 8 octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în Dosarul nr. 694/45/2010, cererea reclamantei de a reveni la situația anterioară emiterii O.U.G. nr. 37/2009 a fost respinsă. Soluția instanței de fond Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 320 din 20 decembrie 2010 a respins excepția autorității de lucru judecat, și acțiunea formulată de reclamantă.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, cu privire la excepția autorității de lucru judecat că, între cauza soluționată prin decizia civilă nr. 4211/4211 din 8 octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și cauza de față nu există decât identitatea de părți, celelalte condiții prevăzute de art. 1201 C. civ. nefiind îndeplinite. Pe fondul pricinii, s-a reținut că de vreme ce ordinul nr. 429/2009 a fost menținut printr-o decizie irevocabilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, reclamanta nu mai poate fi reîncadrată în funcția publică de director executiv adjunct al Casei Județene de Pensii Iași, pârâta neputând fi obligată să emită un act administrativ de numire. Referitor la cererile accesorii privind repararea pagubelor cauzate reclamantei, s-a reținut că, potrivit principiului „accesorium sequitur principale” cererile for fi respinse ca neîntemeiate.

Recursul Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamanta A.M., care a susținut, în esență, următoarele critici: - Decizia Curții Constituționale nr. 414/2010 a statuat că „lipsirea de temei constituțional a actelor normative primare are ca efect încetarea de drept a actelor subsecvente emise în temeiul acestora, contracte de management, actele administrative date în aplicarea celor două ordonanțe de urgență, etc.”. În consecință, se arată de recurentă că ordinul nr. 429/2009 nu-și mai produce efectele de drept din momentul expirării termenului de 45 de zile și după publicarea în M. Of. nu mai este nevoie de anularea Ordinului nr. 429/2009, de către instanța de judecată deoarece acesta nu mai este în funcție.

- A arătat recurenta de asemenea că este persoană vătămată prin refuzul Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale de efectuare a operațiunii administrative de a o repune pe aceasta în funcția avută înainte de O.U.G. nr. 37/2009 și O.U.G. nr. 105/2009, deoarece acestea sunt neconstituționale, prin Decizia Curții Constituționale nr. 1629/2009. Se arată de recurentă că după publicarea în M. Of. a Deciziei Curții Constituționale nr. 414/2010 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1, pct. 6, art. I pct. 27, art. I pct. 28 din Legea nr. 140/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999, a solicitat Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, prin cererea din 26 iulie 2010, repunerea în funcția de Director executiv adjunct la Direcția stabiliri și plăți beneficii.

Întâmpinarea Pârâta intimată Casa Națională de Pensii Publice fostă Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului, arătând că ordinul nr. 429/2009 a fost emis de instituția pârâtă în temeiul unei dispoziții legale în vigoare la acea dată, respectiv O.U.G. nr. 37/2007. Considerentele și soluția instanței de recurs - Recursul nu este fondat Se reține că în cadrul acțiunii ce a formulat obiectul Dosarului nr. 694/95/2009 al Curții de Apel Iași, recurenta-reclamantă a solicitat anularea în totalitate a ordinului nr. 429/2009 prin care s-a desființat începând cu 23 aprilie 2009, funcția publică de conducere de director executiv adjunct al Casei Județene de Pensii și reintegrarea în funcția deținută anterior.

Curtea de Apel Iași a admis acțiunea iar prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 4211 din 8 octombrie 2001 s-a admis recursul Casa Națională de Pensii Publice și s-a respins acțiunea ca inadmisibilă. În cadrul acțiunii de față recurenta - reclamantă a arătat că nu solicită anularea ordinului nr. 429/2009, emis în baza O.U.G. nr. 37/2009 neconstituțională ci solicită efectuarea unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea și protejarea dreptului său și a interesului legitim emiterea actului de numire cu repararea pagubelor morale și materiale suferite. Se observă că deși nu există autoritate de lucru judecat excepție în mod corect respinsă de instanța de fond, reclamanta vizează în final prin ambele acțiuni reintegrarea în funcția deținută anterior emiterii ordinului nr. 429/2009 care a avut la bază O.U.G.

nr. 37/2009, constatată neconstituțională. Dacă ordinul nr. 429/2009, emis de pârâta-intimată Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale prin care au încetat raporturile de serviciu între recurenta–reclamantă și Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale; nu a fost anulat de instanța judecătorească și nici nu a fost revocat de către autoritatea emitentă Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, acțiunea recurentei–reclamante este nefondată așa cum a apreciat și instanța de fond. Dreptul recurentei care a fost vătămat în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004 a fost determinat de desființarea nejustificată a postului de director executiv și director executiv adjunct, ca urmare a emiterii O.U.G.

nr. 37/2009, declarată neconstituțională, dar acesta a fost analizat irevocabil de instanțele judecătorești, inclusiv reintegrarea recurentei-reclamante și dreptul acesteia la despăgubiri materiale sau morale. Nu se poate reține că urmare declarării ca neconstituționale a dispozițiilor O.U.G. nr. 37/2009 și ale O.U.G. nr. 105/2009, actele administrative emise în aplicarea acestor acte normative își încetează de drept efectele. Acest lucru trebuie să fie constatat de o instanță judecătorească dacă emitentul actului respectiv nu își revocă propriul act rămas fără fundament juridic. Cum instanța de fond a interpretat corect situația de fapt prin raportare la dispozițiile legale incidente, Înalta Curte în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.M. împotriva sentinței civile nr. 320/CA din 20 decembrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2011.