ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4211/2010

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: Prin sentința nr. 12/CA din 18 ianuarie 2010 a Curții de Apel Iași a fost respinsă excepția de inadmisibilitate a acțiunii și a fost admisă în parte acțiunea reclamantei A.M. în contradictoriu cu Casa Națională de Pensii și alte drepturi de asigurări sociale, în sensul că a fost anulat Ordinul nr. 429 din 23 aprilie 2009 emis de pârât și a fost obligată pârâta să o repună în funcția de director executiv adjunct-Direcția Stabiliri și Plăți Prestații a Casei Județene de Pensii Iași, să-i plătescă sumele de bani rezultate din diferența de venituri. Instanța a respins excepția de nelegalitate a art. 4 din Legea nr. 554/2004 și cererea de reparare a pagubelor morale.

De asemenea, instanța a luat act de renunțarea reclamantei la judecata cu pârâta D.D.P. și la excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 37/2009. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța investită cu soluționarea acțiunii introductive a reținut că reclamanta a deținut funcția publică de conducere de director executiv adjunct- Direcția Stabiliri și Plăți Prestații a Casei Județene de Pensii Iași, iar prin ordinul emis de pârâtă în aplicarea art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009 raportul său de serviciu a încetat, acordându-i-se un preaviz de 30 de zile calendaristice. Instanța a analizat excepțiile invocate în cauză, respectiv excepția de inadmisibilitate a acțiunii introductive pentru lipsa plângerii prealabile, excepția de prematuritate a acțiunii, întrucât contestatoarea nu s-a adresat instituției pârâte pentru revocarea actului contestat, excepția lipsei de obiect în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G.

nr. 37/2009, deoarece ordonanța în discuție a fost abrogată prin O.U.G. nr. 105/2009 și excepția lipsei calității procesuale pasive a Președintelui Casei Națională de Pensii, excepții pe care instanța le-a respins ca nefondate. În motivarea acestei soluții pe excepțiile invocate, instanța de fond a reținut că actul atacat de reclamantă este unul emis în aplicarea dispozițiilor imperative ale O.U.G. nr. 37/2009 și nu poate fi revocat unilateral de instituția emitentă, în condițiile în care la baza sa nu au stat și alte considerente de fapt și de drept, de natură a fi cenzurate și asupra cărora să se poată reveni. Pe fondul acțiunii introductive, instanța a reținut că prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 publicată în M. Of.

nr. 758/6.11.2009, Curtea Constituțională a constatat că Legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009 este neconstituțională, reținând că prin acest act normativ a fost afectat regimul juridic al serviciilor publice deconcentrate, precum și faptul că prin acest act normativ Guvernul a intervenit într-un domeniu unde nu avea competența materială, afectând grav statutul unor funcționari publici ce dețineau funcții de conducere. Instanța de fond a constatat că ordinul atacat este în contradicție cu dispozițiile art. 97 lit. c) și art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, iar opțiunea reclamantei de a ocupa, în condițiile desființării abuzive a funcției sale, un alt post în cadrul instituției nu poate echivala cu o achiesare benevolă la măsurile luate împotriva sa și nu-i afectează dreptul de a ataca în instanță actul administrativ care i-a produs o vătămare, instanța reținând că acțiunea reclamantei nu este inadmisibilă din acest punct de vedere.

Cu privire la cererea privind excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, instanța a constatat că această excepție nu a fost motivată și nici nu a mai fost susținută, motiv pentru care a dispus în consecință. Cu privire la daunele morale solicitate, instanța a reținut că reclamanta nu a precizat în ce constă prejudiciul moral suferit și nici cuantumul orientativ al acestui prejudiciu, astfel încât a dispus respingerea și a acestui capăt de cerere. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Casa Națională de Pensii, criticând sentința pronunțată ca netemeinică și nelegală.

Recurenta a arătat faptul că instanța de fond nu a ținut seama de excepțiile invocate în cauză și a reiterat excepția de prematuritate a cererii de chemare în judecată și excepția de inadmisibilitate a acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de Legea nr. 554/2004, întrucât intimata-reclamantă nu s-a adresat autorității recurente, mai înainte de a se adresa instanței de judecată, cu cererea de anulare a ordinului contestat. Pe fondul cererii introductive, recurenta a arătat că modificarea raportului de serviciu al reclamantei s-a realizat în temeiul O.U.G. nr. 37/2009 , iar faptul că în prezent O.U.G. nr. 137/2009 a fost abrogată prin O.U.G. nr. 105/2009 și declarată neconstituțională, nu are nici o relevanță, întrucât la momentul modificării raportului de serviciu al reclamantei, au fost respectate dispozițiile ce erau în vigoare la data emiterii ordinului atacat.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului formulat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va admite recursul și va modifica hotărârea instanței de fond în sensul că va admite excepția de inadmisibilitate invocată în cauză și, în consecință, va respinge acțiunea reclamantei ca inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează. Criticile formulate de recurentă cu privire la prematuritatea cererii reclamantei, precum și cu privire la neîndeplinirea procedurii prealabile urmează a fi primite de instanța de control judiciar întrucât aceste critici sunt fondate.

Legea contenciosului administrativ a prevăzut în art. 7 și art. 11 două termene ce trebuie avute în vedere de participanții la procesul civil, atât de părțile implicate, cât și de instanța de judecată și anume termenul pentru formularea plângerii prealabile, procedură prevăzută de lege ca o condiție pentru exercitarea dreptului la acțiune și termenul de introducere a acțiunii la instanța de contencios administrativ competentă Astfel, conform prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

Procedând la verificarea actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte a constatat faptul că la data de 23 octombrie 2009 intimata-reclamantă s-a adresat instanței de contencios administrativ, considerându-se vătămată într-un drept recunoscut de lege, fără a urma procedura prealabilă prevăzută de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind procedura de soluționare a cererilor în contenciosul administrativ. A considerat reclamanta, iar instanța de fond și-a însușit motivarea expusă, că dispozițiile prevăzute de Legea nr. 188/1999, aplicabile cauzei, prevăd posibilitatea introducerii cererii direct la instanță fără o procedură prealabilă.

Înalta Curte de Casație și Justiție va modifica hotărârea atacată întrucât a constatat faptul că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii, în sensul că a considerat a nu fi necesară procedura prealabilă, în condițiile în care dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 prevăd expres această procedură, excepția de la această procedură fiind prevăzută în alin. (5) din textul invocat, respectiv în cazul acțiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenția Națională a Funcționarilor Publici sau al celor care privesc cererile celor vătămați prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe, precum și în cazul prevăzut la art. 2 alin. (2) și la art. 4, situație în care nu se afla reclamanta.

Raportându-se la dispozițiile legale în vigoare la data introducerii acțiunii, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Înalta Curte a constatat faptul că reclamanta nu s-a adresat cu o plângere prealabilă autorității emitente a actului contestat, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, procedură prevăzută de dispozițiile art. 7 din actul normativ arătat, motiv pentru care cererea reclamantei va fi respinsă ca inadmisibilă. În aceste condiții, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că lipsa parcurgerii procedurii prealabile, contrar celor reținute de instanța de fond, este o cauză de inadmisibilitate a acțiunii. De asemenea, constatându-se nelegalitatea hotărârii judecătorești atacate pe acest aspect, ce are caracter peremptoriu, examinarea motivelor de recurs ce vizează fondul pricinii nu mai este necesară.

Prin urmare, constatându-se că motivul de recurs privind excepția lipsei procedurii prealabile este fondat, în temeiul art. 312 din C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul, va modifica hotărârea atacată în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă ca inadmisibilă pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de Casa Națională de Pensii și alte drepturi de asigurări sociale împotriva sentinței nr. 12/CA din 18 ianuarie 2010 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantei A.M. ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2010.