ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4210/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 47 din 03 februarie 2010 a Curții de Apel Cluj, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor O.U.G. nr. 37/2009 și O.U.G. nr. 105/2009 invocată de reclamantul F.I.

și a fost respinsă pe fond acțiunea reclamantului în contradictoriu cu Casa Națională de Pensii și alte drepturi de Asigurări Sociale . Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin acțiunea înregistrată la data de 21 octombrie 2009, reclamantul a solicitat obligarea Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale București să procedeze la încadrarea sa pe o funcție publică de execuție pentru perioada eliberării din funcția publică de conducere – de director executiv al Casei Județene de Pensii Bistrița-Năsăud, până la noua numire în funcția deținută acum, de director coordonator al Casei Județene de Pensii Bistrița-Năsăud, respectiv pentru perioada 24 aprilie 2009-25 mai 2009. Instanța de fond a constatat că la data de 16 ianuarie 2010, reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G.

nr. 37/2009 în temeiul căreia a fost emis ordinul nr. 356 din 23 aprilie 2009 privind eliberarea sa din funcția de conducere, în raport cu dispozițiile Legii nr. 188/1999 și art. 4 alin. (2) din Constituția României. Ulterior, reclamantul și-a completat cererea de sesizare a Curții Constituționale și cu excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 105/2009. Instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile invocate, reținând că dispozițiile invocate ca fiind neconstituționale nu au legătură cu cauza dedusă judecății, întrucât acțiunea nu vizează anularea ordinelor de eliberare și numire în funcțiile în temeiul O.U.G. nr. 37/2009 și O.U.G.

nr. 105/2009. Totodată, instanța a reținut că ambele acte invocate au fost declarate neconstituționale. Pe fondul cererii de chemare în judecată, instanța a reținut că la data de 25 august 2009, reclamantul s-a adresat pârâtei solicitând încadrarea pe o funcție publică de execuție pentru perioada 24 aprilie 2009-25 mai 2009. Ulterior, reclamantul a revenit asupra cererii sale în sensul că a cerut reanalizarea cererii formulate cu solicitarea de a fi trecut pe un post inferior.

Instanța de fond a constatat faptul că la data de 23 aprilie 2009, prin ordinul nr. 356, funcția publică de conducere, de director executiv al Casei Județene de Pensii Bistrița-Năsăud, a fost desființată, iar prin același act s-a dispus încetarea raportului de serviciu al reclamantului prin eliberarea din funcție la data expirării termenului de preaviz, respectiv la data de 23 mai 2009. Instanța a constatat că începând cu data de 25 mai 2009, prin ordinul nr. 1170, reclamantul este numit în funcția de director coordonator la Casa Județeană de Pensii Bistrița-Năsăud pentru o perioadă de 4 ani, iar aceste acte administrative nu au fost contestate.

Instanța a reținut că la data de 25 mai 2009, dată ce corespunde cu cea a solicitării încadrării pe o funcție de execuție, era în vigoare ordinul nr. 1170, astfel încât nu se poate reține o neîndeplinire a solicitării de punere la dispoziție a unui post corespunzător funcției deținute, situația fiind remediată prin ordinul de numire. De asemenea, instanța a mai reținut că, în perioada preavizului, reclamantul nu a adresat o cerere pârâtei în sensul prezentei acțiuni, pentru a-și exprima acordul în vederea trecerii într-o funcție de execuție inferioară. 2. Recursul declarat de F.I. Împotriva hotărârii Curții de apel a declarat recurs reclamantul F.I., invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Recurentul susține că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit prevederile art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (5) și alin. (7), precum și pe cele cuprinse în art. 97 din Legea nr. 188/1999. Instanța nu a observat, consideră recurentul, că instituția publică chemată în judecată nu și-a îndeplinit obligația de a-l încadra într-o funcție publică vacantă corespunzătoare, chiar și pentru un post inferior, în condițiile în care pentru aceasta nu era necesar acordul său. De asemenea, recurentul combate alocarea postului vacant de la Casa Județeană de Pensii Bistrița-Năsăud unei alte case de pensii, respectiv Casei Județene de Pensii Timiș, afirmând că este nelegală. 3. Apărările formulate de Casa Națională de Pensii și alte drepturi de Asigurări Sociale Prin întâmpinarea înregistrată la data de 27 septembrie 2010, intimata Casa Națională de Pensii și alte drepturi de Asigurări Sociale a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimata a susținut că postul vacant vizat de recurent fusese alocat unei alte case de pensii anterior emiterii ordinului prin care fusese eliberat din funcția publică de conducere. La data de 25 mai 2009, când s-a adresat intimatei cu cererea de trecere în funcția publică de consilier, nu exista un post vacant de natura celui solicitat. Ca atare, intimata consideră legală soluția primei instanțe. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma recursului declarat și a apărărilor cuprinse în întâmpinare, precum și potrivit art. 304 1 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că este legală, așa încât va fi menținută.

1. Argumente de fapt și de drept relevante Obiectul acțiunii judiciare, astfel cum a fost conceput de recurentul-reclamant F.I., a vizat un pretins refuz nejustificat al intimatei-pârâte Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale de a-l încadra într-o funcție publică de execuție în perioada cuprinsă între data eliberării sale din funcția publică de conducere de director executiv al Casei Județene de Pensii Bistrița-Năsăud – 24 aprilie 2009 (data indicată de recurentul-reclamant) și data numirii sale în funcția de director coordonator al aceleiași entități juridice – 25 mai 2009. Analizând cele două acte administrative de eliberare din, respectiv numire în funcția publică de conducere, Înalta Curte reține următoarele: Prin Ordinul nr. 356 din 23 aprilie 2009 emis de Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, recurentului F.I., director executiv – consilier, clasa I, gradul profesional superior, treapta de salarizare I – al Casei Județene de Pensii Bistrița-Năsăud i-a încetat raportul de serviciu prin eliberare din funcția publică de conducere, la data expirării termenului de preaviz, respectiv la data de 23 mai 2009 (conform art. 2 din ordin).

Temeiul legal al măsurii dispuse l-au constituit prevederile art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009, în baza cărora funcția publică de conducere ocupată de recurent s-a desființat. Ulterior, prin Ordinul nr. 1170 din data de 25 mai 2009 emis de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, recurentul a fost numit în funcția de director coordonator al aceleiași case de pensii, începând cu aceeași dată. Niciunul dintre cele două ordine indicate nu a fost atacat de recurent. În acest context, Înalta Curte remarcă faptul că în cauza de față petitul acțiunii se justifică numai pentru ziua de 24 mai 2009, întrucât pentru restul intervalului de timp indicat de recurent, acesta se afla în termenul de preaviz, cu toate consecințele juridice ce decurg din această împrejurare, în special păstrarea calității de funcționar public.

Într-adevăr, dispozițiile legale invocate de recurent, art. 99 alin. (5) și (7) din Legea nr. 188/1999, consacră dreptul funcționarului public eliberat din funcție de a beneficia de „punerea la dispoziție” a unor „funcții publice vacante corespunzătoare” și a unor „funcții publice vacante la nivel inferior” (pentru aceia care ocupaseră funcții de conducere), însă acest drept este condiționat („dacă”) de existența în cadrul aceleiași autorități a funcțiilor publice respective. Or, în cauza de față, nu s-a probat că la nivelul Casei Județene de Pensii Bistrița-Năsăud a existat un post vacant la care recurentul să fi avut vocația să acceadă. Referirea recurentului la postul de consilier clasa I, grad profesional superior, treapta I de salarizare, alocat Casei Județene de Pensii Timiș la data de 22 mai 2009 este lipsită de substanță, întrucât postul respectiv nu era finanțat.

2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse în decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de F.I. împotriva sentinței civile nr. 47 din 03 februarie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2010.