ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3850/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A.M.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, anularea Ordinului nr. 1020 emis la 13 octombrie 2009, repunerea în situația anterioară emiterii ordinului și să fie obligată pârâta la plata drepturilor salariale neîncasate în perioada 13 octombrie 2009 până la repunerea efectivă în funcție.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a fost numită în funcția de director coordonator al Casei Județene de Pensii Suceava prin Ordinul nr. 1253/2009 emis de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, în urma susținerii concursului de evaluare, iar prin Ordinul nr. 1020/2009 emis de Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, instituție care nu avea competența de a emite un asemenea ordin, a fost demisă. Mai arată reclamanta că, în plus, ordinul a fost emis fără nicio motivare în fapt, neexistând, practic, vreo cauză concretă care să justifice încetarea contractului de management, sens în care nu se face vorbire de niciuna din situațiile expres prevăzute în art. 9 din acest contract în ceea ce privește încetarea contractului.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, autoritatea pârâtă a arătat că având în vedere că Ordonanța nr. 37/2009, care a constituit temeiul legal pentru încheierea contractului de management între reclamantă și Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale a fost abrogată, temeiul legal actual pentru încheierea și derularea contractelor de management pentru posturile de directori coordonatori ai caselor județene de pensii îl constituie Ordonanța nr. 105/2009. În măsura în care reclamanta dorea să ocupe în continuare postul de director coordonator al Casei Județene de Pensii Suceava, aceasta avea posibilitatea participării la concursul organizat de instituția sus-menționată cu respectarea dispozițiilor prevăzute în acest sens de O.U.G.

nr. 105/2009, în vederea evaluării cunoștințelor, pentru ocuparea acestui post. A mai arătat recurenta că, potrivit art. 9 alin. (9) din H.G. nr. 227/2009 pentru modificarea și completarea Statutului Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale aprobat prin H.G. nr. 13/2004, Ministrul Muncii, Familiei și Protecției Sociale deleagă, conform legislației în domeniul finanțelor publice, președintelui Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale atribuțiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare pentru ordonatorul principal de credite al bugetului asigurărilor sociale de stat. 2. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 7 din 14 ianuarie 2010, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta A.M.E.

în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, a anulat Ordinul nr. 1020/2009, a dispus reintegrarea reclamantei în funcția de director coordonator al Casei Județene de Pensii Suceava și a obligat pârâta să plătească reclamantei o despăgubire egală cu salariile neîncasate în perioada cuprinsă între data de 14 octombrie 2009 și data reintegrării efective, precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4 RON. Pentru a adopta această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Prin Ordinul nr. 1020/2009, pârâta Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale a dispus, în baza O.U.G nr. 105/2009, încetarea contractului de management al reclamantei, având funcția de director coordonator al Casei Județene de Pensii Suceava, începând cu data de 14 octombrie 2009. Potrivit art. VIII din O.U.G.

nr. 105/2009, persoanele care ocupă funcțiile prevăzute la art. III și art. IV alin. (3) își păstrează statutul și celelalte drepturi prevăzute de lege, iar contractele de management încheiate de acestea aflate în derulare își produce efectele până la expirarea termenului pentru care au fost încheiate sau, după caz, până la data la care intervine un motiv legal de încetare sau reziliere a acestora. Or, în speță nu a expirat termenul pentru care a fost încheiat contractul de management și nici nu a fost făcută dovada unui caz de încetare sau reziliere, acesta a fost încheiat în temeiul Ordinului nr. 1253/2009 pentru o perioadă de 4 ani, perioadă care nu a expirat. Ulterior emiterii ordinului atacat, Curtea Constituțională a României, prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009 a constatat că dispozițiile art. I pct. 1 - 5 și 26, art. III, IV, V, VIII și anexa nr. 1 din O.U.G nr. 105/2009 sunt neconstituționale, astfel că ordinul atacat este lipsit de temei legal.

De altfel, ordinul atacat este nelegal și pentru lipsa competenței materiale a emitentului. Astfel, ordinul prin care reclamanta a fost numită în funcție (1253/2009) a fost emis de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, iar ordinul atacat a fost emis de către președintele Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, cu încălcarea competențelor prevăzute de lege - art. 3, 11, 12 din H.G nr. 11/2009 în sarcina Ministrului Muncii, Familiei și Protecției Sociale. Prima instanță a reținut că prevederile art. 9 din H.G nr. 13/2004 invocate de pârâtă, nu sunt incidente în cauză întrucât reglementează doar delegarea privind exercitarea atribuțiilor de ordonator principal de credite în domeniul finanțelor publice, nu și delegarea altor atribuții.

În conformitate dispozițiile art. 106 din Legea nr. 188/1999, Curtea de Apel a dispus reintegrarea reclamantei în funcția publică de director coordonator al Casei Județene de Pensii Suceava, ca o consecință a anulării actului contestat. De asemenea, în baza acelorași dispoziții legale, pârâta a fost obligată la plata, în favoarea reclamantei, unei despăgubiri egale cu salariile neîncasate în perioada cuprinsă între data de 14 octombrie 2009 și data reintegrării efective. 3. Recursul pârâtei Împotriva acestei sentinței, considerând-o nelegală și netemeinică, Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale a declarat recurs, în baza prevederilor art. 301 - 304 1 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurenta a susținut, în esență, că Ordinul nr. 1020/2009 este legal, fiind emis în temeiul și cu respectarea dispozițiilor O.U.G.

nr. 105/2009, că O.U.G. nr. 37/2009, care a constituit temeiul legal al încheierii contractului de management al reclamantei, a fost abrogată, astfel încât erau aplicabile prevederile O.U.G. nr. 105/2009. A mai arătat recurenta-pârâtă că, desființarea postului și ca atare contractul de management al intimatei-reclamante au încetat de drept în temeiul art. 9 alin. (1) lit. i) din acest contract, astfel că aprecierile în sens contrar ale instanței de fond sunt greșite. De asemenea, apreciază că în mod eronat instanța de fond a reținut necompetența materială a emitentului actului atacat, întrucât potrivit art. 9 alin. (9) din H.G. nr. 227/2009 pentru modificarea și completarea Statutului Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale aprobat prin H.G.

nr. 13/2007 Ministrul Muncii, Familiei și Protecției Sociale delegă, conform legislației în domeniul finanțelor publice, președintelui Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale atribuțiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare pentru ordonatorul principal de credite al bugetului asigurărilor sociale de stat, care prin Ordinul nr. 1636/2009 a constituit comisiile pentru punerea în aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 105/2009. În fine, a învederat recurenta că, în ceea ce privește obligarea la plata unei despăgubiri egale cu salariile neîncasate, de asemenea, în mod eronat s-a stabilit această obligație de instanța de fond, pentru că lipsirea reclamantei de plata drepturilor salariale este o consecință legală a eliberării acesteia din funcția publică de conducere și nu o pagubă iminentă în sensul Legii nr. 554/2004, precizând că în prezent reclamanta ocupă funcția deținută anterior emiterii ordinului atacat, conform Ordinului nr. 1455/2009.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 , constată că recursul este fondat numai în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. 1. Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs invocate Intimata-reclamantă a supus controlului instanței de contencios administrativ Ordinul nr. 1020/2009, prin care pârâta Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale a dispus încetarea contractului de management începând cu data de 14 octombrie 2009, cu consecința revocării reclamantei din funcția de director coordonator al Casei Județene de Pensii Suceava, în temeiul O.U.G.

nr. 105/2009, Legea nr. 19/2000, Legea nr. 53/2003, H.G. nr. 13/2004 și Ordinul nr. 1636/2009. Instanța de fond a reținut corect că actul administrativ contestat a fost lipsit de orice fundament legal ca urmare a Deciziei nr. 1629 din 3 decembrie 2009, prin care Curtea Constituțională a constatat că sunt neconstituționale prevederile art. I pct. 1 - 5 și 26, art. III, art. IV, art. V, art. V III și anexa nr. 1 din O.U.G. nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcției publice. Acceptarea tezei susținute de recurenta-pârâtă, în sensul că ordinul își păstrează validitatea pentru că ordonanțele de urgență erau în vigoare la data emiterii lui, ar lipsi de finalitate controlul de constituționalitate, care nu se limitează la asanarea sistemului legislativ prin eliminarea prevederilor legale contrare Constituției, ci include protecția efectivă a drepturilor și libertăților fundamentate ale destinatarilor normelor declarate neconstituționale.

Deosebit de acest considerent ținând de evoluția legislativă, Înalta Curte constată, contrar susținerilor recurentei-pârâte, că un contract de management nu poate să înceteze fără o motivare care să justifice măsura aplicată, pentru că, potrivit clauzei stipulate, contractul de management a fost încheiat „pe o perioadă de până la 4 (patru) ani”. Cu privire la reintegrarea în funcție Sentința atacată este criticabilă sub aspectul reintegrării intimatei-reclamante în funcția deținută anterior ordinului anulat și întinderii despăgubirilor bănești acordate, prin prisma unor considerente ținând, de asemenea, de neconstituționalitatea legii, în sensul raționamentului expus anterior cu privire la încetarea funcției.

Din actele dosarului, rezultă că Ordinul nr. 1253/2009, de numire a reclamantei în funcția de director coordonator al Casei Județene de Pensii Suceava și contractul de management asimilat contractului individual de muncă încheiat pe durată determinată au fost încheiate în temeiul art. III din O.U.G. nr. 37/2009. Așa fiind, ca efect al declarării neconstituționalității și eliminării din ordinea juridică a înseși prevederilor legale în baza cărora a fost înființat postul de director coordonator și a fost numită în funcție, măsura de reintegrare a intimatei-reclamante este, la rândul său, lipsită de temei legal.

Această concluzie este susținută și de considerentele Deciziilor nr. 413 și nr. 414/2010 ale Curții Constituționale care, exercitând controlul de constituționalitate asupra legii de modificare și completare a Legii nr. 188/1999, anterior promulgării, a reținut că începând cu data de 28 februarie 2010, funcția de director coordonator nu mai există, reglementarea în vigoare cu privire la conducătorii serviciilor publice deconcentrate fiind cea anterioară modificărilor aduse prin O.U.G. nr. 37/2009 și prin O.U.G. nr. 105/2009, acesta fiind un efect specific al pierderii legitimității constituționale a celor două ordonanțe de urgență menționate, sancțiune pe care Curtea Constituțională o consideră „diferită și mult mai gravă decât o simplă abrogare a unui text normativ”.

Cu privire la drepturile bănești acordate reclamantei Este de necontestat că punerea în aplicare a celor două ordonanțe de urgență menționate, prin numirea și revocarea din postul de director coordonator în interval de numai 5 luni, din motive ce exclud culpa intimatului-reclamant, a produs efecte vătămătoare asupra carierei acesteia, inducând o stare de instabilitate, de incertitudine juridică, efecte ce se impun a fi înlăturate prin repararea pagubei cauzate, conform art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 106 din Legea nr. 188/1999.

Având însă în vedere circumstanțele faptice și normative prezentate mai sus, care nu permit încadrarea în ipoteza tipică a prevederilor art. 106 din Legea nr. 188/1999, în sensul reîncadrării în funcție și plății drepturilor salariale până la acel moment, Înalta Curte apreciază că obligarea autorității emitente la plata de despăgubiri până la data pronunțării deciziei reprezintă o modalitate adecvată și echitabilă de reparare a prejudiciului cauzat reclamantului 2. Soluția pronunțată în recurs Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și al art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va modifica în parte sentința, în sensul că va respinge capătul de cerere privind reintegrarea reclamantei în funcția deținută anterior emiterii Ordinului nr. 1020/2009 și va obliga pârâta să-i plătească reclamantei A.M.E.

o despăgubire egală cu salariile neîncasate în perioada cuprinsă între 14 octombrie 2009 și data pronunțării prezentei decizii, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale împotriva Sentinței nr. 7 din 14 ianuarie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată, în sensul că respinge capătul de cerere privind reintegrarea reclamantei în funcția deținută anterior emiterii Ordinului nr. 1020/2009. Obligă pârâta să-i plătească reclamantei A.M.E. o despăgubire egală cu salariile neîncasate în perioada cuprinsă între 14 octombrie 2009 și data pronunțării prezentei decizii. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2010.