ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 28/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de

5 ianuarie 2010, reclamantul S.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa

Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, anularea Ordinului

nr. 940 din 13 octombrie 2009 emis de către pârâtă și repunerea sa în situația

anterioară emiterii acestui act, aceea de titular al funcției de Director

Coordonator al Casei Județene de Pensii Brașov, precum și obligarea pârâtei la

plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii sale,

reclamantul a arătat că prin Ordinul nr. 1176 din 25 mai 2009 al Ministerului

Muncii, Familiei și Protecției Sociale a fost numit, începând cu data de 25 mai

2009, în funcția de director coordonator al Casei Județene de Pensii Brașov,

fiind încheiat în acest sens un contract de management, iar ulterior, prin

Ordinul nr. 940 din 13 octombrie 2009, emis de președintele Casei Naționale de

Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale s-a dispus încetarea contractului

de management încheiat de reclamant cu Ministerul Muncii, Familiei și

Protecției Sociale, începând cu data de 14 octombrie 2009.

A criticat reclamantul ordinul

contestat pentru vicii de fond și de formă, arătând că acesta a fost emis de o

altă autoritate decât cea care a emis ordinul de numire a sa în funcție, că nu

indică instanța la care poate fi contestat și că a fost emis în baza O.U.G. nr.

105/2009, cu încălcarea dispozițiilor din Constituție, Legea nr. 188/1999 și

Codul Muncii.

Prin întâmpinarea depusă în cauză,

pârâta Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale a invocat

excepția netimbrării acțiunii, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca

neîntemeiată, susținând că Ordinul nr. 940 din 13 octombrie 2009 a fost legal

emis, raportat la dispozițiile legale în vigoare la momentul respectiv.

Prin sentința civilă nr. 113/F din

data de 2 iunie 2010, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ

și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul S.G. și a anulat Ordinul

nr. 940 din 13 octombrie 2009 emis de către pârâta Casa Națională de Pensii și

Alte Drepturi de Asigurări Sociale, dispunând repunerea reclamantului în situația

anterioară, respectiv aceea de director coordonator al Casei Județene de Pensii

Brașov, precum și obligarea pârâtei la plata sumei de 500 de lei cu titlul de

cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a respins susținerile reclamantului privind unele vicii ale actului

administrativ contestat, arătând că Ordinul nr. 940 din 13 octombrie 2009 a

fost emis de Președintele Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de

Asigurări Sociale, ca urmare a delegării competenței cu privire la actele de

revocare și de numire a conducătorilor structurilor deconcentrate de către

Ministrul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, prin Ordinul nr. 1636 din 09

octombrie 2009, iar art. 2 din Ordinul nr. 940 din 13 octombrie 2009 prevede

faptul că acesta poate fi contestat la instanța de contencios administrativ

competentă, în condițiile și termenele prevăzute de Legea nr. 554/2004 privind

contenciosul administrativ.

Instanța de fond a constatat însă că

ordinul prin care s-a dispus în mod unilateral încetarea contractului de

management a fost comunicat reclamantului în perioada în care acesta se afla în

concediu pentru incapacitate temporară de muncă (concediu medical), fiind

încălcate dispozițiile art. 117 din Legea nr. 188/1999 coroborate cu dispozițiile

art. 58 alin. (1) și art. 60 alin. (1) lit. a) C. muncii potrivit cărora

încetarea contractului de muncă (de serviciu) din inițiativa angajatorului nu

poate fi dispusă pe durata incapacității temporare de muncă, stabilită prin

certificatul medical conform legii, aspect de natură a atrage nulitatea

acestuia.

Instanța a respins excepția

netimbrării acțiunii cu motivarea că cererea dedusă judecății este scutită de

plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul

dispozițiilor art. 15 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 146/1997.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări

Sociale solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii reclamantului

pentru motive încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 și ale art. 304¹ C.

proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta

a reluat argumentele privind legalitatea Ordinului nr. 940 din 13 octombrie 2009,

raportat la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii sale, în

principal O.U.G. nr. 105/2009, arătând și că reintegrarea reclamantului-intimat

în funcția deținută anterior nu mai este posibilă, întrucât funcția respectivă

a fost desființată prin act normativ.

II. Considerentele Înaltei Curți

asupra recursului

Examinând cauza prin prisma

criticilor formulate de recurenta-pârâtă și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat numai în limitele

și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

contestat

Intimatul - reclamant a supus

controlului instanței de contencios administrativ Ordinul nr. 940 din 13

octombrie 2009, emis de președintele Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi

de Asigurări Sociale, prin care s-a dispus încetarea contractului de management

încheiat de reclamant cu Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale,

începând cu data de 14 octombrie 2009, ordin emis în temeiul Legii nr. 19/2000 privind

sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, Legii 53/2003,

O.U.G. nr. 105/2009 privind

unele măsuri în domeniul

funcției publice, precum și pentru întărirea capacității manageriale la nivelul

serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale

administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale și ale

altor servicii publice, precum și pentru reglementarea unor măsuri privind

cabinetul demnitarului din administrația publică centrală și locală, cancelaria

prefectului și cabinetul alesului local, HG nr. 13/2004 privind Statutul

Casei

Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale și Ordinului

Ministrului Muncii, Familiei și Protecției Sociale nr. 1636 din 09 octombrie 2009

privind revocarea și numirea conducătorilor structurilor deconcentrate.

În aceste condiții, examinând

temeiul legal fundamental al actului administrativ contestat, în speță O.U.G.

nr. 105/2009, Înalta Curte constată că Ordinul nr. 940 din 13 octombrie 2009 a

fost lipsit de orice fundament legal ca urmare a deciziei nr. 1629 din 3

decembrie 2009, prin care Curtea Constituțională a constatat

neconstituționalitatea O.U.G. nr. 105/2009.

Viciul de constituționalitate

constatat cu privire la O.U.G. nr. 105/2009 afectează în egală măsură actele

administrative emise în baza și pentru executarea unor dispoziții

neconstituționale, întrucât asemenea acte devin lipsite de temei legal și nu

poate fi calificat drept legal un act juridic emis sau încheiat în baza unei

dispoziții neconstituționale.

Actele și măsurile

adoptate în baza acestei Ordonanțe sunt afectate de viciul de

neconstituționalitate al acestui act normativ și, în consecință, corect au fost

anulate de instanța de fond.

Menținerea actelor administrative

emise în baza acestui act normativ ar lipsi de finalitate controlul de

constituționalitate, care nu se limitează la asanarea sistemului legislativ

prin eliminarea prevederilor legale contrare Constituției, ci include protecția

efectivă a drepturilor și libertăților fundamentate ale destinatarilor normelor

declarate neconstituționale.

Prin prisma celor expuse mai sus,

recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi

de Asigurări Sociale este nefondat sub acest aspect.

în situația anterioară, respectiv reintegrarea în funcția deținută

Sentința instanței de fond este însă

criticabilă sub aspectul reintegrării intimatului reclamant în funcția deținută

anterior ordinului anulat prin prisma unor considerente ținând, de asemenea, de

neconstituționalitatea legii, în sensul raționamentului expus anterior cu

privire la încetarea funcției.

Înalta Curte constată că reclamantul-intimat

a fost numit în funcția de director coordonator al Casei Județene de Pensii

Brașov prin Ordinul nr. 1176 din 25 mai 2009 al Ministerului Muncii, Familiei

și Protecției Sociale fiind încheiat în acest sens un contract de management, ordin

emis în temeiul dispozițiilor art. III alin. (4) din O.U.G. nr. 37/2009 privind

unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice.

Or, O.U.G. nr. 37/2009 a fost

declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1257/2009, în cadrul controlului a

priori realizat pe calea obiecției de neconstituționalitate a legii de aprobare

a acestei ordonanțe de urgență.

În condițiile declarării

neconstituționalității și eliminării din ordinea juridică a prevederilor legale

în baza cărora a fost înființat postul de director coordonator și a fost numit reclamantul

în funcție, măsura repunerii intimatului-reclamant în situația anterioară

Ordinului nr. 940 din 13 octombrie 2009, respectiv cea dobândită ca efect al

Ordinului nr. 1176 din 25 mai 2009 al Ministerului Muncii, Familiei și

Protecției Sociale, este, la rândul său, lipsită de temei legal.

Această concluzie este susținută și

de considerentele deciziilor nr. 413 și nr. 414/2010 ale Curții Constituționale

care, exercitând controlul de constituționalitate asupra legii de modificare și

completare a Legii nr. 188/1999, anterior promulgării, a reținut că începând cu

data de 28 februarie 2010, funcția de director coordonator nu mai există,

reglementarea în vigoare cu privire la conducătorii serviciilor publice

deconcentrate fiind cea anterioară modificărilor aduse prin O.U.G. nr. 37/2009

și prin O.U.G. nr. 105/2009, acesta fiind un efect specific al pierderii

legitimității constituționale a celor două ordonanțe de urgență menționate,

sancțiune pe care Curtea Constituțională o consideră „diferită și mult mai

gravă decât o simplă abrogare a unui text normativ”.

Sub acest aspect, recursul declarat

este fondat.

Pentru aceste considerente, în baza

dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 312

alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a admite recursul declarat în cauză

și va modifica în parte sentința recurată în sensul înlăturării dispozițiilor

privind repunerea reclamantului în situația anterioară.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Casa

Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale împotriva sentinței

civile nr. 113/F din data de 2 iunie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința recurată

în sensul că înlătură dispozițiile privind repunerea reclamantului în situația

anterioară.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 ianuarie 2011.