ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 28/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 5 ianuarie 2010, reclamantul S.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, anularea Ordinului nr. 940 din 13 octombrie 2009 emis de către pârâtă și repunerea sa în situația anterioară emiterii acestui act, aceea de titular al funcției de Director Coordonator al Casei Județene de Pensii Brașov, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că prin Ordinul nr. 1176 din 25 mai 2009 al Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale a fost numit, începând cu data de 25 mai 2009, în funcția de director coordonator al Casei Județene de Pensii Brașov, fiind încheiat în acest sens un contract de management, iar ulterior, prin Ordinul nr. 940 din 13 octombrie 2009, emis de președintele Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale s-a dispus încetarea contractului de management încheiat de reclamant cu Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, începând cu data de 14 octombrie 2009. A criticat reclamantul ordinul contestat pentru vicii de fond și de formă, arătând că acesta a fost emis de o altă autoritate decât cea care a emis ordinul de numire a sa în funcție, că nu indică instanța la care poate fi contestat și că a fost emis în baza O.U.G.

nr. 105/2009, cu încălcarea dispozițiilor din Constituție, Legea nr. 188/1999 și Codul Muncii. Prin întâmpinarea depusă în cauză, pârâta Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale a invocat excepția netimbrării acțiunii, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că Ordinul nr. 940 din 13 octombrie 2009 a fost legal emis, raportat la dispozițiile legale în vigoare la momentul respectiv. 2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 113/F din data de 2 iunie 2010, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul S.G.

și a anulat Ordinul nr. 940 din 13 octombrie 2009 emis de către pârâta Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, dispunând repunerea reclamantului în situația anterioară, respectiv aceea de director coordonator al Casei Județene de Pensii Brașov, precum și obligarea pârâtei la plata sumei de 500 de lei cu titlul de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a respins susținerile reclamantului privind unele vicii ale actului administrativ contestat, arătând că Ordinul nr. 940 din 13 octombrie 2009 a fost emis de Președintele Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, ca urmare a delegării competenței cu privire la actele de revocare și de numire a conducătorilor structurilor deconcentrate de către Ministrul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, prin Ordinul nr. 1636 din 09 octombrie 2009, iar art. 2 din Ordinul nr. 940 din 13 octombrie 2009 prevede faptul că acesta poate fi contestat la instanța de contencios administrativ competentă, în condițiile și termenele prevăzute de Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Instanța de fond a constatat însă că ordinul prin care s-a dispus în mod unilateral încetarea contractului de management a fost comunicat reclamantului în perioada în care acesta se afla în concediu pentru incapacitate temporară de muncă (concediu medical), fiind încălcate dispozițiile art. 117 din Legea nr. 188/1999 coroborate cu dispozițiile art. 58 alin. (1) și art. 60 alin. (1) lit. a) C. muncii potrivit cărora încetarea contractului de muncă (de serviciu) din inițiativa angajatorului nu poate fi dispusă pe durata incapacității temporare de muncă, stabilită prin certificatul medical conform legii, aspect de natură a atrage nulitatea acestuia. Instanța a respins excepția netimbrării acțiunii cu motivarea că cererea dedusă judecății este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul dispozițiilor art. 15 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 146/1997.

3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii reclamantului pentru motive încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 și ale art. 304¹ C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurenta a reluat argumentele privind legalitatea Ordinului nr. 940 din 13 octombrie 2009, raportat la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii sale, în principal O.U.G. nr. 105/2009, arătând și că reintegrarea reclamantului-intimat în funcția deținută anterior nu mai este posibilă, întrucât funcția respectivă a fost desființată prin act normativ.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurenta-pârâtă și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat numai în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. 1. Cu privire la legalitatea ordinului contestat Intimatul - reclamant a supus controlului instanței de contencios administrativ Ordinul nr. 940 din 13 octombrie 2009, emis de președintele Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, prin care s-a dispus încetarea contractului de management încheiat de reclamant cu Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, începând cu data de 14 octombrie 2009, ordin emis în temeiul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, Legii 53/2003, O.U.G.

nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcției publice, precum și pentru întărirea capacității manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale și ale altor servicii publice, precum și pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administrația publică centrală și locală, cancelaria prefectului și cabinetul alesului local, HG nr. 13/2004 privind Statutul Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale și Ordinului Ministrului Muncii, Familiei și Protecției Sociale nr. 1636 din 09 octombrie 2009 privind revocarea și numirea conducătorilor structurilor deconcentrate.

În aceste condiții, examinând temeiul legal fundamental al actului administrativ contestat, în speță O.U.G. nr. 105/2009, Înalta Curte constată că Ordinul nr. 940 din 13 octombrie 2009 a fost lipsit de orice fundament legal ca urmare a deciziei nr. 1629 din 3 decembrie 2009, prin care Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea O.U.G. nr. 105/2009. Viciul de constituționalitate constatat cu privire la O.U.G. nr. 105/2009 afectează în egală măsură actele administrative emise în baza și pentru executarea unor dispoziții neconstituționale, întrucât asemenea acte devin lipsite de temei legal și nu poate fi calificat drept legal un act juridic emis sau încheiat în baza unei dispoziții neconstituționale.

Actele și măsurile adoptate în baza acestei Ordonanțe sunt afectate de viciul de neconstituționalitate al acestui act normativ și, în consecință, corect au fost anulate de instanța de fond. Menținerea actelor administrative emise în baza acestui act normativ ar lipsi de finalitate controlul de constituționalitate, care nu se limitează la asanarea sistemului legislativ prin eliminarea prevederilor legale contrare Constituției, ci include protecția efectivă a drepturilor și libertăților fundamentate ale destinatarilor normelor declarate neconstituționale. Prin prisma celor expuse mai sus, recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale este nefondat sub acest aspect.

2. Cu privire la repunerea reclamantului-intimat în situația anterioară, respectiv reintegrarea în funcția deținută Sentința instanței de fond este însă criticabilă sub aspectul reintegrării intimatului reclamant în funcția deținută anterior ordinului anulat prin prisma unor considerente ținând, de asemenea, de neconstituționalitatea legii, în sensul raționamentului expus anterior cu privire la încetarea funcției. Înalta Curte constată că reclamantul-intimat a fost numit în funcția de director coordonator al Casei Județene de Pensii Brașov prin Ordinul nr. 1176 din 25 mai 2009 al Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale fiind încheiat în acest sens un contract de management, ordin emis în temeiul dispozițiilor art. III alin. (4) din O.U.G.

nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice. Or, O.U.G. nr. 37/2009 a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1257/2009, în cadrul controlului a priori realizat pe calea obiecției de neconstituționalitate a legii de aprobare a acestei ordonanțe de urgență. În condițiile declarării neconstituționalității și eliminării din ordinea juridică a prevederilor legale în baza cărora a fost înființat postul de director coordonator și a fost numit reclamantul în funcție, măsura repunerii intimatului-reclamant în situația anterioară Ordinului nr. 940 din 13 octombrie 2009, respectiv cea dobândită ca efect al Ordinului nr. 1176 din 25 mai 2009 al Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, este, la rândul său, lipsită de temei legal.

Această concluzie este susținută și de considerentele deciziilor nr. 413 și nr. 414/2010 ale Curții Constituționale care, exercitând controlul de constituționalitate asupra legii de modificare și completare a Legii nr. 188/1999, anterior promulgării, a reținut că începând cu data de 28 februarie 2010, funcția de director coordonator nu mai există, reglementarea în vigoare cu privire la conducătorii serviciilor publice deconcentrate fiind cea anterioară modificărilor aduse prin O.U.G. nr. 37/2009 și prin O.U.G. nr. 105/2009, acesta fiind un efect specific al pierderii legitimității constituționale a celor două ordonanțe de urgență menționate, sancțiune pe care Curtea Constituțională o consideră „diferită și mult mai gravă decât o simplă abrogare a unui text normativ”.

Sub acest aspect, recursul declarat este fondat. Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 312 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a admite recursul declarat în cauză și va modifica în parte sentința recurată în sensul înlăturării dispozițiilor privind repunerea reclamantului în situația anterioară.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale împotriva sentinței civile nr. 113/F din data de 2 iunie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința recurată în sensul că înlătură dispozițiile privind repunerea reclamantului în situația anterioară. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 ianuarie 2011.