ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4374/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

pe rolul Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, la 27 mai 2009, reclamantul C.T. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții

Guvernul României și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, anularea

O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației

publice, anularea Ordinului nr. 367 din 23 aprilie 2009 emis de Ministerul Muncii,

Familiei și Protecției Sociale prin care reclamantul a fost eliberat din funcție,

repunerea sa în funcția deținută, cu plata tuturor drepturilor salariale cuvenite

de la data încetării raporturilor de serviciu până la data reintegrării efective.

A mai cerut reclamantul, în condițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea

executării O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității

administrației publice, precum și suspendarea executării Ordinului Ministrului

Muncii, Familiei și Protecției Sociale nr. 367 din 23 aprilie 2009.

A arătat reclamantul că

deține calitatea de funcționar public, de la data de 06 iunie 2006, fiind numit

în funcția publică de director executiv adjunct al Casei de Pensii Bistrița-Năsăud.

Actele a căror suspendare o solicită au fost emise cu nerespectarea dispozițiilor

legale referitoare la modul de adoptare și cu încălcarea drepturilor sale reglementate

la nivel constituțional, reclamantul ridicând și excepția de neconstituționalitate

a O.U.G. nr. 37/2009.

Prin întâmpinarea depusă

la 12 iunie 2009, pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a invocat

excepția lipsei calității sale procesuale pasive față de aspectul că Ordinul

nr. 367 din 23 aprilie 2009 a fost emis de către Casa Națională de Pensii și alte

drepturi de Asigurări Sociale, iar față de cererea reclamantului de anulare a O.U.G.

nr. 37/2009 a ridicat excepția inadmisibilității cererii, având în vedere că actul

normativ respectiv nu este act administrativ susceptibil de anulare sau suspendare

pe calea contenciosului administrativ.

Aceleași excepții au fost

invocate și de către pârâtul Guvernul României prin întâmpinarea depusă la 19

iunie 2009.

A mai susținut pârâtul

Guvernul României că O.U.G. nr. 37/2009 a fost adoptată în conformitate cu dispozițiile

art. 115 alin. (4) din Constituție, scopul acestui act normativ fiind reducerea

cheltuielilor bugetare. Situația extraordinară ce a determinat emiterea acestei

ordonanțe a fost generată de necesitatea îmbunătățirii și completării cadrului normativ

și instituțional existent privind eficientizarea activității administrației publice,

pentru serviciile publice deconcentrate din cadrul ministerelor.

Prin încheierea civilă

nr. 16 din 23 aprilie 2009, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, a admis în parte cererea de suspendare formulată de reclamant

și a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 367 din 23 aprilie 2009 emis de

Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale până la soluționarea definitivă

și irevocabilă a cauzei pe fond.

Totodată, a admis excepția

inadmisibilității formulată de pârâtul Guvernul României și a respins ca inadmisibilă

cererea de suspendare a executării O.U.G. nr. 37/2009.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că cele două autorități pârâte au calitate procesuală pasivă

în cauză, fiecare fiind emitentul unuia dintre cele două acte a căror suspendare

se solicită, respectiv Guvernul României pentru O.U.G. nr. 37/2009, iar Ministerul

Muncii, Familiei și Protecției Sociale pentru Ordinul nr. 367 din 23 aprilie 2009,

coparticiparea procesuală fiind divizibilă și impunându-se pentru o mai bună administrare

a justiției.

În ceea ce privește excepția

inadmisibilității cererii de suspendare a executării O.U.G. nr. 37/2009, Curtea

de Apel Cluj a constatat că aceasta este fondată prin prisma dispozițiilor art.

2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 raportate la cele ale art. 115 alin.

(4)-(8) din Constituția României. În acest sens a reținut prima instanță că ordonanțele

Guvernului sunt acte normative cu putere de lege, emise în temeiul delegării legislative

acordate de Parlamentul României, neexistând vreo dispoziție legală care să permită

suspendarea executării acestora și nefiind acte cu caracter administrativ emise

în executarea legii.

Referitor la cererea de

suspendare a Ordinului nr. 367 din 23 aprilie 2009 emis de pârâtul Ministerul Muncii,

Familiei și Protecției Sociale, prima instanță a reținut că sunt îndeplinite cele

două condiții cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004. S-a constatat

că încetarea intempestivă a raportului de serviciu, pentru motive neimputabile funcționarului

public, numit anterior în funcția publică de conducere pentru un anumit interval

de timp, determinat, încă de la începutul raportului de serviciu, creează o anumită

aparență de nelegalitate în privința actului contestat.

Prin această împrejurare,

a concluzionat instanța, s-a creat în mod cert și o pagubă iminentă funcționarului

public în cauză, de natură patrimonială, constând în diminuarea indemnizației ca

urmare a schimbării unilaterale a poziției ierarhice, dintr-o funcție de conducere

într-una de execuție, dar și de natură nepatrimonială.

Împotriva acestei sentințe

s-a declarat recurs de către Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale care

a arătat că Ordinul nr. 367 din 23 aprilie 2009 a fost emis de Casa Națională de

Pensii și alte drepturi de Asigurări Sociale astfel că în mod greșit s-a considerat

că acest minister este emitentul actului dedus judecății.

Prin decizia nr. 5770

din 15 decembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, s-a admis recursul declarat de Ministerul Muncii Familiei

și Protecției Sociale și s-a casat încheierea civilă nr. 16 din 18 iunie 2009 a

Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, cu mențiunea

de a se stabili cadrul procesual adecvat și a se cita emitentul actului administrativ

a cărei suspendare s-a solicitat. Înalta Curte a arătat că emitentul actului administrativ

vătămător pentru reclamantul-intimat și a cărui suspendare de executare a și fost

solicitată în cauză nu este autoritatea recurentă, chemată în judecată și în contradictoriu

cu care a și fost pronunțată Încheierea atacată, respectiv Ministerul Muncii, Familiei

și Protecției Sociale, ci o altă autoritate care însă nu a figurat și nici nu a

fost citată în cauză, mai cu seamă că prima instanță, în chiar considerentele încheierii

atacate a menționat că emitentul ordinului nr. 35/2009 ar fi Ministerul Muncii,

Familiei și Protecției Sociale.

fond

Prin sentința civilă

nr. 191 din 29 aprilie 2010, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale

pasive a pârâtului Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și a respins

cererea în contradictoriu cu acest pârât, a admis în parte cererea de suspendare

formulată de către reclamant și a dispus suspendarea Ordinului nr. 367 din 23

aprilie 2009 emis de Casa Națională de Pensii și alte drepturi de Asigurări Sociale,

până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei pe fond.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Curtea a arătat că prin sentința 34 din 28 ianuarie 2010 a Curții de Apel

Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul

nr. 975/33/2009 s-a admis acțiunea formulată de reclamantul C.T. și s-a dispus anularea

ordinului a cărei suspendare se cere pe motivul că ordonanța în baza căreia a fost

emis acest ordin, a fost declarată neconstituțională.

Declararea ca neconstituțională

a actului normativ în baza căruia s-a emis ordinul, este de natură să creeze o îndoială

și asupra actului administrativ ce a pus în aplicare prevederile acestei ordonanțe

și prin care a avut loc o încetare intempestivă a raportului de serviciu al reclamantului.

Așa fiind, condițiile

prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 sunt îndeplinite respectiv atât cazul

bine justificat constând în îndoiala asupra egalității actului administrativ, cât

și paguba iminentă constând în încetarea funcției publice cu înlăturarea retribuției

primite, astfel că cererea de suspendare este justificată.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs pârâta Casa Națională de Pensii și alte drepturi de Asigurări

Sociale, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivele de recurs

se critică soluția instanței de fond deoarece nu ar fi îndeplinite condițiile pentru

a se dispune suspendarea Ordinului nr. 357 din 23 aprilie 2009 emis de Președintele

Casei Naționale de Pensii și alte drepturi de Asigurări Sociale, iar natura măsurii

dispuse prin actul atacat nu constituie, prin ea însăși, un caz bine justificat,

motivele de nelegalitate ale ordinului presupun cercetarea în profunzime a fondului.

În ceea ce privește paguba

iminentă, instanța trebuie să aibă în vedere faptul că suspendarea executării este

o măsură de excepție care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziția

a căror îndeplinire i-ar aduce intimatului-reclamant un prejudiciu greu sau imposibil

de înlăturat, iar O.U.G. nr. 37/2009, care a constituit temeiul legal pentru desființarea

funcției publice, nu poate fi calificată drept prejudiciu material și nici pierderea

drepturilor de natură salarială aferente acestei funcții.

S-a solicitat admiterea

recursului și casarea sentinței atacate.

Intimatul-reclamant a

depus la dosar precizări și a arătat că prin decizia civilă nr. 4017 din 01

octombrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal, a fost respins ca nefondat recursul împotriva sentinței

civile nr. 34/2010 a Curții de Apel Cluj, iar prin Ordinul nr. 500 din 09 iulie

2010 emis de Președintele Casei Naționale de Pensii și alte drepturi de

Asigurări Sociale, începând cu 12 iulie 2010, acesta a fost reîncadrat în funcția

publică de director executiv adjunct – Direcția Stabiliri și Plăți Prestații, ordin

care a fost depus la dosar.

recurs

După examinarea motivelor

de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casație și

Justiție va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:

Obiectul cererii aflate

pe rolul instanței de fond l-a constituit suspendarea Ordinului nr. 367 din 23 aprilie

2009 emis de Președintele Casei Naționale de Pensii și alte drepturi de

Asigurări Sociale prin care reclamantul C.T. a fost eliberat din funcția publică

de director adjunct al Casei Județene de Pensii Bistrița-Năsăud, până la soluționarea

irevocabilă a acțiunii în anularea ordinului.

În fața instanței de recurs

s-au prezentat dovezi din care rezultă că cererea ce a avut ca obiect anularea Ordinului

nr. 367 din 23 aprilie 2009 emis de Președintele Casei Naționale de Pensii și

alte drepturi de Asigurări Sociale a fost soluționată prin sentința civilă nr. 34/2010

a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, irevocabilă

prin decizia civilă nr. 4017 din 01 octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Având în vedere că în

prezenta cauză se solicită suspendarea executării unui ordin până la soluționarea

definitivă și irevocabilă a acțiunii în anulare și cum această acțiune a fost soluționată

irevocabil, recurenta nu mai are intere în soluționarea prezentului recurs.

Interesul reprezintă o

condiție generală de exercitare a acțiunii civile, fiind tocmai folosul practic

pe care-l urmărește cel care promovează acțiunea.

Condiția interesului se

verifică nu numai la introducerea cererii și ea trebuie îndeplinită pe toată durata

procesului civil, inclusiv în legătură cu exercitarea căilor de atac.

În măsura în care promovarea

unei căi de atac nu mai prezintă un folos practic pentru cel care a recurs la ea,

acea formă procedurală este lipsită de interes.

Cum în speță, așa cum

am arătat, nu mai există un interes pentru că acțiunea în anulare a fost soluționată

irevocabil, recursul declarat va fi respins ca lipsit de interes.

Fiind soluționat prin

constatarea lipsei de interes nu vor mai fi analizate motivele de recurs invocate.

În baza art. 312 C. proc.

civ. raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, recursul va fi respins

ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale împotriva sentinței

civile nr. 191 din 29 aprilie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 octombrie 2010.