ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5770/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Soluția primei instanțe Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.T. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, (I) anularea O.U.G. nr. 37 din 22 aprilie 2009, privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, (II) anularea actului prin care a fost eliberat din funcție și i-au încetat raporturile de serviciu, respectiv Ordinul nr. 376 din 23 aprilie 2009 emis de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, și (III) repunerea în funcția deținută anterior, cu plata tuturor drepturilor salariale cuvenite de la data încetării raporturilor de serviciu până la data reintegrării efective.

În același timp, în condițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, reclamantul a solicitat (IV) suspendarea executării O.U.G. nr. 37/2009 și a Ordinului nr. 367 din 23 aprilie 2009 emis de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, până la soluționarea irevocabilă a cauzei. Prin întâmpinările depuse la dosar pârâții au invocat excepția inadmisibilității cererii de suspendare a executării O.U.G. nr. 37/2009, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a fiecăruia dintre ei. Prin încheierea civilă nr. 16 din 23 aprilie 2009, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis în parte cererea de suspendare formulată de reclamant și a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 367 din 23 aprilie 2009 emis de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei pe fond.

Totodată, a admis excepția inadmisibilității formulată de pârâtul Guvernul României și a respins ca inadmisibilă cererea de suspendare a executării O.U.G. nr. 37/2009. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că cele două autorități pârâte au calitate procesuală pasivă în cauză, fiecare fiind emitentul unuia dintre cele două acte a căror suspendare se solicită, respectiv Guvernul României pentru O.U.G. nr. 37/2009, iar Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale pentru ordinul nr. 367 din 23 aprilie 2009, coparticiparea procesuală fiind divizibilă și impunându-se pentru o mai bună administrare a justiției. În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de suspendare a executării O.U.G.

nr. 37/2009, Curtea de Apel Cluj a constatat că aceasta este fondată prin prisma dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 raportate la cele ale art. 115 alin. (4)-(8) din Constituția României. În acest sens a reținut prima instanță că ordonanțele guvernului sunt acte normative cu putere de lege, emise în temeiul delegării legislative acordate de Parlamentul României, neexistând vreo dispoziție legală care să permită suspendarea executării acestora și nefiind acte cu caracter administrativ emise în executarea legii. Referitor la cererea de suspendare a ordinului nr. 367 din 23 aprilie 2009, emis de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, prima instanță a reținut că sunt îndeplinite cele două condiții cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

S-a constatat că încetarea intempestivă a raportului de serviciu, pentru motive neimputabile funcționarului public, numit anterior în funcția publică de conducere pentru un anumit interval de timp, determinat, încă de la începutul raportului de serviciu, creează o anumită aparență de nelegalitate în privința actului contestat. Prin această împrejurare, a concluzionat instanța, că s-a creat în mod cert și o pagubă iminentă funcționarului public în cauză, de natură patrimonială, constând în diminuarea indemnizației ca urmare a schimbării unilaterale a poziției ierarhice, dintr-o funcție de conducere într-una de execuție, dar și de natură nepatrimonială. 2. Motivele de recurs prezentate de recurentul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., respectiv greșita aplicare a legii, în dezvoltarea căruia au fost prezentate următoarele: - Instanța de fond a reținut în mod greșit că ordinul nr. 357 din 23 aprilie 2009 a fost emis de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, sub semnătura Ministrului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, câtă vreme acest ordin a fost emis de Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi Sociale, sub semnătura Președintei acestei autorități, D.P.; - Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale nu este în mod evident emitentul actului dedus judecății astfel că se impune a se reține că această autoritate nu are calitate procesuală pasivă, urmând ca instanța de control judiciar să dispună în acest sens; - Cu privire la fondul cererii intimatului-reclamant, recurentul a arătat că prima instanță nu a ținut cont, pe de o parte, de prevederile imperative ale art. 3 alin. (1) din O.U.G.

nr. 37 din 22 aprilie 2009 ce au impus emiterea actului administrativ contestat, iar pe de alta, de neîndeplinirea cerințelor legale pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ individual. 3. Soluția instanței de control judiciar Recursul este fondat. Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentul-pârât, circumscrise prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și față de textele legale incidente în cauză, Înalta Curte apreciază că sunt întemeiate criticile formulate astfel că se impune admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, în considerarea celor în continuare arătate.

Analizând conținutul actului administrativ contestat, respectiv al ordinului nr. 357 din 23 aprilie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că acesta a fost emis, în adevăr, astfel cum a susținut și recurentul de către Președintele Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, D.P., sub antetul acestei autorități. Prin acest ordin, emis în temeiul O.U.G.nr. 37/2008, ca și al altor acte normative expres menționate, s-a dispus (în art. 2) încetarea raportului de serviciu al reclamantului C.T., prin eliberarea acestuia din funcția publică de conducere de director executiv adjunct la Casa Județeană de Pensii Bistrița-Năsăud.

Rezultă așadar, fără îndoială, că emitentul actului administrativ vătămător pentru reclamantul-intimat și a cărui suspendare de executare a și fost solicitată în cauză nu este autoritatea recurentă, chemată în judecată și în contradictoriu cu care a și fost pronunțată Încheierea atacată, respectiv Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, ci o altă autoritate care însă nu a figurat și nici nu a fost citată în cauză, mai cu seamă că prima instanță, în chiar considerentele încheierii atacate a menționat că emitentul ordinului nr. 35/2009 ar fi Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale. În raport de prevederile art. 1 și 14 din Legea nr. 554/2004, republicată, cu referire la art. 10 C. proc.

civ., este evident că cererea reclamantului se impunea a fi îndreptată și cercetată, în contradictoriu cu autoritatea emitentă a actului administrativ individual contestat. Cum prima instanță nu a procedat în acest mod, prin greșita aplicare a legii, omițând a se pronunța, de altfel, asupra excepției lipsei calității procesuale pasive invocate chiar din prima instanță, se impune casarea încheierii pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare, aceleiași instanțe. Cu ocazia rejudecării, instanța de fond urmează a stabili, cu respectarea drepturilor părților, cadrul procesual adecvat și a cita în mod evident pe emitentul actului administrativ a cărui suspendare s-a solicitat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale împotriva încheierii civile nr. 16 din 18 iunie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează încheierea atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 decembrie 2009.