ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5770/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal,

reclamantul C.T. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Ministerul

Muncii, Familiei și Protecției Sociale, (I) anularea O.U.G. nr. 37 din 22

aprilie 2009, privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației

publice, (II) anularea actului prin care a fost eliberat din funcție și i-au încetat

raporturile de serviciu, respectiv Ordinul nr. 376 din 23 aprilie 2009 emis de Ministerul

Muncii, Familiei și Protecției Sociale, și (III) repunerea în funcția deținută anterior,

cu plata tuturor drepturilor salariale cuvenite de la data încetării raporturilor

de serviciu până la data reintegrării efective.

În același timp, în condițiile

art. 15 din Legea nr. 554/2004, reclamantul a solicitat (IV) suspendarea executării

O.U.G. nr. 37/2009 și a Ordinului nr. 367 din 23 aprilie 2009 emis de Ministerul

Muncii, Familiei și Protecției Sociale, până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

Prin întâmpinările depuse

la dosar pârâții au invocat excepția inadmisibilității cererii de suspendare a executării

O.U.G. nr. 37/2009, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a fiecăruia

dintre ei.

Prin încheierea civilă

nr. 16 din 23 aprilie 2009, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ

și fiscal, a admis în parte cererea de suspendare formulată de reclamant și a dispus

suspendarea executării Ordinului nr. 367 din 23 aprilie 2009 emis de Ministerul

Muncii, Familiei și Protecției Sociale până la soluționarea definitivă și irevocabilă

a cauzei pe fond.

Totodată, a admis excepția

inadmisibilității formulată de pârâtul Guvernul României și a respins ca inadmisibilă

cererea de suspendare a executării O.U.G. nr. 37/2009.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că cele două autorități pârâte au calitate procesuală pasivă

în cauză, fiecare fiind emitentul unuia dintre cele două acte a căror suspendare

se solicită, respectiv Guvernul României pentru O.U.G. nr. 37/2009, iar Ministerul

Muncii, Familiei și Protecției Sociale pentru ordinul nr. 367 din 23 aprilie 2009,

coparticiparea procesuală fiind divizibilă și impunându-se pentru o mai bună administrare

a justiției.

În ceea ce privește excepția

inadmisibilității cererii de suspendare a executării O.U.G. nr. 37/2009, Curtea

de Apel Cluj a constatat că aceasta este fondată prin prisma dispozițiilor art.

2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 raportate la cele ale art. 115 alin.

(4)-(8) din Constituția României. În acest sens a reținut prima instanță că ordonanțele

guvernului sunt acte normative cu putere de lege, emise în temeiul delegării legislative

acordate de Parlamentul României, neexistând vreo dispoziție legală care să permită

suspendarea executării acestora și nefiind acte cu caracter administrativ emise

în executarea legii.

Referitor la cererea de

suspendare a ordinului nr. 367 din 23 aprilie 2009, emis de pârâtul Ministerul Muncii,

Familiei și Protecției Sociale, prima instanță a reținut că sunt îndeplinite cele

două condiții cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004. S-a constatat

că încetarea intempestivă a raportului de serviciu, pentru motive neimputabile funcționarului

public, numit anterior în funcția publică de conducere pentru un anumit interval

de timp, determinat, încă de la începutul raportului de serviciu, creează o anumită

aparență de nelegalitate în privința actului contestat.

Prin această împrejurare,

a concluzionat instanța, că s-a creat în mod cert și o pagubă iminentă funcționarului

public în cauză, de natură patrimonială, constând în diminuarea indemnizației ca

urmare a schimbării unilaterale a poziției ierarhice, dintr-o funcție de conducere

într-una de execuție, dar și de natură nepatrimonială.

prezentate de recurentul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale

Împotriva acestei încheieri,

în termen legal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției

Sociale, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., respectiv greșita aplicare a legii, în dezvoltarea căruia au fost prezentate

următoarele:

- Instanța de fond a reținut

în mod greșit că ordinul nr. 357 din 23 aprilie 2009 a fost emis de Ministerul Muncii,

Familiei și Protecției Sociale, sub semnătura Ministrului Muncii, Familiei și Protecției

Sociale, câtă vreme acest ordin a fost emis de Casa Națională de Pensii și Alte

Drepturi Sociale, sub semnătura Președintei acestei autorități, D.P.;

- Ministerul Muncii, Familiei

și Protecției Sociale nu este în mod evident emitentul actului dedus judecății astfel

că se impune a se reține că această autoritate nu are calitate procesuală pasivă,

urmând ca instanța de control judiciar să dispună în acest sens;

- Cu privire la fondul

cererii intimatului-reclamant, recurentul a arătat că prima instanță nu a ținut

cont, pe de o parte, de prevederile imperative ale art. 3 alin. (1) din O.U.G.

nr. 37 din 22 aprilie 2009 ce au impus emiterea actului administrativ contestat,

iar pe de alta, de neîndeplinirea cerințelor legale pentru a se dispune suspendarea

executării unui act administrativ individual.

control judiciar

Recursul este fondat.

Examinând încheierea atacată

prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentul-pârât, circumscrise prevederilor

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și față de textele legale incidente în cauză, Înalta

Curte apreciază că sunt întemeiate criticile formulate astfel că se impune admiterea

recursului, casarea încheierii recurate și, în temeiul art. 312 alin. (3) C.

proc. civ., trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, în considerarea

celor în continuare arătate.

Analizând conținutul actului

administrativ contestat, respectiv al ordinului nr. 357 din 23 aprilie 2009, Înalta

Curte de Casație și Justiție reține că acesta a fost emis, în adevăr, astfel cum

a susținut și recurentul de către Președintele Casei Naționale de Pensii și Alte

Drepturi de Asigurări Sociale, D.P., sub antetul acestei autorități.

Prin acest ordin, emis

în temeiul O.U.G.nr. 37/2008, ca și al altor acte normative expres menționate, s-a

dispus (în art. 2) încetarea raportului de serviciu al reclamantului C.T., prin

eliberarea acestuia din funcția publică de conducere de director executiv adjunct

la Casa Județeană de Pensii Bistrița-Năsăud.

Rezultă așadar, fără îndoială,

că emitentul actului administrativ vătămător pentru reclamantul-intimat și a cărui

suspendare de executare a și fost solicitată în cauză nu este autoritatea recurentă,

chemată în judecată și în contradictoriu cu care a și fost pronunțată Încheierea

atacată, respectiv Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, ci o altă

autoritate care însă nu a figurat și nici nu a fost citată în cauză, mai cu seamă

că prima instanță, în chiar considerentele încheierii atacate a menționat că emitentul

ordinului nr. 35/2009 ar fi Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.

În raport de prevederile

art. 1 și 14 din Legea nr. 554/2004, republicată, cu referire la art. 10 C.

proc. civ., este evident că cererea reclamantului se impunea a fi îndreptată și

cercetată, în contradictoriu cu autoritatea emitentă a actului administrativ individual

contestat.

Cum prima instanță nu

a procedat în acest mod, prin greșita aplicare a legii, omițând a se pronunța, de

altfel, asupra excepției lipsei calității procesuale pasive invocate chiar din prima

instanță, se impune casarea încheierii pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare,

aceleiași instanțe.

Cu ocazia rejudecării,

instanța de fond urmează a stabili, cu respectarea drepturilor părților, cadrul

procesual adecvat și a cita în mod evident pe emitentul actului administrativ a

cărui suspendare s-a solicitat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale împotriva încheierii civile

nr. 16 din 18 iunie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal.

Casează încheierea atacată

și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 15 decembrie 2009.