ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1078/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 4 decembrie

2009, reclamantul I.Ș. a chemat în judecată Ministerul Administrației și Internelor,

solicitând anularea Ordinului nr. II/8339 din 20 octombrie 2009 prin care s-a dispus

încetarea raporturilor de serviciu ca urmare a pensionării pentru limită de vârstă.

Reclamantul a cerut de

asemenea, continuarea raportului de serviciu în funcția de director al Direcției

pentru comunități locale, zone asistate, ajutor de stat și parteneriat cu structuri

asociative, precum și plata unei despăgubiri egale cu drepturile salariale cuvenite.

În motivarea cererii,

reclamantul a învederat că ordinul atacat este nelegal, fiind emis la o dată când

se afla în incapacitate de muncă, aspect adus la cunoștința conducerii ministerului.

Referitor la împrejurarea privind împlinirea vârstei de pensionare, reclamantul

a arătat că avea calitatea de pensionar anterior numirii sale în funcția de director

astfel încât temeiul invocat la emiterea ordinului nu are suport legal.

Prin sentința nr. 139

din 15 martie 2010 Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și

fiscal, a respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că încetarea raportului de serviciu al reclamantului

a intervenit de drept, potrivit art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999,

neavând relevanță împrejurarea privind incapacitatea de muncă și nici calitatea

de pensionar dintr-un alt sistem de pensii, aspect necunoscut de conducerea ministerului

pârât.

Împotriva sentinței a

declarat recurs reclamantul I.Ș., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamantul a

arătat că ordinul atacat este nelegal, pârâtul încălcând prevederile art. 84

alin. (2) lit. e) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici,

potrivit cărora, în situația în care se constată existența unui impediment legal

la numirea în funcția de director, respectiv calitatea de pensionar, ar fi trebuit

să se solicite pe cale judecătorească anularea actului administrativ de numire și

nu să se dispună încetarea raportului de serviciu.

Analizând actele și lucrările

dosarului în raport de motivul invocat și de prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins

ca atare.

Astfel, reclamantul a

fost numit în funcția de director începând cu 15 martie 2009, dată la care pârâtul

nu a avut cunoștință despre împrejurarea că avea calitatea de pensionar pentru muncă

depusă și limită de vârstă, conform Legii nr. 96/2006, aspect comunicat ministerului

de către Casa Județeană de Pensii Dolj de-abia prin adresa din 20 octombrie 2009.

În aceste condiții, raportul

de serviciu al reclamantului a încetat de drept, prin efectul legii, respectiv potrivit

dispozițiilor art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999, în forma în vigoare

la data emiterii ordinului.

Astfel, potrivit acestor

prevederi, raportul de serviciu încetează de drept la data îndeplinirii cumulative

a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare

sau, după caz, la data comunicării deciziei de pensionare pentru limită de vârstă

a funcționarului public, potrivit legii.

Întrucât, pârâtul a făcut

în mod corect aplicarea dispozițiilor legale menționate mai sus, nu se poate reține

că ar fi fost necesară constatarea nulității actului de numire în funcția publică

de conducere, ca temei al unui alt caz de încetare de drept al raportului de serviciu,

prevederile art. 98 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 188/1999 ce reglementează această

situație neavând aplicabilitate în cauză.

În raport de cele expuse

mai sus, criticile formulate de reclamant fiind neîntemeiate, Curtea va respinge

recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de I.Ș., împotriva sentinței nr. 139 din 15 martie 2010 a Curții de Apel Craiova,

secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 februarie 2011.