ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1301/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea de față, reclamantul a solicitat anularea Ordinului nr. 128 din 13

ianuarie 2010 emis de autoritatea pârâtă.

În

motivarea acțiunii sale, acesta a susținut că actul administrativ prin care s-a

dispus pensionarea sa pentru limită de

vârstă este nelegal în primul rând deoarece la

dala primirii lui se afla

în concediu medical și în al doilea rând datorită faptului că pârâta nu a

respectat termenul de 90 de zile în care trebuia să emită o astfel de decizie.

În

dovedirea susținerilor sale acesta s-a folosit de proba cu înscrisuri.

Curtea,

din oficiu a invocat excepția neparcurgerii procedurii prealabile prevăzută de art.

7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ,

astfel încât fața de caracterul ei de fond,

peremptoriu și dirimant, analiza și mai ales

admisibilitatea acesteia face inutilă verificarea fondului pricinii.

Potrivit

art. 7 din actul normativ sus citat, înainte de a se adresa instanței de

contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată

într-un

drept al său ori într-un interes

legitim printr-un act administrativ individual trebuie să

solicite

autorității publice emitente sau autorității ierarhice superioare, daca aceasta

există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în

tot sau în parte a acestuia.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul criticând-o ca nelegală și

netemeinică.

A

susținut în esență că în mod greșit prima instanță a reținut că nu a făcut

dovada îndeplinirii procedurii prealabile întrucât la data de 12 februarie 2010

a adresat prin fax o solicitare A.N.S.V. de a reveni asupra deciziei de

eliberare din funcție.

Pe

de altă parte a susținut că Legea nr. 188/1999 nu prevede parcurgerea

procedurii prealabile și că în acest sens s-a pronunțat și literatura de

specialitate și jurisprudența.

Înalta

Curte, analizând actele și lucrările dosarului în raport cu criticile formulate

și dispozițiile legale aplicabile constată că recursul este nefondat pentru

motivele ce vor fi expuse în continuare.

Înalta

Curte reține că prima instanță a respins în mod corect ca inadmisibilă acțiunea

formulată de D.I. pentru neparcurgerea procedurii prealabile prevăzute de art. 7

alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit

dispozițiilor art. 7 alin. (1) înainte de a se adresa instanței de contencios

administrativ competente, persoana care se considera vătămata într-un drept al

sau ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie

sa solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare,

daca aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului,

revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

Pentru

că privește o cerință pentru declanșarea procedurii judiciare, deci pentru

sesizarea instanței, excepția lipsei procedurii prealabile se referă la o

condiție de fond separată și suplimentară a cărei neîndeplinire are ca efect

inadmisibilitatea acțiunii.

În

cauza de față excepția este întemeiată având în vedere că cererea reclamantului

adresată A.N.S.V.S.A., de a reveni asupra eliberării din funcție a fost

înregistrată de autoritatea pârâtă la data de 12 februarie 2010 ulterior

formulării cererii de chemare în judecată.

Rezultă

așadar că reclamantul nu a respectat prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr.

554/2004.

Apărările

reclamantului în sensul că Legea nr. 188/1999 nu obligă, partea interesată să

îndeplinească procedura prealabilă nu pot fi primite.

Potrivit

art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/1999

în

cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcționarul

public le

considera netemeinice sau nelegale, acesta poate cere

instanței de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care

s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în

condițiile si termenele prevăzute de Legea

contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, precum

si plata de către autoritatea sau instituția publica emitenta a actului

administrativ a

unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate

si recalculate, si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul

public.

La

solicitarea funcționarului public, instanța care a constatat nulitatea actului

administrativ va dispune reintegrarea acestuia în funcția publica deținuta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de D.I. împotriva Sentinței nr. 128 din 5 mai 2010 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 3 martie 2011.