ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3723/2011

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea primei instanțe Prin decizia civilă nr. 405/CA din 21 octombrie 2009, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a constatat perimată contestația în anulare formulată de contestatorul B.I. împotriva deciziei civile nr. 158/CA din 17 martie 2008. Pentru a pronunța această soluție instanța a constatat că fiind împlinit termenul legal de un an de la data întocmirii ultimului act de procedură, la data de 17 iulie 2009, în conformitate cu dispozițiile art. 252 alin. (1) C. proc. civ., s-a întocmit referat pentru constatarea perimării.

2. Decizia instanței de control judiciar Prin decizia civilă nr. 2092 din 23 aprilie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondat recursul declarat de B.I. împotriva deciziei nr. 405/CA din 21 octombrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a constatat că în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe și nici de a suspenda perimarea, astfel cum sunt prevăzute în art. 249-251 C. proc. civ., astfel încât Curtea de Apel în mod corect a constatat perimată contestația în anulare. 3. Calea extraordinară de atac a contestației în anulare Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare recurentul B.I., solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

În motivarea cererii, contestatorul a susținut că la ultimul termen cauza nu era în stare de judecată, că nici el, nici intimata nu au fost legal citați, că decizia contestată este plină de greșeli materiale, că nu au fost cercetate toate motivele de recurs invocate de către recurent și că hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică referitoare la competență. 4. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare Examinând cauza prin prisma dispozițiilor legale incidente și a susținerilor contestatorului, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a respinge contestația în anulare ca inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează. Contestația în anulare reprezintă o cale extraordinară de atac, ce poate fi formulată numai în situațiile expres și limitativ prevăzute de lege.

Astfel, potrivit art. 317 din C. proc. civ., „hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: 1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; 2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență. Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond”.

Art. 318 prevede că „h otărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare .” În speță, deși contestatorul a evocat toate aceste dispoziții, nu a adus argumente sau dovezi în sprijinul incidenței acestora. La rândul său, Înalta Curte nu a putut identifica, cu privire la decizia a cărei anulare se solicită, existența vreunui viciu de procedură sau erori de natură a fundamenta admiterea contestației în anulare. În aceste condiții, contestația în anulare formulată este inadmisibilă.

Față de vădita netemeinicie a cererii contestatorului și exercitarea repetată a căii de atac a contestației în anulare, aspect de natură a contura reaua-credință a acestuia în exercitarea dreptului prevăzut de art. 317 și urm. din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a face aplicarea dispozițiilor art. 108¹ alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ. și a amenda contestatorul cu suma de 500 de RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de B.I. împotriva deciziei civile nr. 2092 din 23 aprilie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Aplică contestatorului o amendă judiciară în cuantum de 500 RON în temeiul art. 108¹ alin. (1) pct. 1, lit. a) din C. proc. civ.. Cu drept de reexaminare în termen de 15 zile de la comunicare în ceea ce privește amenda aplicată. Irevocabilă în privința contestației în anulare. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie 2011.