ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3723/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3723/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra contestației
în anulare de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Hotărârea primei instanțe
Prin decizia civilă
nr. 405/CA din 21 octombrie 2009, Curtea de Apel Constanța, secția comercială,
maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a constatat perimată
contestația în anulare formulată de contestatorul B.I. împotriva deciziei
civile nr. 158/CA din 17 martie 2008.
Pentru a pronunța această
soluție instanța a constatat că fiind împlinit termenul legal de un an de la data
întocmirii ultimului act de procedură, la data de 17 iulie 2009, în conformitate
cu dispozițiile art. 252 alin. (1) C. proc. civ., s-a întocmit referat pentru constatarea
perimării.
Decizia instanței de
control judiciar
Prin decizia civilă
nr. 2092 din 23 aprilie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios
administrativ și fiscal, a respins ca nefondat recursul declarat de B.I. împotriva
deciziei nr. 405/CA din 21 octombrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială,
maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal
Pentru a hotărî astfel,
instanța de control judiciar a constatat că în cauză nu s-au îndeplinit acte de
procedură de natură a întrerupe și nici de a suspenda perimarea, astfel cum sunt
prevăzute în art. 249-251 C. proc. civ., astfel încât Curtea de Apel în mod corect
a constatat perimată contestația în anulare.
Calea extraordinară
de atac a contestației în anulare
Împotriva acestei decizii
a formulat contestație în anulare recurentul B.I., solicitând casarea acesteia și
trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În motivarea cererii,
contestatorul a susținut că la ultimul termen cauza nu era în stare de judecată,
că nici el, nici intimata nu au fost legal citați, că decizia contestată este plină
de greșeli materiale, că nu au fost cercetate toate motivele de recurs invocate
de către recurent și că hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine
publică referitoare la competență.
Considerentele Înaltei
Curți asupra contestației în anulare
Examinând cauza prin prisma
dispozițiilor legale incidente și a susținerilor contestatorului, Înalta Curte de
Casație și Justiție urmează a respinge contestația în anulare ca inadmisibilă, pentru
considerentele ce urmează.
Contestația în anulare
reprezintă o cale extraordinară de atac, ce poate fi formulată numai în situațiile
expres și limitativ prevăzute de lege.
Astfel, potrivit art.
317 din C. proc. civ., „hotărârile
irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai
jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:
1.
când procedura
de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită
potrivit cu cerințele legii; 2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea
dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență. Cu
toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în
cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a
respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins
fără ca el să fi fost judecat în fond”.
Art. 318 prevede că
„h
otărârile instanțelor de recurs
mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli
materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte,
a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare
.”
În speță, deși contestatorul a evocat toate aceste dispoziții, nu a
adus argumente sau dovezi în sprijinul incidenței acestora.
La rândul
său, Înalta Curte nu a putut identifica, cu privire la decizia a cărei anulare se
solicită, existența vreunui viciu de procedură sau erori de natură a fundamenta
admiterea contestației în anulare.
În aceste
condiții, contestația în anulare formulată este inadmisibilă.
Față de vădita
netemeinicie a cererii contestatorului și exercitarea repetată a căii de atac a
contestației în anulare, aspect de natură a contura reaua-credință a acestuia în
exercitarea dreptului prevăzut de art. 317 și urm. din C. proc. civ., Înalta Curte
urmează a face aplicarea dispozițiilor art. 108¹ alin. (1) pct. 1 lit. a) din
C. proc. civ. și a amenda contestatorul cu suma de 500 de RON.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în
anulare formulată de B.I. împotriva deciziei civile nr. 2092 din 23 aprilie 2010
a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal,
ca inadmisibilă.
Aplică contestatorului
o amendă judiciară în cuantum de 500 RON în temeiul art. 108¹ alin. (1)
pct. 1, lit. a) din C. proc. civ..
Cu drept de reexaminare în termen de 15 zile de
la comunicare în ceea ce privește amenda aplicată.
Irevocabilă în privința contestației în anulare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie
2011.