ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1073/2016
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1073/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Asupra contestației în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 288 din 22 ianuarie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins contestația în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 3723 din 24 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri A. a formulat contestație în anulare, ce a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 29 ianuarie 2014.
Prin încheierea din 25 februarie 2015, judecata contestației în anulare a fost suspendată, în baza dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., pentru lipsa părților.
La data de 14 martie 2016, Înalta Curte, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării excepției de perimare a contestației în anulare.
Analizând această excepție, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.
Așadar, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situație decurgând din lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.
Înalta Curte constată că în speța de față, după suspendarea judecății contestației în anulare în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 25 februarie 2015, părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății contestației în anulare.
Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 25 februarie 2016, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) din C. proc. civ., părțile nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății.
Având în vedere că în cauză sunt întrunite condițiile perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., constatând totodată că, potrivit aceluiași text de lege, perimarea operează de drept și că potrivit art. 252 alin. (1) teza I din C. proc. civ., ea se poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să constate perimată contestația în anulare cu a cărei judecată a fost învestită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimată contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 288 din 22 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pronunțată în Dosarul nr. x/1/2012.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 06 aprilie 2016.
Procesat de GGC - MM