Decizia nr. 288/2013 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — contestație în anulare împotriva deciziei nr. 405/2009 a Curții de Apel Constanța

Hotărârea primei instanțe Prin Decizia civilă nr. 405/CA din 21 octombrie 2009, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a constatat perimată contestația în anulare formulată de contestatorul B.I. împotriva Deciziei civile nr. 158/CA din 17 martie 2008. Pentru a pronunța această soluție instanța a constatat că, fiind împlinit termenul legal de un an de la data întocmirii ultimului act de procedură, la data de 17 iulie 2009, în conformitate cu dispozițiile art. 252 alin. (1) C. proc. civ., s-a întocmit referat pentru constatarea perimării.

Decizia instanței de control judiciar Prin Decizia civilă nr. 2092 din 23 aprilie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondat recursul declarat de B.I. împotriva Deciziei nr. 405/CA din 21 octombrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal. Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a constatat că în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe și nici de a suspenda perimarea, astfel cum sunt prevăzute în art. 249 - 251 C. proc. civ., astfel încât Curtea de Apel în mod corect a constatat perimată contestația în anulare.

Calea extraordinară de atac a contestației în anulare Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare recurentul B.I., solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, susținând că la ultimul termen cauza nu era în stare de judecată, că nici el, nici intimata nu au fost legal citați, că decizia contestată este plină de greșeli materiale, că nu au fost cercetate toate motivele de recurs invocate de către recurent și că hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică referitoare la competență.

Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare Prin Decizia nr. 3723 din data de 24 iunie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins contestația în anulare formulată de B.I. împotriva Deciziei civile nr. 2092 din 23 aprilie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă, a aplicat contestatorului o amendă judiciară în cuantum de 500 RON în temeiul art. 108 1 alin. (1) pct. 1, lit. a) C. proc. civ., cu drept de reexaminare în termen de 15 zile de la comunicare în ceea ce privește amenda aplicată. Pentru a pronunța această soluție, Înalta Curte a reținut faptul că contestatorul nu a adus argumente sau dovezi în sprijinul incidenței dispozițiilor codului de procedură civilă evocate de către acesta în contestația în anulare. La rândul său, Înalta Curte nu a putut identifica, cu privire la decizia a cărei anulare a fost solicitată, existența vreunui viciu de procedură sau erori de natură a fundamenta admiterea contestației în anulare.

Calea extraordinară de atac a contestației în anulare Împotriva Deciziei nr. 3723 din 24 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a formulat contestație în anulare recurentul B.I., solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare, criticând soluția instanței ca fiind nelegală, netemeinică și neconstituțională. În motivarea cererii, contestatorul a susținut că la ultimul termen cauza nu era în stare de judecată, că nici el și nici intimata nu au fost legal citați, că decizia contestată este plină de greșeli materiale și că hotărârea pronunțată este rezultatul unor grave greșeli materiale. II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra contestației în anulare. Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând motivele contestației în anulare formulate în raport cu decizia atacată și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge contestația în anulare, pentru considerentele ce urmează: Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, iar motivele pentru care poate fi exercitată sunt expres și limitativ prevăzute de art. 317 - 318 C. proc. civ. Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres prevăzute de lege. Reglementând contestația în anulare specială, art. 318 C. proc. civ. prevede că hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate prin această cale extraordinară de atac când dezlegarea dată este rezultatul unei erori materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare. Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, deschisă exclusiv pentru situațiile prevăzute de art. 317 și art. 318 C. proc. civ., fără ca instanța de retractare să poată proceda la o reapreciere a probelor sau a dispozițiilor legale aplicabile în cauză. Analizând cererea contestatorului și hotărârea atacată, prin prisma dispozițiilor care reglementează contestația în anulare, Înalta Curte constată că decizia în cauză nu se circumscrie niciunei ipoteze a prevederilor legale arătate. Or, aspectele sesizate de contestator exced dispozițiilor art. 317 - 318 C. proc. civ., pe de o parte, iar pe de altă parte contestația în anulare prevăzută de art. 318 C. proc. civ. poate fi exercitată numai împotriva deciziilor date asupra recursului. Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că cererea de față nu îndeplinește cerințele minime de admisibilitate pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac și, în consecință, va respinge contestația formulată.