ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 288/2013

Asupra contestației

în anulare de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia civilă nr. 405/CA din 21

octombrie 2009, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, contencios administrativ și fiscal, a constatat perimată contestația

în anulare formulată de contestatorul B.I. împotriva Deciziei civile nr. 158/CA

din 17 martie 2008.

Pentru a pronunța

această soluție instanța a constatat că, fiind împlinit termenul legal de un an

de la data întocmirii ultimului act de procedură, la data de 17 iulie 2009, în

conformitate cu dispozițiile art. 252 alin. (1) C. proc. civ., s-a întocmit

referat pentru constatarea perimării.

de control judiciar

Prin Decizia civilă

nr. 2092 din 23 aprilie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondat recursul declarat de

B.I. împotriva Deciziei nr. 405/CA din 21 octombrie 2009 a Curții de Apel

Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și

fiscal.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de control judiciar a constatat că în cauză nu s-au îndeplinit

acte de procedură de natură a întrerupe și nici de a suspenda perimarea, astfel

cum sunt prevăzute în art. 249 - 251 C. proc. civ., astfel încât Curtea de Apel

în mod corect a constatat perimată contestația în anulare.

extraordinară de atac a contestației în anulare

Împotriva acestei

decizii a formulat contestație în anulare recurentul B.I., solicitând casarea

acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, susținând că

la ultimul termen cauza nu era în stare de judecată, că nici el, nici intimata

nu au fost legal citați, că decizia contestată este plină de greșeli materiale,

că nu au fost cercetate toate motivele de recurs invocate de către recurent și

că hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică

referitoare la competență.

Înaltei Curți asupra contestației în anulare

Prin Decizia nr. 3723

din data de 24 iunie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins

contestația în anulare formulată de B.I. împotriva Deciziei civile nr. 2092 din

23 aprilie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal, ca inadmisibilă, a aplicat contestatorului o amendă

judiciară în cuantum de 500 RON în temeiul art. 108

1

alin. (1) pct.

1, lit. a) C. proc. civ., cu drept de reexaminare în termen de 15 zile de la

comunicare în ceea ce privește amenda aplicată.

Pentru a pronunța

această soluție, Înalta Curte a reținut faptul că contestatorul nu a adus

argumente sau dovezi în sprijinul incidenței dispozițiilor codului de procedură

civilă evocate de către acesta în contestația în anulare.

La rândul său, Înalta

Curte nu a putut identifica, cu privire la decizia a cărei anulare a fost

solicitată, existența vreunui viciu de procedură sau erori de natură a

fundamenta admiterea contestației în anulare.

extraordinară de atac a contestației în anulare

Împotriva Deciziei

nr. 3723 din 24 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a formulat

contestație în anulare recurentul B.I., solicitând casarea acesteia și

trimiterea cauzei spre rejudecare, criticând soluția instanței ca fiind

nelegală, netemeinică și neconstituțională.

În motivarea cererii,

contestatorul a susținut că la ultimul termen cauza nu era în stare de

judecată, că nici el și nici intimata nu au fost legal citați, că decizia

contestată este plină de greșeli materiale și că hotărârea pronunțată este

rezultatul unor grave greșeli materiale.

II. Considerentele

Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra contestației în anulare.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, analizând motivele contestației în anulare formulate în

raport cu decizia atacată și dispozițiile legale incidente în cauză, va

respinge contestația în anulare, pentru considerentele ce urmează:

Contestația în

anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, iar motivele pentru

care poate fi exercitată sunt expres și limitativ prevăzute de art. 317 - 318

C. proc. civ.

Contestația în

anulare este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai în

condițiile și pentru motivele expres prevăzute de lege.

Reglementând

contestația în anulare specială, art. 318 C. proc. civ. prevede că hotărârile

instanței de recurs mai pot fi atacate prin această cale extraordinară de atac

când dezlegarea dată este rezultatul unei erori materiale sau când instanța,

respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să

cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Contestația în

anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, deschisă exclusiv

pentru situațiile prevăzute de art. 317 și art. 318 C. proc. civ., fără ca

instanța de retractare să poată proceda la o reapreciere a probelor sau a

dispozițiilor legale aplicabile în cauză.

Analizând cererea

contestatorului și hotărârea atacată, prin prisma dispozițiilor care

reglementează contestația în anulare, Înalta Curte constată că decizia în cauză

nu se circumscrie niciunei ipoteze a prevederilor legale arătate.

Or, aspectele

sesizate de contestator exced dispozițiilor art. 317 - 318 C. proc. civ., pe de

o parte, iar pe de altă parte contestația în anulare prevăzută de art. 318 C.

proc. civ. poate fi exercitată numai împotriva deciziilor date asupra

recursului.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte constată că cererea de față nu îndeplinește

cerințele minime de admisibilitate pentru exercitarea acestei căi extraordinare

de atac și, în consecință, va respinge contestația formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația

în anulare formulată de B.I. împotriva Deciziei nr. 3723 din 24 iunie 2011 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și

fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 22 ianuarie 2013.

Procesat de GGC - CL