ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 822/2013

Decizia nr. 822/2013 Dosar nr. 823/36/2010 Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin Decizia civilă nr. 347/CA din 27 mai 2010, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în Dosarul nr. 338/36/2010, a fost anulată, ca netimbrată, contestația în anulare formulată de contestatorul B.I., împotriva Deciziei civile nr. 141/ CA din 24 februarie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în Dosarul nr. 6068/118/2006. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul B.I. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr. 823/36/2010. 2. Hotărârea Curții de Apel Constanța Prin Decizia nr. 1646 din 15 decembrie 2011 a Curții de Apel Constanța a fost constatată perimată contestația în anulare formulată de recurentul contestator B.I.

împotriva Deciziei civile nr. 347/ CA din 27 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosar nr. 338/36/2010 în contradictoriu cu intimata B.M. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin încheierea pronunțată în ședință publică din 16 septembrie 2010, Curtea de Apel Constanța a suspendat judecata cauzei pentru lipsa nejustificată a părților. Instanța a reținut că de la data suspendării, timp de un an de zile nu s-a mai îndeplinit nici un act de procedură din vina exclusivă a persoanelor interesate. În consecință, în conformitate cu disp.art. 252 C. proc. civ., instanța a constatat din oficiu, perimată contestația în anulare formulată de B.I. împotriva Deciziei civile nr. 347/ CA din 27 mai 2010, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosar nr. 338/36/2010.

3. Recursul declarat de B.I. Împotriva acestei hotărâri prin care s-a constatat perimată contestația în anulare, B.I. a formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. II. Decizia Înaltei Curte de Casație și Justiție Înalta Curte de Casație și Justiție analizând motivele invocate în raport cu decizia atacată a constatat că prezenta cerere este inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează: În conformitate cu dispozițiile art. 125 alin (3) și art. 128 din Constituție, competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. C. proc. civ. reglementează în Titlul V- Capitolul I, recursul (art. 299 și art. 316), cale extraordinară de atac, iar în art. 299 se precizează ce hotărâri sunt supuse recursului.

Conform dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului. Înalta Curte, văzând actele și lucrările dosarului, a constatat că hotărârea atacată cu recurs este o hotărâre aflată sub incidența dispozițiilor art. 320 alin. (3) C. proc. civ., fiind vorba de o hotărâre irevocabilă pronunțată în calea de atac extraordinară a contestației în anulare. C. proc. civ. reglementează în Titlul al III- lea Capitolul III.Judecata, secțiunea a VI-a perimarea, ( art. 248 și art. 254), iar în dispozițiile art. 253 alin. (2) C. proc. civ. se prevede faptul că hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în 5 zile de la pronunțare . Ori, dispozițiile prevăzute la dispozițiile art. 253 alin. (2) trebuie coroborate cu dispozițiile art. 320 alin. (3) C. proc.

civ., pentru că numai în măsura în care aceste dispoziții nu sunt potrivnice celor cuprinse în capitolul recurs, precum și cu cele ale contestației în anulare, procedură judiciară în care se află cererea recurentului, se poate face aplicarea dispozițiilor arătate. Dispoziția ce prevede că hotărârea dată în perimare este supusă recursului nu trebuie interpretată în sensul că și hotărârea prin care se constată perimată contestația în anulare este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, căci prin introducerea dispoziției alin. (2) din art. 253 C. proc. civ. nu s-a urmărit să se deschidă calea unui recurs împotriva unei hotărâri irevocabile, contrar întregului sistem al c. proc. civ. De altfel, este evident că textul referitor la perimare se află situat în cadrul capitolului referitor la judecata în primă instanță, astfel încât intenția legiuitorului nu poate fi interpretată într-un alt mod decât cel de față.

Perimarea este un simplu incident în judecarea cauzei, incident care se rezolvă în cursul judecății pe cale de excepție, astfel că nu se poate admite ca, pentru hotărârea prin care se rezolvă acest incident, să existe o cale de atac pe care legea nu o îngăduie cu privire la hotărârea asupra fondului, în cazul nostru al unei hotărâri în calea de atac a contestației în anulare, irevocabilă. Pentru aceste considerente, Înalta Curte a constatat că cererea de față nu îndeplinește cerințele minime de admisibilitate pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac și, în consecință, în temeiul art. 313 C. proc. civ. va respinge recursul formulat ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de B.I. împotriva Deciziei nr. 1646 din 15 decembrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2013.