ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 822/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 822/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Decizia nr. 822/2013
Dosar nr. 823/36/2010
Asupra recursului de
față,
Din examinarea
lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei
Cadrul procesual
Prin Decizia civilă nr. 347/CA din 27 mai 2010,
pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în Dosarul nr. 338/36/2010, a fost
anulată, ca netimbrată, contestația în anulare formulată de contestatorul B.I.,
împotriva Deciziei civile nr. 141/ CA din 24 februarie 2010, pronunțată de
Curtea de Apel Constanța, în Dosarul nr. 6068/118/2006.
Împotriva acestei
decizii a formulat contestație în anulare contestatorul B.I.
Cauza a fost
înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr. 823/36/2010.
Hotărârea Curții
de Apel Constanța
Prin Decizia nr. 1646
din 15 decembrie 2011 a Curții de Apel Constanța a fost constatată perimată
contestația în anulare formulată de recurentul contestator B.I. împotriva Deciziei
civile nr. 347/ CA din 27 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosar
nr. 338/36/2010 în contradictoriu cu intimata B.M.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța a reținut că
prin încheierea pronunțată în ședință publică
din 16 septembrie 2010, Curtea de Apel Constanța a suspendat judecata cauzei
pentru lipsa nejustificată a părților.
Instanța a reținut că
de la data suspendării, timp de un an de zile nu s-a mai îndeplinit nici un act
de procedură din vina exclusivă a persoanelor interesate.
În consecință, în
conformitate cu disp.art. 252 C. proc. civ., instanța a constatat din oficiu,
perimată contestația în anulare formulată de B.I. împotriva Deciziei civile nr.
347/ CA din 27 mai 2010, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosar nr. 338/36/2010.
Recursul declarat
de B.I.
Împotriva acestei
hotărâri prin care s-a constatat perimată contestația în anulare, B.I. a
formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
II. Decizia Înaltei
Curte de Casație și Justiție
Înalta Curte de
Casație și Justiție analizând motivele invocate în raport cu decizia atacată a
constatat că prezenta cerere este inadmisibilă, pentru considerentele ce
urmează:
În conformitate cu
dispozițiile art. 125 alin (3) și art. 128 din Constituție, competența și
procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor
judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de
atac, în condițiile legii.
C. proc. civ.
reglementează în Titlul V- Capitolul I, recursul (art. 299 și art. 316),
cale extraordinară de atac, iar în art. 299 se precizează ce hotărâri sunt
supuse recursului.
Conform dispozițiilor
art. 299 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile date fără drept de apel, cele date
în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu
activitate jurisdicțională sunt supuse recursului.
Înalta Curte, văzând
actele și lucrările dosarului, a constatat că hotărârea atacată cu recurs este o
hotărâre aflată sub incidența dispozițiilor art. 320 alin. (3) C. proc. civ.,
fiind vorba de o hotărâre irevocabilă pronunțată în calea de atac extraordinară
a contestației în anulare.
C. proc. civ.
reglementează în Titlul al III- lea Capitolul III.Judecata, secțiunea a VI-a perimarea,
( art. 248 și art. 254), iar în dispozițiile art. 253 alin. (2)
C. proc. civ.
se prevede faptul că
hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în 5 zile de la
pronunțare
.
Ori, dispozițiile prevăzute
la dispozițiile art. 253 alin. (2) trebuie coroborate cu dispozițiile art. 320 alin.
(3) C. proc. civ., pentru că numai în măsura în care aceste dispoziții nu sunt
potrivnice celor cuprinse în capitolul recurs, precum și cu cele ale contestației
în anulare, procedură judiciară în care se află cererea recurentului, se poate
face aplicarea dispozițiilor arătate.
Dispoziția ce prevede
că hotărârea dată în perimare este supusă recursului nu trebuie interpretată în
sensul că și hotărârea prin care se constată perimată contestația în anulare
este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, căci prin introducerea dispoziției
alin. (2) din art. 253 C. proc. civ. nu s-a urmărit să se deschidă calea unui
recurs împotriva unei hotărâri irevocabile, contrar întregului sistem al c.
proc. civ.
De altfel, este
evident că textul referitor la perimare se află situat în cadrul capitolului
referitor la judecata în primă instanță, astfel încât intenția legiuitorului nu
poate fi interpretată într-un alt mod decât cel de față. Perimarea este un
simplu incident în judecarea cauzei, incident care se rezolvă în cursul
judecății pe cale de excepție, astfel că nu se poate admite ca, pentru
hotărârea prin care se rezolvă acest incident, să existe o cale de atac pe care
legea nu o îngăduie cu privire la hotărârea asupra fondului, în cazul nostru al
unei hotărâri în calea de atac a contestației în anulare, irevocabilă.
Pentru aceste
considerente, Înalta Curte a constatat că cererea de față nu îndeplinește
cerințele minime de admisibilitate pentru exercitarea acestei căi extraordinare
de atac și, în consecință, în temeiul art. 313 C. proc. civ. va respinge
recursul formulat ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
formulat de B.I. împotriva Deciziei nr. 1646 din 15 decembrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca
inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 15 februarie 2013.