ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3535/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3535/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față,
Din examinarea
lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei
Cadrul procesual
Prin Decizia civilă nr. 303/CA din 20 mai
2011, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. 309/36/2010, a fost
anulată ca netimbrată contestația în anulare formulată de recurentul B.I. împotriva
Încheierii din 15 februarie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în
Dosarul nr. 1658/36/2006 în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii
Constanța.
Împotriva acestei
hotărâri a formulat contestație în anulare contestatorul B.I.
Hotărârea curții
de apel
Prin Decizia nr.
128CA din 23 ianuarie 2012 a Curții de Apel Constanța a fost constatată
perimată cauza de face obiectul contestației în anulare formulate de
contestatorul B.I., împotriva Deciziei civile nr. 330/CA din 20 mai 2010,
pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. 309/36/2010, în
contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii Constanța.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța a reținut că prin Încheierea pronunțată în ședință
publică din 27 septembrie 2010, Curtea de Apel Constanța a suspendat judecata
cauzei pentru lipsa nejustificată a părților.
De la această dată,
timp de un an de zile nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură din vina
exclusivă a persoanelor interesate.
La data de 28
noiembrie 2011, în conformitate cu dispozițiile art. 252 alin. (1) C. proc.
civ., s-a întocmit referat pentru constatarea perimării de drept a
contestației.
Potrivit art. 248
alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație,
apel, recurs, revizuire se perimă de drept dacă a rămas în nelucrare din vina
părții timp de un an, iar potrivit alin. (3), în materie comercială termenul de
perimare este de șase luni.
În cauza dedusă
judecății instanța sesizată cu soluționarea contestației în anulare a reținut
că nu s-a îndeplinit în această perioadă vreun act de procedură care să
întrerupă perimarea, astfel încât în conformitate cu dispozițiile art. 252 C.
proc. civ., instanța a constatat perimată contestația în anulare formulată de
contestatorul B.I.
Recursul declarat
de B.I.
Împotriva hotărârii
prin care s-a constatat perimată contestația în anulare formulată, B.I. a
declarat recurs, criticând ca nelegală și netemeinică hotărârea instanței.
II. Decizia Înaltei
Curți de Casație și Justiție
Înalta Curte de
Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, a constatat
că recursul nu a fost timbrat, deși recurentul a fost citat cu mențiunea
achitării taxei datorate.
Înalta Curte reține
că în conformitate cu prevederile art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele
judiciare de timbru, recursul trebuia timbrat cu suma de 5 RON și cu 0,15 RON
timbru judiciar conform prevederilor O.G. nr. 32/1995, modificată prin Legea
nr. 123/1997.
Având în vedere
faptul că recurentul nu și-a îndeplinit obligația ce-i revenea, conform
prevederilor legale arătate, Curtea va aplica sancțiunea prevăzută de
dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 alin. (2) din
O.G. nr. 32/1995 și, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc.
civ., va anula recursul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul
formulat de B.I. împotriva Sentinței nr. 128/CA din 23 ianuarie 2012 a Curții
de Apel Constanța, secția contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 21 martie 2013.
Procesat
de GGC - AZ