ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4743/2011

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 5 din 10 ianuarie

011 Curtea de Apel Constanța, secția comercială maritimă,

fluvială de contencios administrativ și fiscal, a admis sesizarea, a constatat

perimată acțiunea formulată în contencios administrativ de reclamanta B.O.V.,

în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța, având ca obiect

refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut că reclamanta B.O.V. a formulat

contestație împotriva Hotărârii nr. 32009 din 24 iunie 2009 emisă de Comisia

pentru Aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei Județene de Pensii

Constanța.

Verificând lucrările

dosarului, instanța a constatat că prin încheierea pronunțată în ședință

publică din 09 noiembrie 2009, Curtea de Apel Constanța a suspendat judecata

cauzei pentru lipsa nejustificată a părților.

De la această dată, timp

de un an de zile nu s-a mai îndeplinit nici un act de procedură din vina exclusivă

a persoanelor interesate.

Drept urmare, la 26 noiembrie

2010, în conform cu dispozițiile art. 252 alin. (1) C. proc. civ., s-a întocmit

referat pentru constatarea perimării de drept a cererii.

Împotriva acestei hotărâri

reclamanta B.O.V. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivare se arată că

are un handicap accentuat și este sub supraveghere permanentă. Din acest motiv nu

s-a putut prezenta la termenele la care se desfășurau ședințele publice, fapt ce

a determinat suspendarea judecării cauzei pentru lipsa nejustificată a pârtilor

și respectiv constatarea perimării acțiunii.

Examinând cauza și decizia

atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale

incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte constată că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această

soluție Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit dispozițiilor

art. 248 alin. (1) C. proc. civ., „orice cerere de chemare în judecată, contestație,

apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare, se perimă

de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții

timp de un an” iar potrivit art. 249 C. proc. civ. perimarea se întrerupe prin îndeplinirea

unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care

justifică interes.

Conform art. 250

alin. (1) din C. proc. civ.: „cursul perimării este suspendat atâta timp cât dăinuiește

suspendarea judecării, pronunțată de instanță în cazurile prevăzute de art. 244,

dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată. Astfel,

după încetarea împrejurărilor care au determinat suspendarea, cursul perimării va

continua de la punctul la care s-a oprit, incluzându-se și timpul scurs înaintea

suspendării”.

Cum în cauză nu s-au îndeplinit

acte de procedură de natură a întrerupe și nici de a suspenda perimarea, astfel

cum sunt prevăzute în art. 249-251 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că instanța

de fond, în mod corect a constatat perimată acțiunea reclamantei.

Prin urmare, Înalta Curte

constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite.

Astfel fiind, Înalta Curte

apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, pe care

o va menține.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de B.O.V. împotriva sentinței civile nr. 5 din 10 ianuarie 2011 a Curții de Apel

Constanța, secția comercială maritimă, fluvială de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 octombrie 2011.