ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4743/2011

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 5 din 10 ianuarie 011 Curtea de Apel Constanța, secția comercială maritimă, fluvială de contencios administrativ și fiscal, a admis sesizarea, a constatat perimată acțiunea formulată în contencios administrativ de reclamanta B.O.V., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că reclamanta B.O.V. a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 32009 din 24 iunie 2009 emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei Județene de Pensii Constanța.

Verificând lucrările dosarului, instanța a constatat că prin încheierea pronunțată în ședință publică din 09 noiembrie 2009, Curtea de Apel Constanța a suspendat judecata cauzei pentru lipsa nejustificată a părților. De la această dată, timp de un an de zile nu s-a mai îndeplinit nici un act de procedură din vina exclusivă a persoanelor interesate. Drept urmare, la 26 noiembrie 2010, în conform cu dispozițiile art. 252 alin. (1) C. proc. civ., s-a întocmit referat pentru constatarea perimării de drept a cererii. Împotriva acestei hotărâri reclamanta B.O.V. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivare se arată că are un handicap accentuat și este sub supraveghere permanentă.

Din acest motiv nu s-a putut prezenta la termenele la care se desfășurau ședințele publice, fapt ce a determinat suspendarea judecării cauzei pentru lipsa nejustificată a pârtilor și respectiv constatarea perimării acțiunii. Examinând cauza și decizia atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare, se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an” iar potrivit art. 249 C. proc.

civ. perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică interes. Conform art. 250 alin. (1) din C. proc. civ.: „cursul perimării este suspendat atâta timp cât dăinuiește suspendarea judecării, pronunțată de instanță în cazurile prevăzute de art. 244, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată. Astfel, după încetarea împrejurărilor care au determinat suspendarea, cursul perimării va continua de la punctul la care s-a oprit, incluzându-se și timpul scurs înaintea suspendării”. Cum în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe și nici de a suspenda perimarea, astfel cum sunt prevăzute în art. 249-251 C. proc.

civ., Înalta Curte apreciază că instanța de fond, în mod corect a constatat perimată acțiunea reclamantei. Prin urmare, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite. Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, pe care o va menține. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.O.V. împotriva sentinței civile nr. 5 din 10 ianuarie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția comercială maritimă, fluvială de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2011.