ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 838/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 838/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 539/CA din 19 noiembrie
2009, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de
contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată contestația în
anulare formulată de B.I. împotriva Deciziei civile nr. 102/CA din 8 mai 2006
pronunțată de Curtea de Apel Constanța.
Pentru a se pronunța
această hotărâre, s-a reținut că art. 318 C. proc. civ. nu permite instanței să
dispună reformarea unei hotărâri pe baza unor argumente de fapt și de drept
indicate de parte, care, oricât de larg ar fi dezvoltate, nu sunt confirmate de
actele și lucrările dosarului.
Împotriva Deciziei
nr. 539 din 19 noiembrie 2009, B.I. a formulat contestație în anulare la data
de 8 decembrie 2009.
În ședința publică
din 1 martie 2010 Curtea de Apel Constanța a suspendat judecata cauzei pentru
lipsa părților, în temeiul art. 242 pct. 2 C. proc. civ.
La data de 7 aprilie
2011, în conformitate cu dispozițiile art. 252 C. proc. civ., s-a întocmit
referat pentru constatarea perimării iar, prin Decizia nr. 319 din 18 aprilie
2011, Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, a
admis sesizarea și a constatat perimarea contestației în anulare formulată de
contestatorul B.I.
Împotriva acestei
ultime decizii, contestatorul a formulat recurs, susținând că decizia încalcă
prevederile Constituției României art. 11, 16, 20, 21, 22, 28, 38, 47, 48 și
altele.
Pentru acest motiv a
solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente, pe
considerentul că membrii completului de judecată de la Curtea de Apel Constanța
nu mai sunt competenți să se pronunțe, întrucât fiecare în parte s-a pronunțat
în legătură cu cauzele sale de mai multe ori.
Recursul este
nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Soluția instanței de
fond prin care s-a constatat perimată contestația în anulare este temeinică și
legală, întrucât așa cum rezultă din încheierea din 1 martie 2010 pricina a
fost suspendată pentru lipsa părților, iar de la această dată părțile au lăsat
pricina în nelucrare mai mult de un an.
Potrivit
dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată,
contestație, apel, recurs, revizuire se perimă de drept dacă a rămas în
nelucrare din vina părții mai mult de un an.
Cum în cauză părțile
nu au îndeplinit în perioada de un an niciun act de procedură care să întrerupă
perimarea, în mod corect instanța de fond, făcând aplicarea dispozițiilor art.
252 C. proc. civ., a constatat perimată contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de B.I. împotriva Deciziei nr. 319/CA din 18 aprilie 2011 a Curții de
Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios
administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 17 februarie 2012.
Procesat de GGC - AS