ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1074/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, contestatorul B.I., în contradictoriu cu intimata S.N.T.F.M.C.F.R.M. Constanța, a formulat contestație în anulare a deciziei civile nr. 219/CA/2006 susținând că nu a fost legal citat pentru termenul de judecată din 16 octombrie 2006, iar completul de judecată fusese recuzat.

In motivarea contestației a arătat că, pentru termenul de judecată din 16 octombrie 2006 cauza nu era în stare de judecată, cercetarea judecătorească nefiind terminată, completul de judecată fiind recuzat, întrucât pronunțase peste 70 de hotărâri judecătorești, după care „au formulat cereri de abținere în judecarea prezentei cauze". Curtea de Apel Constanța, prin decizia nr. 358/CA pronunțată în data de 31 mai 2010, a constatat perimat recursul formulat de contestatorul B.I., împotriva deciziei civile nr. 145/CA din 03 martie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în dosarul nr. 5530/36/2006, în contradictoriu cu S.N.T.F.M.C.F.R.M. Constanța, având în vedere că prin încheierea pronunțată în ședința publică din 06 aprilie 2009, judecata cauzei a fost suspendat pentru lipsa nejustificată a părților, conf.

art. 242 pct. 2 C. proc. civ. A reținut instanța că la data de 12 martie 2010 contestatorul B.I. a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, cerere care a fost respinsă prin încheierea de ședință din 12 aprilie 2010. A mai reținut instanța că potrivit art. 248 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire, se perima de drept dacă a rămas în nelucrare din vina părții mai mult de un an de zile. Față de acestea a constatat că în această perioadă nu s-a îndeplinit vreun act de procedură care să întrerupă perimarea, în conformitate cu dispozițiile art. 249 C. proc. civ. Împotriva acestei soluții a declarat recurs contestatorul B.I. susținând că este netemeinică și nelegală.

În motivarea recursului se arată că decizia recurată este neconstituțională, încălcând prevederile Constituției României respectiv art. 11, art. 16, art. 20, art. 22, art. 28, art. 38, art. 43, art. 47 și art. 48. Recurentul mai arată că membrii completului de judecată au dovedit abuz de putere, rea-credință, grave neglijențe, inclusiv nerespectarea normelor de procedură, susținând că s-a înscris în fals împotriva tuturor judecătorilor Curții de Apel Constanța. Se mai precizează că pricina nu este perimată, deoarece dosarul a fost suspendat, iar referatul de perimare este fals. Examinând actele dosarului Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce urmează: Împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.

In conformitate cu dispozițiile art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum și în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională. Pe de altă parte, în conformitate cu dispozițiile art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., „sunt hotărâri irevocabile, hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii". Din interpretarea textelor de lege menționate rezultă că hotărârile judecătorești pronunțate în recurs și care potrivit legii sunt irevocabile nu mai pot fi supuse căii de atac a recursului.

Or, din actele dosarului rezultă că în cauză s-au parcurs cele două grade de jurisdicție prevăzute pentru judecarea cauzelor în contencios administrativ, fond și recurs și, mai mult, reclamantul a înțeles să uziteze și de calea extraordinară a contestației în anulare, decizia pronunțată în soluționarea acestei contestații fiind, la rândul ei, atacată cu recurs. In acest context, decizia nr. 358 din 31 mai 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin care s-a soluționat calea de atac a recursului formulată împotriva deciziei civile nr. 145/CA din 03 martie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în dosarul nr. 5530/36/2006, are caracter irevocabil, împotriva acesteia nemaiputând fi exercitată calea de atac a recursului.

Pentru argumentele expuse mai sus, Înalta Curte apreciază recursul formulat ca fiind inadmisibil și, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. îl va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de B.I. împotriva deciziei civile nr. nr. 358 din 31 mai 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 februarie 2011.