ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1875/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1875/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată
următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul
Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ
și fiscal, sub nr. 2539/36/2006 contestatorul B.I. a formulat contestație în
anulare împotriva deciziei nr. 4/CA din 12 ianuarie 2006 pronunțată de aceeași
instanță în dosarul nr. 106/CA/2005, în contradictoriu cu pârâta S.N.T.F.M. C.F.R.M.
Constanța, indicându-se ca temeiuri de drept dispozițiile art. 317 alin. (1) și
(2) cu referire la art. 318 C. proc. civ.
La data de 29 iunie 2006, Curtea de
Apel Constanța a dispus suspendarea judecării cauzei pentru lipsa nejustificată
a părților, conform dispozițiilor art. 242 pct. 2 C. proc. civ.
Întrucât de la acea dată nu s-a mai
îndeplinit, timp de un an de zile nici un alt act de procedură, la data de 9
octombrie 2008, în conformitate cu disp. art. 252 alin.
(1) C. proc. civ., s-a întocmit referat pentru constatarea perimării de drept a
cererii.
Prin decizia nr. 635/CA din 20
noiembrie 2008 Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială,
contencios administrativ și fiscal, a constatat perimată contestația în anulare
formulată de contestatorul B.I.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel
Constanța a reținut că de la data de 29 iunie 2006, când s-a dispus suspendarea
judecății cauzei pentru lipsa nejustificată a părților, timp de un an de zile
nu s-a mai îndeplinit nici un act de procedură din vina exclusivă a persoanelor
interesate.
Împotriva deciziei menționate a
declarat recurs B.I.
Recursul este inadmisibil.
Înalta Curte sesizată cu cererea de
față și procedând la verificarea acesteia a constatat faptul că cererea este
inadmisibilă, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În conformitate cu dispozițiile art. 125
alin. (3) și art. 128 din Constituție, competența și procedura de judecată sunt
stabilite de lege, iar împotriva
hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita
căile de atac, în
condițiile legii.
În conformitate cu dispozițiile Codului
de Procedură Civilă, în prezent sunt instituționalizate mai multe căi de atac a
hotărârilor judecătorești, și anume apelul, recursul, contestația în anulare,
revizuirea și recursul în interesul legii.
Codul de procedură civilă reglementează
în Titlul V - Capitolul I recursul (art. 299-316), cale extraordinară de atac,
iar în art. 299 se precizează ce hotărâri sunt supuse recursului.
Conform dispozițiilor art. 299 alin.
(1) C. proc. civ.
hotărârile date fără
drept de apel, cele date în apel, precum și în condițiile prevăzute de lege,
hotărârile altor
organe cu
activitate jurisdicționale sunt supuse recursului.
Rezultă astfel, că hotărârea atacată cu recurs
nu face parte din categoria hotărârilor care, potrivit dispozițiilor citate,
pot fi atacate cu recurs.
În aceste condiții, în raport cu dispozițiile
art. 299 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil,
recursul declarat de B.I. împotriva deciziei nr. nr. 635/CA din 20 noiembrie
2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios
administrativ și fiscal
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de B.I. împotriva deciziei nr.
635/CA din 20 noiembrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă
și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2009.