ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3968/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea pronunțată la 21 februarie 2008, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a dispus suspendarea contestației în anulare formulate de contestatorul B.I. împotriva încheierii nr. 221/CA din 17 octombrie 2006 pronunțată de aceeași instanță, în contradictoriu cu intimata C.J.P. Constanța. Prin decizia nr. 95/CA din 19 martie 2009, această instanță a constatat perimată contestația în anulare formulată de contestatorul B.I. împotriva încheierii nr. 221/CA din 17 octombrie 2006. Pentru a pronunța o asemenea soluție, Curtea de Apel Constanța a reținut că, după data suspendării judecății, timp de 1 an, din vina exclusivă a persoanelor interesate, nu s-a mai îndeplinit nici un act de procedură, devenind astfel aplicabile dispozițiile art. 281 alin. (1) din C. proc.

civ. Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Constanța a declarat recurs contestatorul B.I. În cuprinsul cererii de recurs, recurentul apreciază că în cauză nu a intervenit perimarea, afirmând că nu s-a dat curs numeroaselor cereri de repunere pe rol pe care le-a formulat și învinuind de rea-credință grefa Curții de Apel Constanța. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este nefondat și urmează a-l respinge pentru considerentele următoare: Potrivit dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de 1 an, iar potrivit art. 249 din același Cod, perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.

Art. 250 alin. (3) C. proc. civ. prevede că perimarea se suspendă pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voința sa. În cauză, se constată că recurentul nu a produs nicio probă care să demonstreze că s-au îndeplinit acte de procedură de natură să întrerupă cursul perimării. Simpla afirmare a unei conduite culpabile a unor persoane din rândul personalului ajutător al unei instanțe, fără ca afirmația să fie însoțită de dovezi corespunzătoare, nu este de natură să probeze condiția cerută de C. proc. civ. privind îndeplinirea unui act de procedură, care să întrerupă cursul perimării.

Susținerea potrivit căreia au fost săvârșite infracțiuni de fals în legătură cu unele înscrisuri și acte procedurale nu poate influența desfășurarea judecății, întrucât nu s-a produs nicio dovadă din care să rezulte că s-a cerut înscrierea în fals cu privire la înscrisurile respective și au fost sesizate organele de urmărire penală competente. Ca urmare, se va constata că sentința pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, dispunându-se respingerea recursului formulat, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.I. împotriva deciziei civile nr. 95/CA din 19 martie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2009.