ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3757/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 91 din 7 ianuarie 2010, a respins ca rămasă fără obiect acțiunea formulată de reclamantul G.O., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției prin care se solicita constatarea refuzului nejustificat al pârâtului de a-i soluționa reclamantului cererea de redobândire a cetățeniei române, într-un termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești, obligând totodată pârâtul la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 4,3 lei. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, în ședința din 16 octombrie 2009, Comisia pentru Cetățenie a examinat și avizat pozitiv cerere reclamantului, fapt comunicat acestuia prin adresa din 22 octombrie 2009, depusă la dosar.

Totodată, s-a apreciat și incidența în speță a prevederilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., raportat de împrejurarea că cererea reclamantului a fost soluționată după introducerea acțiunii. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul susținând că în mod eronat s-a dispus obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată întrucât, din dispozițiile art. 274 alin. (1) precum și ale art. 275 – art. 276 C. proc. civ., rezultă că suportarea cheltuielilor de judecată revine părții care a pierdut procesul, acordarea cheltuielilor de judecată bazându-se pe existența unei culpe procesuale, condiție neîndeplinită în speță, față de împrejurarea că, potrivit constatărilor instanței de fond și-a îndeplinit obligația de soluționare a cererii reclamantului.

Analizând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum și cu reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Este adevărat că, prin adresa nr. 18239/ DC din 22 octombrie 2009 s-a comunicat intimatului, de către Comisia pentru Cetățenie, avizarea pozitivă a cererii acestuia, în ședința comisiei din data de 16 octombrie 2009, însă, așa cum bine a reținut prima instanță, acest lucru s-a realizat după ce reclamantul formulase prezenta acțiune și după ce întreprinsese, pe cale administrativă mai multe demersuri, în același sens, la care recurentul nu a răspuns.

Având în vedere că, în mod corect, instanța de fond a stabilit culpa procesuală a recurentului pârât, se constată că obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 4,3 lei, s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 275 C. proc. civ. În concluzie, sentința atacată fiind legală și temeinică, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 91 din 7 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 septembrie 2010.