ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1602/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul M.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, să se constate refuzul nejustificat al pârâtului de a-i soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române și obligarea acestuia la analizarea/avizarea cererii sale, în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii. Prin sentința civilă nr. 2965 din 29 septembrie 2009, Curtea de Apel București, a respins ca rămasă fără obiect acțiunea, reținând în acest sens, în esență, faptul că cererea reclamantului – care a făcut obiectul Dosarului nr. 2613/RD/2009 – a fost examinată și avizată pozitiv de Comisia pentru cetățenie, în ședința din 31 iulie 2009, urmând ca ordinul ministrului să fie publicat în M. Of.

prin aceeași sentință, Curtea de apel a obligat pârâtul la plata sumei de 504,3 RON cheltuieli de judecată către reclamant. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, pârâtul a formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în ceea ce privește soluția privitoare la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată. În motivare, recurentul a susținut, în esență, că întrucât pretențiile reclamantului au fost recunoscute chiar înainte de primul termen de judecată, în raport cu prevederile art. 275 din C. proc. civ., în mod greșit prima instanță a dispus obligarea sa la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată. Examinând sentința atacată în raport cu criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc.

civ. partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Conform art. 275 C. proc. civ. pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată. Din analiza actelor dosarului rezultă că, în cauză, reclamantul mai înainte de a formula acțiunea pe rolul instanței de contencios, s-a adresat mai întâi pârâtului, solicitându-i urgentarea soluționării dosarului său, cerere la care ministerul pârât nu a formulat nici un răspuns.

Astfel fiind, pârâtul nu poate fi exonerat de obligația achitării cheltuielilor de judecată, întrucât, acesta deși avea posibilitatea împiedicării litigiului, prin soluționarea la timp a cererii reclamantului, a procedat la soluționarea cererii doar ulterior declanșării litigiului, prin această atitudine culpabilă, cauzându-i reclamantului cheltuieli, pe care, în mod temeinic și legal, instanța de fond a apreciat că pârâtul este dator să le acopere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești împotriva sentinței civile nr. 2965 din 29 septembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2010.