ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1602/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul

M.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției și

Libertăților Cetățenești, să se constate refuzul nejustificat al pârâtului de

a-i soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române și obligarea acestuia

la analizarea/avizarea cererii sale, în termen de maxim 30 de zile de la

rămânerea irevocabilă a hotărârii.

Prin sentința civilă

nr. 2965 din 29 septembrie 2009, Curtea de Apel București, a respins ca rămasă

fără obiect acțiunea, reținând în acest sens, în esență, faptul că cererea

reclamantului – care a făcut obiectul Dosarului nr. 2613/RD/2009 – a fost

examinată și avizată pozitiv de Comisia pentru cetățenie, în ședința din 31

iulie 2009, urmând ca ordinul ministrului să fie publicat în M. Of. prin

aceeași sentință, Curtea de apel a obligat pârâtul la plata sumei de 504,3 RON

cheltuieli de judecată către reclamant.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, pârâtul a formulat recurs, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, în ceea ce privește soluția privitoare la

obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare,

recurentul a susținut, în esență, că întrucât pretențiile reclamantului au fost

recunoscute chiar înainte de primul termen de judecată, în raport cu

prevederile art. 275 din C. proc. civ., în mod greșit prima instanță a dispus

obligarea sa la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată.

Examinând sentința atacată

în raport cu criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile, Înalta

Curte constată următoarele:

Potrivit

dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ. partea care cade în pretenții va

fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.

Conform art. 275 C.

proc. civ. pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile

reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară

numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.

Din analiza actelor

dosarului rezultă că, în cauză, reclamantul mai înainte de a formula acțiunea

pe rolul instanței de contencios, s-a adresat mai întâi pârâtului,

solicitându-i urgentarea soluționării dosarului său, cerere la care ministerul

pârât nu a formulat nici un răspuns. Astfel fiind, pârâtul nu poate fi exonerat

de obligația achitării cheltuielilor de judecată, întrucât, acesta deși avea

posibilitatea împiedicării litigiului, prin soluționarea la timp a cererii

reclamantului, a procedat la soluționarea cererii doar ulterior declanșării

litigiului, prin această atitudine culpabilă, cauzându-i reclamantului

cheltuieli, pe care, în mod temeinic și legal, instanța de fond a apreciat că

pârâtul este dator să le acopere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești împotriva

sentinței civile nr. 2965 din 29 septembrie 2009 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 martie 2010.