ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3120/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3120/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel București, secția a VIII-a de
contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3930
din 17 noiembrie 2009 a respins, ca rămasă fără obiect,
acțiunea formulată de reclamanta M.C., în contradictoriu cu pârâtul
Ministerul Justiției având ca obiect obligarea pârâtului la examinarea
și avizarea cererii reclamantei privitoare la redobândirea
cetățeniei române în termen de 30 de zile de la data rămânerii
irevocabile a hotărârii.
În acest sens instanța a
reținut, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, că
cererea reclamantei a fost examinată și avizată pozitiv de
comisia pentru cetățenie, în ședința din data de 29 aprilie
2009, împrejurare confirmată și de apărătorul reclamantei
în ședința publică din data de 17 noiembrie 2009.
Constatând totodată că
examinarea cererii reclamantei a avut loc după data la care pârâtul a fost
pus în întârziere prin cererea de urgentare a soluționării
formulată de reclamantă, instanța a reținut incidența
în speță a dispozițiilor art. 275 C. proc. civ. și a
obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 154,30
lei.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, solicitând, în temeiul art. 304
pct. 9 C. proc. civ., modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul
înlăturării sale de la obligația de a plăti cheltuieli de
judecată.
Recurentul a susținut că,
în mod eronat, prima instanță i-a reținut în sarcină plata
cheltuielilor de judecată, deoarece nu a căzut în pretenții
față de reclamantă, acțiunea acesteia fiind respinsă
și că nu are nici o culpă procesuală, deoarece, prin
Ordinul nr. 1981/C din 16 iulie 2009 a fost admisă cererea intimatei-reclamante.
Analizând sentința
atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu
criticile formulate de recurent, precum și cu reglementările legale
incidente, inclusiv cele ale art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este
nefondat.
Este adevărat că, prin
Ordinul mai sus menționat, ministrul justiției a soluționat
favorabil cererea intimatei – reclamante de redobândire a cetățeniei
române, însă, așa după cum bine a reținut prima
instanță, acest lucru s-a realizat după ce reclamanta formulase
prezenta acțiune și după ce aceasta formulase, pe cale
administrativă, mai multe memorii în același sens, la care
recurentul-pârât nu a răspuns, în mod nejustificat.
Având în vedere că, în mod
corect, instanța fondului a stabilit culpa procesuală a
recurentului-pârât, se constată că obligarea acestuia la plata
cheltuielilor de judecată în sumă de 154,30 lei s-a făcut cu
respectarea prevederilor art. 275 C. proc. civ.
În concluzie, sentința atacată
fiind legală și temeinică, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a
II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 3930 din 17
noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de
contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 15 iunie 2010.