ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3121/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 4055 din 20 noiembrie 2009 a admis cererea formulată de reclamanta C.R., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, a constata refuzul nejustificat al acestuia din urmă de a soluționa cererea reclamantei prin care se solicita redobândirea cetățeniei române și l-a obligat pe pârât să o soluționeze în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, potrivit probelor administrate în cauză, reclamanta a depus cerere de redobândire a cetățeniei române la data de 2 decembrie 2008, precum și cereri de urgentare a soluționării petiției inițiale la datele de 11 februarie 2009 și 22 aprilie 2009, la niciuna dintre ele neprimind răspuns din partea Direcției Cetățenie.

Pe cale de consecință, s-a apreciat că, în raport de prima cerere, respectiv din decembrie 2008, s-a depășit termenul rezonabil de soluționare, astfel cum este prevăzut de art. 10 din Convenția Europeană asupra Cetățeniei, ratificată de Statul Român prin Legea nr. 396 din 14 iunie 2002. Totodată, instanța de fond a reținut și incidența în speță a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., cu consecința obligării pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, către reclamantă, în sumă de 254, 3 lei. Pe de altă parte, prin sentința civilă nr. 101 din 8 ianuarie 2010, aceiași instanță a admis cererea formulată de reclamanta C.R. privind completarea dispozitivului sentinței nr. 4055 din 20 noiembrie 2009 și a completat dispozitivul acestei sentințe cu mențiunea obligării pârâtului la plata sumei de 254,3 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva ambelor sentințe a declarat recurs pârâtul. Cu privire la sentința nr. 4055 din 20 noiembrie 2009 recurentul a susținut că aceasta este nelegală prin prisma motivului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că, potrivit dispozițiilor art. 2 din O.G. nr. 36/2009 s-a statuat că cererile înregistrate anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, vor urma procedura prevăzută de acesta, urmând a se stabili termen de soluționare într-un interval de 5 luni de la intrarea în vigoare, astfel încât, în raport de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. i), din Legea nr. 554/2004 nu se poate susține că, în cauză, există un refuz nejustificat de soluționare a cererii.

S-a apreciat, de asemenea, că termenul rezonabil prevăzut de art. 10 din Convenția Europeană nu poate semnifica obligația soluționării cererilor, în materia cetățeniei, într-un interval mai mic de 1 an, instanțele europene admițând că supraîncărcarea temporară a rolului unui tribunal nu angajează responsabilitatea internațională a statelor contractante care adoptă cu promptitudine măsuri de natură să remedieze situația. Recurentul a invocat în acest sens jurisprudența Înaltei Curți, în spețe similare. În cadrul aceluiași motiv de recurs, respectiv cel prevăzut de art. 304 pct. 9, a fost criticată și sentința civilă nr. 101 din 8 ianuarie 2010 susținându-se că în condițiile în care nu există un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, sau o tergiversare, nu există nici culpă procesuală în sensul prevăzut de art. 274 C. proc.

civ., cu atât mai mult cu cât, între timp, cererea a și fost soluționată, în termenul prevăzut de art. 101 din O.U.G. nr. 36/2009, prin raportare la data introducerii acțiunii. Recursurile sunt nefondate și urmează a fi respinse, pentru următoarele considerente: Într-adevăr, Legea cetățeniei române nr. 21/1991, cu modificările și completările ulterioare, stabilește o procedură complexă pentru înregistrarea, examinarea și finalizarea cererilor de acordare sau redobândire a cetățeniei române, fără să prevadă, însă, un termen în care autoritățile române să proceseze astfel de cereri.

În lipsa unui asemenea termen legal, trebuie să se facă aplicarea prevederilor art. 10 din Convenția Europeană pentru Cetățenie, adoptată la Strasbourg la data de 6 noiembrie 1997 și ratificată de România prin Legea nr. 396/2002, potrivit cărora „Fiecare stat parte trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetățenie”. În același sens sunt, de asemenea, și prevederile art. 7 din Recomandarea CM / Rec (2007) 7 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, cu privire la buna administrare, adoptată de Comitetul de Miniștri la 20 iunie 2007, articol intitulat „Principiul acționării într-un termen rezonabil”, potrivit căruia „Autoritățile publice trebuie să acționeze și să își îndeplinesc atribuțiile într-un termen rezonabil”.

Cu privire la noțiunea de „termen rezonabil”, în doctrina europeană s-a arătat că aceasta este o noțiune relativă, care nu poate fi definită după criterii stricte; dreptul de a fi ascultat într-un „termen rezonabil” trebuie apreciat într-o dublă manieră, respectiv în mod global și în mod concret. Curtea de la Strasbourg a avut ocazia să fixeze cele două momente care trebuie luate în considerare pentru a determina durata unei proceduri, respectiv caracterul său rezonabil sau nerezonabil, stabilind că aprecierea se face asupra ansamblului procedurii, adică asupra întregului proces, în toate fazele sale, ceea ce conferă mai multă rigoare realizării unei durate rezonabile. În acest sens, s-a arătat că, în materie civilă, dies a quo începe să curgă de la data sesizării jurisdicției competente dar el include și durata procedurii administrative prealabile, atunci când sesizarea jurisdicției este precedată de un recurs prealabil, obligatoriu.

În opinia Curții de la Strasbourg, caracterul rezonabil al duratei unei proceduri se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special, în funcție de complexitatea speței, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente. În speța dedusă judecății, Înalta Curte apreciază că intervalul de timp cuprins între data formulării primei cereri – decembrie 2008 – și data soluționării cauzei nu poate fi considerat un termen rezonabil, în sensul dispozițiilor legale mai sus menționate și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului. Așa fiind, faptul de a nu răspunde solicitărilor repetate ale intimatului-reclamant de soluționare și avizare a cererii sale formulate în anul 2008 reprezintă un refuz nejustificat de soluționare a cererii, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Este adevărat că în ianuarie 2010 cererea reclamantei a fost examinată și avizată pozitiv de Comisia pentru cetățenie din cadrul autorității pârâte însă aceasta s-a realizat după ce intimata reclamantă formulase acțiune în instanță. Așa fiind, în mod corect a constatat instanța de fond culpa autorității pârâte care nu a soluționat, într-un termen rezonabil cererea reclamantei, determinând astfel formularea acțiunii. Pe cale de consecință, având în vedere cele reținute de instanța de fond în sensul incidenței în speță a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., se constată că, prin sentința nr. 101 din 8 ianuarie 2010, a fost corect admisă cererea intimatei reclamante de completare a dispozitivului sentinței nr. 4055 din 20 noiembrie 2009, întrucât deși s-a reținut obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, Curtea de apel a omis să se pronunțe asupra acestui capăt din cererea reclamantei, în cauză fiind astfel îndeplinite condițiile art. 281 2 C. proc.

civ. Pentru motivele arătate, recursurile declarate în cauză vor fi respinse ca nefondate, menținându-se sentințele atacate, ca legale și temeinice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 4055 din 20 noiembrie 2009 și a sentinței civile nr. 101 din 8 ianuarie 2010 ale Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2010.