ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 769/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanții H.M. și H.L. au solicitat instanței în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, obligarea pârâtului, prin Direcția Cetățenie Comisia pentru Cetățenie, să procedeze la analizarea/avizarea cererii lor de redobândire a cetățeniei române în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii lor, reclamanții au învederat instanței că au depus cereri de redobândire a cetățeniei române în anul 2004, având numere de înregistrare 3505/RD/2004 reclamantul H.M., respectiv 6101/RD/2004 reclamanta H.L., nefiind soluționate nici până la momentul sesizării instanței, cu toate că termenul de 4 ani și jumătate de când au formulat cererile depășește cu mult un termen rezonabil, venind în contradicție flagrantă cu prevederile Convenției europene privind cetățenia referitoare la soluționarea acestor cereri într-un termen rezonabil". Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în data de 2 iunie 2009, pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca rămasă fără obiect.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2378 din 3 iunie 2009 a admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanți, obligând pârâtul să achite acestora, suma de 254,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Totodată, a respins ca rămas fără obiect capătul de cerere privind obligarea pârâtului la soluționarea cererilor de redobândire a cetățeniei. Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că cererile reclamanților au fost examinate și avizate pozitiv de Comisia pentru cetățenie în data de 14 mai, respectiv 18 mai 2009, fiind întocmite rapoartele la care fac referire art. 17 și art. 18 din Legea nr. 21/1991, care au fost înaintate ministrului.

Instanța a mai reținut că, întrucât pârâtul s-a aflat în culpă procesuală prin pasivitatea pe care a generat-o timp de 5 ani, va fi obligat să achite reclamanților cheltuieli de judecată de 254,3 lei. Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești. Recurentul a susținut, în esență, că hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) în ceea ce privește capătul de cerere referitor la plata cheltuielilor de judecată. Astfel, recurentul susține că nu a pierdut procesul, cauza fiind respinsă ca fiind rămasă fără obiect, iar pretențiile reclamanților au fost recunoscute la primul termen de judecată, arătând prin întâmpinare că cererile acestora au fost examinate și avizate pozitiv.

Recursul este fondat și va fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează: Potrivit dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată. De la această regulă există și excepția prevăzută de dispozițiile art. 275 C. proc. civ., potrivit cărora pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată. În speță, Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești nu a pierdut procesul, cauza fiind rămasă fără obiect. În plus pârâtul a recunoscut pretențiile reclamanților la primul termen de judecată, arătând prin întâmpinare că cererile acestora au fost soluționate pozitiv.

Față de cele ce preced, recursul este fondat, urmând a fi admis ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești împotriva sentinței civile nr. 2378 din 3 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată, în sensul că respinge capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată. Menține celelalte dispoziții. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 februarie 2010.