ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 769/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanții H.M.

și H.L. au solicitat instanței în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Justiției și Libertăților Cetățenești, obligarea

pârâtului, prin Direcția Cetățenie Comisia pentru

Cetățenie, să procedeze la analizarea/avizarea cererii lor de

redobândire a cetățeniei române în termen de 30 de zile de la

rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, cu cheltuieli de

judecată.

În

motivarea acțiunii lor, reclamanții au învederat instanței

că au depus cereri

de redobândire a cetățeniei

române în anul 2004, având numere de înregistrare

3505/RD/2004

reclamantul H.M., respectiv 6101/RD/2004 reclamanta

H.L., nefiind soluționate nici

până la momentul sesizării instanței, cu

toate că termenul de 4 ani și jumătate de când au

formulat cererile depășește cu mult

un termen rezonabil,

venind în contradicție flagrantă cu prevederile Convenției

europene privind cetățenia referitoare

la soluționarea acestor cereri într-un termen

rezonabil".

Prin întâmpinarea

înregistrată la dosarul cauzei în data de 2 iunie 2009,

pârâtul Ministerul Justiției și

Libertăților Cetățenești a solicitat

respingerea

acțiunii reclamanților ca rămasă fără obiect.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința

civilă nr. 2378 din 3 iunie 2009 a admis în parte acțiunea

formulată și precizată de reclamanți, obligând pârâtul

să achite acestora, suma de 254,3 lei cu titlu de cheltuieli de

judecată.

Totodată, a respins ca rămas

fără obiect capătul de cerere privind obligarea pârâtului la soluționarea

cererilor de redobândire a cetățeniei.

Pentru a pronunța această

sentință instanța a reținut că cererile

reclamanților au fost examinate și avizate pozitiv de Comisia pentru

cetățenie în data de 14 mai, respectiv 18 mai 2009, fiind întocmite rapoartele

la care fac referire art. 17 și art. 18 din Legea nr. 21/1991, care au

fost înaintate ministrului.

Instanța a mai reținut că,

întrucât pârâtul s-a aflat în culpă procesuală prin pasivitatea pe

care a generat-o timp de 5 ani, va fi obligat să achite reclamanților

cheltuieli de judecată de 254,3 lei.

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs

Ministerul Justiției și Libertăților

Cetățenești.

Recurentul a susținut, în

esență, că hotărârea este lipsită de temei legal

și a fost dată cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9

C. proc. civ.) în ceea ce privește capătul de cerere referitor la

plata cheltuielilor de judecată.

Astfel, recurentul susține că

nu a pierdut procesul, cauza fiind respinsă ca fiind rămasă

fără obiect, iar pretențiile reclamanților au fost

recunoscute la primul termen de judecată, arătând prin întâmpinare

că cererile acestora au fost examinate și avizate pozitiv.

Recursul este fondat și va fi admis

pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:

Potrivit dispozițiilor art. 274

alin. (1) C. proc. civ., partea care cade în pretenții va fi

obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de

judecată.

De la această regulă

există și excepția prevăzută de dispozițiile art.

275 C. proc. civ., potrivit cărora pârâtul care a recunoscut la prima zi

de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi

obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a

fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.

În speță, Ministerul

Justiției și Libertăților Cetățenești nu a

pierdut procesul, cauza fiind rămasă fără obiect. În plus

pârâtul a recunoscut pretențiile reclamanților la primul termen de

judecată, arătând prin întâmpinare că cererile acestora au fost soluționate

pozitiv.

Față de cele ce preced,

recursul este fondat, urmând a fi admis ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul

Justiției și Libertăților Cetățenești

împotriva sentinței civile nr. 2378 din 3 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal.

Modifică în parte sentința

atacată, în sensul că respinge capătul de cerere privind

acordarea cheltuielilor de judecată.

Menține celelalte dispoziții.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 12 februarie 2010.