ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4955/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamantul N.V. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se constate refuzul nejustificat al acestuia de a-i soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române, să se dispună obligarea pârâtului, prin intermediul Direcției Cetățenie - Comisia pentru Cetățenie, să procedeze la analizarea/avizarea cererii de redobândire a cetățeniei române în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanței, precum și obligarea la plata sumei de 1.000 RON reprezentând daune morale.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a depus cererea de redobândire a cetățeniei române încă din anul 2003, a depus cerere de urgentare a soluționării dosarului și de comunicare a informațiilor concrete cu privire la modul în care s-a lucrat și se lucrează la cererea sa, în data de 2 septembrie 2009, însă de fiecare dată când s-a interesat cu privire la stadiul soluționării dosarului a primit același răspuns, respectiv că dosarul se află în lucru și că trebuie să aibă răbdare. Prin sentința civilă nr. 787 din 15 februarie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamant, a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 1.000 RON reprezentând daune morale și a sumei de 106,2 RON reprezentând cheltuieli de judecată și a respins în rest acțiunea ca rămasă fără obiect.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că cererea de redobândire a cetățeniei române a fost examinată și avizată pozitiv de Comisia pentru cetățenie, în ședința din data de 22 octombrie 2009, ulterior sesizării instanței (10 septembrie 2009). În temeiul dispozițiilor art. 18 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, instanța de fond a obligat pârâtul la plata sumei de 1.000 RON cu titlu de daune morale, având în vedere faptul că lipsa totală de acțiune a autorității a avut ca efect privarea reclamantului de dreptul legal și constituțional de a beneficia de redobândirea cetățeniei române. Instanța de fond a apreciat că reclamantul a suferit incontestabil un prejudiciu moral, datorat sentimentului de nedreptate și frustrare provocat de refuzul pârâtului de soluționare a cererii în decursul unei perioade de 6 ani de zile, întârziere pentru care nu a fost prezentată nicio justificare.

De asemenea, în baza dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., instanța a obligat pârâtul la plata sumei de 160,2 RON cheltuieli de judecată către reclamant. Împotriva hotărârii instanței de fond pârâtul Ministerul Justiției a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului se arată că nu se poate vorbi de un prejudiciu cauzat reclamantului prin nesoluționarea cererii de dobândire a cetățeniei române câtă vreme acordarea acestei cetățenii nu constituie o obligație pentru Statul Român. Astfel, potrivit art. 11 din Legea nr. 21/1991, în forma în vigoare la data soluționării, aprobarea cererilor de acordare a cetățeniei române se face prin ordin al ministrului justiției care apreciază, în acest sens, asupra propunerilor Comisiei pentru cetățenie.

Nici de un refuz sau o tergiversare în soluționarea cererii reclamantului care i-ar fi cauzat un prejudiciu moral sau material nu poate fi vorba având în vedere existența unui număr extrem de mare de cereri pentru dobândirea/redobândirea cetățeniei române înregistrate, precum și procedura existentă înainte de modificarea Legii nr. 21/1991, dar mai ales cea după modificarea ei prin O.U.G. nr. 36/2009. Recurentul-pârât mai arată că, din motivarea hotărârii pronunțate nu rezultă că reclamantul a timbrat suficient, potrivit art. 3 lit. m), și art. 2 din Legea nr. 146/1997, capătul de cerere privitor la daunele morale, astfel încât, față de dispozițiile art. 20 din același act normativ, se impunea anularea acestui capăt de cerere ca insuficient timbrat.

De asemenea, recurentul mai susține că hotărârea pronunțată este netemeinică și nelegală și în considerarea faptului că, deși cererea reclamantului a fost soluționată înainte de comunicarea acțiunii formulate de reclamant, instanța de fond, în mod eronat a dispus obligarea pârâtului Ministerul Justiției la plata cheltuielilor de judecată. Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. În ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecată Potrivit dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc.

civ. „Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată”. De la această regulă există și excepția prevăzută de dispozițiile art. 275 C. proc. civ., potrivit cărora „pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost în întârziere înainte de chemarea în judecată”. În cauza dedusă judecății, reclamantul N.V. a formulat cererea de chemare în judecată la data de 10 septembrie 2009 invocând existența unui refuz nejustificat din partea autorității pârâte, prin nesoluționarea, în termen rezonabil, a cererii de redobândire a cetățeniei române. Până la primul termen de judecată de la 11 februarie 2010 autoritatea pârâtă a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii având în vedere că la 22 octombrie 2010 cererea reclamantului a fost examinată și avizată pozitiv.

Astfel fiind, Înalta Curte, constată că problema de drept care trebuie dezlegată în soluționarea recursului este aceea de a cerceta dacă cererea de obligarea a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, formulată de reclamant în fața instanței de fond, se încadrează în vreuna dintre ipotezele reglementate de art. 274 alin. (1) și art. 275 C. proc. civ., astfel cum au fost redate mai sus. În ceea ce privește condiția stabilită de art. 274 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că partea care este obligată la plata cheltuielilor de judecată trebuie să fie „căzută în pretenții", Înalta Curte constată că aceasta nu este îndeplinită în ceea ce îl privește pe pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești.

Astfel, din actele și lucrările dosarului rezultă situația netăgăduită de reclamant, potrivit căreia, cererea acestuia de redobândire a cetățeniei române s-a soluționat la data de 22 octombrie 2009 prin avizarea favorabilă de către Comisie, aceasta fiind obligația de îndeplinit de către autoritatea pârâtă. În acest context, în mod corect, instanța de fond, prin sentința pronunțată, a constatat că obiectul pretențiilor deduse judecății a fost realizat și că primele două capete de cerere trebuie respinse, pronunțând și soluția, ca atare. Dezlegarea dată de către instanță primelor două capete de cerere ale acțiunii, de respingere a acestora, face imposibilă aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc.

civ., neputându-se reține o „cădere în pretenții" a pârâtului, având în vedere că prin avizarea favorabilă a cererii de redobândire a cetățeniei, înainte de primul termen de judecată practic instanța nu mai putea constata o culpă a autorității reprezentată de „refuzul nejustificat" de a da curs pretențiilor reclamantului. Prin urmare, demersul judiciar al reclamantului, în mod obiectiv nu a mai putut fi finalizat printr-o hotărâre judecătorească de obligare a autorității pârâte la satisfacerea pretențiilor deduse judecății și prin urmare nici nu o putea obliga pe aceasta la cheltuieli de judecată, aceasta neavând o atitudine procesuală de opoziție sau de nerecunoaștere a dreptului pretins de reclamant.

Pe de altă parte, atâta vreme cât prin prevederile art. 275 C. proc. civ., pârâtul care a recunoscut pretențiile la prima zi de înfățișare nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu atât mai mult, faptul că cererea de redobândire a cetățeniei române formulată a fost soluționată favorabil la ședința Comisiei, care a avut loc înainte de termenul de judecată. Prin urmare, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod greșit a dispus obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. În ceea ce privește acordarea daunelor morale Înalta Curte constată că reclamantul nu a dovedit culpa autorității și nici existența prejudiciului astfel că instanța de fond în mod greșit a dispus acordarea daunelor morale.

Pentru acordarea de daune morale nu este suficientă stabilirea culpei autorității, ci reclamantul trebuie să dovedească daunele suferite. Cererea formulată de reclamant reprezintă o procedură prealabilă admiterii cererii de redobândire a cetățeniei române. Chiar dacă suma solicitată de reclamant este modică, iar cuantumul daunelor morale este lăsat la aprecierea judecătorului, partea care solicită plata acestora este obligată să dovedească producerea prejudiciului și legătura de cauzalitate existentă între prejudiciu și fapta autorității. Astfel fiind, Înalta Curte constată că, în mod nelegal, instanța de fond a procedat la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată către reclamant.

În consecință, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (2) și (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va modifica, în parte, sentința atacată, în sensul că va respinge capetele de cerere privind acordarea daunelor morale și a cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Justiției, împotriva sentinței civile nr. 787 din 11 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică, în parte, sentința atacată în sensul că respinge capetele de cerere privind acordarea daunelor morale și a cheltuielilor de judecată. Menține celelalte dispoziții. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2010.