ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4608/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul P.V. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, constatarea refuzului nejustificat al acestuia din urmă de a-i soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române, obligarea pârâtului, prin Direcția Cetățenie - Comisia pentru Cetățenie, să procedeze de îndată la analizarea/avizarea cererii sale de redobândire a cetățeniei române, precum și obligarea pârâtului la plata de daune morale în cuantum de 1.000 RON, fără cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a depus cerere de redobândire a cetățeniei române în anul 2003, cerere asupra căreia a revenit ulterior cu cereri de urgentare a analizării în iulie 2008, apoi în noiembrie 2008. La toate demersurile sale, răspunsul pârâtului era același, că dosarul se află în lucru, cu toate că termenul de mai bine de 5 ani de când a formulat cererea depășește cu mult un termen rezonabil, venind în contradicție flagrantă cu prevederile Convenției Europene privind Cetățenia referitoare la soluționarea acestor cereri „într-un termen rezonabil”. Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca rămasă fără obiect, având în vedere faptul că, în data de 27 ianuarie 2010, cererea acestuia a fost examinată și avizată pozitiv.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 692 din 09 februarie 2010 a respins acțiunea formulată de reclamant ca rămasă fără obiect și a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 500 RON. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că cererea reclamantului a fost examinată și avizată pozitiv de Comisia pentru Cetățenie în ședința din data de 26 ianuarie 2009, urmând a se emite și a se publica, în acest sens în M. Of., ordinul Ministrului Justiției. Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției. Recurentul a susținut, în esență, că aprobarea cererilor de acordare ori redobândire a cetățeniei se face prin ordin al Președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie, pe baza propunerilor Comisiei pentru Cetățenie.

Acordarea/redobândirea cetățeniei române, este un atribut asupra căruia statul român dispune exclusiv și în condițiile expres menționate în legea specială a cetățeniei române, petentul sau instanța de judecată neputând condiționa termenul în care să fie soluționată. Referitor la obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, susține recurentul, nu are fundament juridic, în condițiile în care intră în discuție capătul principal de cerere, conform principiului accesoriul urmează soarta principalului. Recursul este nefondat. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului se va reține că în mod corect aceasta a fost respinsă de prima instanță, întrucât, deși prin O.U.G.

nr. 5/2010 a fost atribuită competența în materie de cetățenie Autorității Naționale pentru Cetățenie, prin același act normativ s-a prevăzut că „Până la operaționalizarea Autorității, procedura de acordare, redobândire, retragere sau renunțare la cetățenie, precum și orice alte aspecte care decurg din funcționarea Autorității vor fi asigurate prin Direcția cetățenie și, după caz, prin alte direcții de specialitate ale Ministerului Justiției” [art. 19 alin. (4)]; or, la data publicării actului normativ în discuție, 10 februarie 2010 - M. Of. nr. 93, instanța de fond se pronunțase pe de o parte, iar pe de altă parte, litigiul a fost determinat de atitudinea pârâtului cu privire la o cerere formulată încă din anul 2003 când competența în materie aparținea autorității recurente.

În ceea ce privește critica referitoare la greșita soluționare a capătului de cerere privind obligarea Ministerului Justiției la plata cheltuielilor de judecată, urmează să se constate că și aceasta este neîntemeiată. Este adevărat că, cererea reclamantului a fost examinată și avizată, așa cum aceasta a solicitat, însă această operațiune a fost efectuată după data formulării prezentei acțiuni și în condițiile în care, anterior acesteia, au fost întreprinse demersuri pe cale administrativă. Pe cale de consecință se constată că, în mod corect, instanța de fond a reținut culpa procesuală a recurentului-pârât și l-a obligat pe acesta, în conformitate cu dispozițiile art. 275 C. proc. civ., la plată cheltuielilor de judecată.

În concluzie, sentința atacată fiind legală și temeinică, în conformitate cu dispozițiile art. 312 C. proc. civ., Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 692 din 09 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2010.