ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4608/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul P.V. a solicitat instanței, în contradictoriu

cu pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, constatarea refuzului

nejustificat al acestuia din urmă de a-i soluționa cererea de redobândire a cetățeniei

române, obligarea pârâtului, prin Direcția Cetățenie - Comisia pentru Cetățenie,

să procedeze de îndată la analizarea/avizarea cererii sale de redobândire a cetățeniei

române, precum și obligarea pârâtului la plata de daune morale în cuantum de 1.000

RON, fără cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că a depus cerere de redobândire a cetățeniei române în anul

2003, cerere asupra căreia a revenit ulterior cu cereri de urgentare a analizării

în iulie 2008, apoi în noiembrie 2008. La toate demersurile sale, răspunsul pârâtului

era același, că dosarul se află în lucru, cu toate că termenul de mai bine de 5

ani de când a formulat cererea depășește cu mult un termen rezonabil, venind în

contradicție flagrantă cu prevederile Convenției Europene privind Cetățenia referitoare

la soluționarea acestor cereri „într-un termen rezonabil”.

Prin întâmpinare, pârâtul

Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești a solicitat respingerea acțiunii

reclamantului ca rămasă fără obiect, având în vedere faptul că, în data de 27

ianuarie 2010, cererea acestuia a fost examinată și avizată pozitiv.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 692

din 09 februarie 2010 a respins acțiunea formulată de reclamant ca rămasă fără obiect

și a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 500 RON.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut că cererea reclamantului a fost examinată și avizată

pozitiv de Comisia pentru Cetățenie în ședința din data de 26 ianuarie 2009, urmând

a se emite și a se publica, în acest sens în M. Of., ordinul Ministrului Justiției.

Împotriva acestei sentințe

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției.

Recurentul a susținut,

în esență, că aprobarea cererilor de acordare ori redobândire a cetățeniei se face

prin ordin al Președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie, pe baza propunerilor

Comisiei pentru Cetățenie. Acordarea/redobândirea cetățeniei române, este un atribut

asupra căruia statul român dispune exclusiv și în condițiile expres menționate în

legea specială a cetățeniei române, petentul sau instanța de judecată neputând condiționa

termenul în care să fie soluționată.

Referitor la obligarea

pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, susține recurentul, nu are fundament

juridic, în condițiile în care intră în discuție capătul principal de cerere, conform

principiului accesoriul urmează soarta principalului.

Recursul este nefondat.

Cu privire la excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtului se va reține că în mod corect aceasta

a fost respinsă de prima instanță, întrucât, deși prin O.U.G. nr. 5/2010 a fost

atribuită competența în materie de cetățenie Autorității Naționale pentru Cetățenie,

prin același act normativ s-a prevăzut că „Până la operaționalizarea Autorității,

procedura de acordare, redobândire, retragere sau renunțare la cetățenie, precum

și orice alte aspecte care decurg din funcționarea Autorității vor fi asigurate

prin Direcția cetățenie și, după caz, prin alte direcții de specialitate ale Ministerului

Justiției” [art. 19 alin. (4)]; or, la data publicării actului normativ în discuție,

10 februarie 2010 - M. Of. nr. 93, instanța de fond se pronunțase pe de o parte,

iar pe de altă parte, litigiul a fost determinat de atitudinea pârâtului cu privire

la o cerere formulată încă din anul 2003 când competența în materie aparținea autorității

recurente.

În ceea ce privește critica

referitoare la greșita soluționare a capătului de cerere privind obligarea Ministerului

Justiției la plata cheltuielilor de judecată, urmează să se constate că și aceasta

este neîntemeiată.

Este adevărat că, cererea

reclamantului a fost examinată și avizată, așa cum aceasta a solicitat, însă această

operațiune a fost efectuată după data formulării prezentei acțiuni și în condițiile

în care, anterior acesteia, au fost întreprinse demersuri pe cale administrativă.

Pe cale de consecință

se constată că, în mod corect, instanța de fond a reținut culpa procesuală a recurentului-pârât

și l-a obligat pe acesta, în conformitate cu dispozițiile art. 275 C. proc.

civ., la plată cheltuielilor de judecată.

În concluzie, sentința

atacată fiind legală și temeinică, în conformitate cu dispozițiile art. 312 C.

proc. civ., Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 692 din 09 februarie 2010

a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 28 octombrie 2010.