ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 771/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul B.I., a chemat în

judecată pe pârâtul M.J.L.C., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța, să

fie obligată pârâta să soluționeze cu precădere cererea de redobândire a

cetățeniei române, ce face obiectul dosarului nr. 888/2003, în 30 zile de la

data rămânerii irevocabile a hotărârii, cu obligarea paratului la daune morale

de 1.000 lei.

În motivarea acțiunii s-a arătat că

în fapt în anul 2003, reclamantul a formulat cerere de redobândire a cetățeniei

române, anexând la dosar dovada îndeplinirii tuturor cerințelor legale. Dosarul

a fost înregistrat sub nr. 888/2003 la M.J.

În data de 24 februarie 2009

reclamantul a depus o cerere de urgentare a soluționării dosarului, solicitând

informații concrete cu privire la acest dosar, însă nu a primit răspuns de la

autoritatea pârâtă.

Consideră reclamantul că este un

refuz nejustificat din partea pârâtului de a soluționa cererea de redobândire a

cetățeniei române într-un termen scurt, rezonabil.

Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2.728 din

24 iunie 2009, a admis în parte acțiunea reclamantului B.I., obligând pârâtul

să analizeze cererea acestuia de redobândire a cetățeniei române în termen de

30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței.

De asemenea, a anulat cererea de

daune ca netimbrată și a obligat pârâtul la cheltuieli de judecată în sumă de

154,5 lei către reclamant.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut că așa cum rezultă din acțiunea reclamantului și din cererea

de revenire asupra soluționării dosarului de redobândire a cetățeniei române,

acesta a depus toate înscrisurile prevăzute de lege, pârâtul nu a făcut o probă

contrară și având în vedere că de la data depunerii cererii au trecut peste 6 ani

de zile, cererea reclamantului apare ca fiind fondată, constatându-se refuzul

nejustificat al pârâtului de a soluționa cererea reclamantului într-un termen

rezonabil în accepțiunea art. 6 alin. (1) din C.E.D.O., precum și art. 21 alin.

(3) din Constituția României.

Împotriva acestei sentințe

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs pârâtul M.J.L.C.

Recurentul a susținut, în esență, că

instanța de fond nu și-a exercitat rolul activ în soluționarea cauzei,

bazându-se numai pe afirmații fără să existe dovezi concludente la dosar.

În temeiul art. 13 din Legea nr. 554/2004,

instanța ar fi trebuie să solicite autorității pârâte copii ale actelor pe care

reclamantul a susținut că le-a depus la secretariatul comisiei, pentru a-și

forma, pe bază de probe, convingerea asupra situației concrete de fapt.

Recurentul a mai susținut că cererea

reclamantului a fost examinată la ședința comisiei din 10 august 2009, dată la

care au fost solicitate la dosar acte, din care să rezulte consimțământul

numitei B.A. pentru redobândirea cetățeniei române, acte ce trebuie comunicate comisiei

până cel târziu până la 9 noiembrie 2009.

Recursul este nefondat.

În mod incontestabil, Legea nr. 21/1991

a cetățeniei române, cu modificările și completările ulterioare, fiind o lege

specială și stabilind o procedură complexă pentru înregistrarea, examinarea și

finalizarea cererii de acordare sau redobândire a cetățeniei române, care se

derulează într-un interval de timp mai îndelungat, derogă de la dispozițiile

dreptului comun prevăzute de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ,

cu modificările și completările ulterioare, astfel că nu poate fi incident

textul art. 2 alin. (1) lit. h) din legea menționată, care dispune că se

înțelege prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri adresate unei

autorități administrative „faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de

30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt

termen”.

Cu toate că Legea nr. 21/1991 a

cetățeniei române, cu modificările și completările ulterioare, nu prevedea, la

data formulării acțiunii în contencios administrativ și nici la data

pronunțării hotărârii recurate, un termen limită în cadrul căruia procedura de

acordare sau de redobândire a cetățeniei române trebuia finalizată, în mod

evident o cerere având un asemenea obiect se impune a fi rezolvată într-un

interval de timp rezonabil, prin raportare la data formulării acesteia.

Obligația Statului Român de a face

astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererea persoanelor

interesate privind dobândirea, păstrarea, pierderea, redobândirea cetățeniei

sau cererea de eliberare a unui atestat de cetățenie, își are izvorul de altfel

și în art. 10 din convenția europeană asupra cetățeniei, ratificată de România

prin Legea nr. 396 din 14 iunie 2002.

În cauză, cum corect a reținut și

instanța de fond, chiar ținând cont de situația de fapt invocată de pârâtul M.J.L.C.,

existența unui număr mare de cereri de acordare și de redobândire a cetățeniei

române aflate în lucru la direcția de cetățenie, numărul insuficient al

personalului desemnat să îndeplinească corespunzătoarele atribuții prevăzute de

lege, caracterul complex al procedurii, împrejurarea că nu a fost soluționată

nici în prezent cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române deși

aceasta a fost înregistrată încă din cursul anului 2003, echivalează în mod

vădit cu o nerezolvare într-un termen rezonabil a unei cereri, astfel că în mod

legal prima instanță a admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâtul

recurent să procedeze la soluționarea cererii acestuia.

În raport de cele mai sus arătate,

apreciind că motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate și că sentința

atacată este legală și temeinică, se va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312

alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de

pârâtul M.J.L.C., împotriva sentinței civile nr. 2.728 din 24 iunie 2009 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.J.L.C.

împotriva sentinței civile nr. 2.728 din 24 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 12 februarie 2010.