ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2857/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanta P.L. a chemat în judecată pe pârâtul M.J.L.C., solicitând ca prin sentința ce se va să se dispună obligarea pârâtului, de a-i soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanței, precum și obligarea la plata sumei de 1000 lei reprezentând daune morale. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a depus cererea de redobândire a cetățeniei române încă din anul 2003, a depus cerere de urgentare a soluționării dosarului și de comunicare a informațiilor concrete cu privire la modul în care s-a lucrat și se lucrează la cererea sa, în data de 30 septembrie 2009, însă de fiecare dată când s-a interesat cu privire la stadiul soluționării dosarului a primit același răspuns, respectiv că dosarul se află în lucru și că trebuie să aibă răbdare.

Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepția lipsa calității procesual pasive, în subsidiar solicitând respingerea acțiuni ca nefondate. Prin sentința civilă nr. 1280 din 12 martie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului de Justiție, a admis acțiunea formulată de reclamantă, a obligat pârâtul să procedeze la analizarea/avizarea cererii reclamantei în maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, precum și la plata către reclamantă a sumei de 1000 lei reprezentând daune morale și a sumei de 604,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că excepția lipsei calității procesual pasive este nefondată, având în vedere dispozițiile art. 19 alin. (4) din O.U.G.

nr. 5/2010 care prevăd că până la operaționalizarea Autorității, procedura de acordare, redobândire sau retragere a cetățeniei, va fi asigurată prin direcții de specialitate ale Ministerului de Justiție. Pe fondul cauzei, prima instanță a apreciat că având în vedere prevederile Legii nr. 21/1991, precum și ale art. 10 din Legea nr. 396/2002, dreptul reclamantei într-un termen rezonabil a fost încălcat, fiind vătămată în drepturile sale legale privind redobândirea cetățeniei, cât și în dreptul de petiționare. Referitor la capătul de cerere privind acordarea daunelor morale, instanța de fond a apreciat că este întemeiat, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 998 – art. 999 C. civ., având în vedere atitudinea pârâtului.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, pârâtul M.J. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului se arată că în mod greșit, instanța de fond a respins excepția calității procesuale pasive, având în vedere că dispozițiile art. 9 din O.U.G. nr. 5/2010 stabilesc că începând cu data de 10 martie 2010 A.N.C. devine operațională, astfel că atribuțiile privind acordarea, redobândirea, retragerea sau renunțarea la cetățenie sunt preluate de această autoritate. În motivarea recursului se arată că nu se poate vorbi de un prejudiciu cauzat reclamantei prin nesoluționarea cererii de dobândire a cetățeniei române, având în vedere existența unui număr extrem de mare de redobândire a cetățeniei române.

Un ultim motiv de recurs critică sentința de fond sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată, recurentul considerând că nu poate fi reținută culpa M.J. în nesoluționarea cererii reclamantei. Recurentul consideră că instanța în mod greșit a dispus obligarea pârâtului M.J.D.C. la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că dispozițiile art. 275 – art. 276 C. proc. civ., fac o aplicare particulară a principiului potrivit căruia acordarea cheltuielilor de judecată se bazează pe culpa procesuală a părții ce a pierdut procesul. Examinând cauza prin prisma motivelor invocate în recurs și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., față de materialul probator și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat și urmează a-l admite, în limitele și pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte reține că sub aspectul obligării pârâtului la plata daunelor morale, recursul este fondat, întrucât pentru acordarea de daune morale nu este suficientă stabilirea culpei autorității, ci reclamanta trebuie să dovedească daunele suferite. Cererea formulată de reclamantă reprezintă o procedură prealabilă admiterii cererii de redobândire a cetățeniei române. Chiar dacă suma solicitată de reclamantă este modică, iar cuantumul daunelor morale este lăsat la aprecierea judecătorului, partea care solicită plata acestora este obligată să dovedească producerea prejudiciului și legătura de cauzalitate existentă între prejudiciu și fapta autorității. Având în vedere că acestea nu au fost dovedite, urmează a se admite recursul în ceea ce privește capătul de cerere referitor la daunele morale.

Înalta Curte apreciază că obligarea autorității pârâte la soluționarea cererii într-un termen scurt reprezintă prin ea însăși o reparație echitabilă, o măsură de natură a acoperi consecințele negative ale conduitei autorității publice, neexistând temei pentru plata sumei solicitate de reclamantă. Sub acest aspect recursul pârâtului M.J. este întemeiat și va fi admis. Referitor la critica privind cheltuielile de judecată, Înalta Curte constată această critică este nefondată, instanță de fond în mod corect a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată conform art. 274 alin. (l) C. proc. civ., potrivit cărora cheltuielile de judecată sunt suportate de partea care cade în pretenții, însă în raport de complexitatea redusă a cauzei, se impune diminuarea cuantumului cheltuielilor de judecată.

Prin urmare, în temeiul art. 274 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reduce proporțional cheltuielile de judecată la suma de 400 lei. În ceea ce privește celelalte aspecte invocate în cererea de recurs, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond a respins excepția calității procesuale pasive a pârâtului, întrucât raportat la momentul introducerii acțiunii injustiție, respectiv 07 octombrie 2009, deci anterior intrării în vigoare O.U.G. nr. 5/2010, pârâtul M.J. avea calitate procesuală pasivă. Sub aceste aspecte, recursul este nefondat. În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc.

civ., art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul formulat va fi admis, urmând a se modifica, în parte, sentința recurată, în sensul că se va înlătura obligarea pârâtului de la plata daunelor morale și se vor reduce proporțional cheltuielile de judecată la suma de 400 lei, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de M.J. împotriva Sentinței nr. 1280 din 12 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică, în parte sentința atacată, în sensul că respinge, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind daunele morale și reduce proporțional cheltuielile de judecată la suma de 400 lei. Menține, în rest, dispozițiile sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai 2011.