ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2857/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta

P.L. a chemat în judecată pe pârâtul M.J.L.C., solicitând ca prin sentința ce

se va să se dispună obligarea pârâtului, de a-i soluționa cererea de

redobândire a cetățeniei române în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea

irevocabilă a hotărârii instanței, precum și obligarea la plata sumei de 1000

lei reprezentând daune morale.

În motivarea acțiunii reclamantul a

arătat că a depus cererea de redobândire a cetățeniei române încă din anul

2003, a depus cerere de urgentare a soluționării dosarului și de comunicare a

informațiilor concrete cu privire la modul în care s-a lucrat și se lucrează la

cererea sa, în data de 30 septembrie 2009, însă de fiecare dată când s-a

interesat cu privire la stadiul soluționării dosarului a primit același

răspuns, respectiv că dosarul se află în lucru și că trebuie să aibă răbdare.

Prin

întâmpinare, pârâtul a invocat excepția lipsa calității procesual pasive,

în subsidiar solicitând respingerea

acțiuni ca nefondate.

Prin sentința civilă nr. 1280 din 12

martie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului

de Justiție, a admis acțiunea formulată de reclamantă, a obligat pârâtul să

procedeze la analizarea/avizarea cererii reclamantei în maxim 30 de zile de la

rămânerea irevocabilă a hotărârii, precum

și

la plata către reclamantă a sumei de 1000 lei reprezentând daune morale și a

sumei

de 604,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a

pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că

excepția lipsei calității procesual

pasive este nefondată, având în vedere dispozițiile art. 19 alin. (4) din

O.U.G. nr. 5/2010 care prevăd că până la

operaționalizarea

Autorității, procedura de acordare, redobândire sau retragere a

cetățeniei,

va fi asigurată prin direcții de specialitate ale Ministerului de Justiție.

Pe fondul cauzei, prima instanță a apreciat că

având în vedere prevederile

Legii nr. 21/1991, precum și ale art. 10 din

Legea nr. 396/2002, dreptul

reclamantei

într-un termen rezonabil a fost încălcat, fiind vătămată în drepturile sale

legale privind redobândirea cetățeniei, cât și în dreptul de petiționare.

Referitor la capătul de cerere privind

acordarea daunelor morale, instanța de fond a apreciat că este întemeiat, în

cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 998 – art. 999 C. civ.,

având în vedere atitudinea pârâtului.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat

recurs, pârâtul M.J. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului se arată că în

mod greșit, instanța de fond a respins excepția calității procesuale pasive,

având în vedere că dispozițiile art. 9 din O.U.G. nr. 5/2010 stabilesc că

începând cu data de 10 martie 2010 A.N.C. devine operațională, astfel că

atribuțiile privind acordarea, redobândirea, retragerea sau renunțarea la

cetățenie sunt preluate de această autoritate.

În motivarea recursului se arată că nu

se poate vorbi de un prejudiciu

cauzat

reclamantei prin nesoluționarea cererii de dobândire a cetățeniei române,

având

în vedere existența unui număr extrem de mare de redobândire a cetățeniei

române.

Un ultim motiv

de recurs critică sentința de fond sub aspectul acordării

cheltuielilor de judecată, recurentul

considerând că nu poate fi reținută culpa

M.J.

în nesoluționarea cererii reclamantei.

Recurentul consideră că instanța în

mod greșit a dispus obligarea pârâtului M.J.D.C. la plata cheltuielilor de

judecată, având în vedere că dispozițiile art. 275 – art. 276 C. proc. civ.,

fac o aplicare particulară a principiului

potrivit căruia acordarea

cheltuielilor de judecată se bazează pe culpa

procesuală a părții ce a pierdut procesul.

Examinând cauza prin prisma motivelor

invocate în recurs și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., față

de materialul probator și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată

că recursul este fondat și urmează a-l admite, în limitele și pentru

considerentele ce urmează.

Înalta Curte reține că sub aspectul

obligării pârâtului la plata daunelor

morale,

recursul este fondat, întrucât pentru acordarea de daune morale nu este

suficientă

stabilirea culpei autorității, ci reclamanta trebuie să dovedească daunele

suferite.

Cererea formulată de reclamantă

reprezintă o procedură prealabilă admiterii cererii de redobândire a cetățeniei

române.

Chiar dacă suma solicitată de

reclamantă este modică, iar cuantumul daunelor morale este lăsat la aprecierea

judecătorului, partea care solicită plata acestora este obligată să dovedească

producerea prejudiciului și legătura de cauzalitate existentă între prejudiciu

și fapta autorității.

Având în vedere că acestea nu au fost

dovedite, urmează a se admite recursul în ceea ce privește capătul de cerere

referitor la daunele morale.

Înalta Curte apreciază că obligarea

autorității pârâte la soluționarea cererii într-un termen scurt reprezintă prin

ea însăși o reparație echitabilă, o măsură de natură a acoperi consecințele

negative ale conduitei autorității publice, neexistând temei pentru plata sumei

solicitate de reclamantă.

Sub acest aspect recursul pârâtului

M.J. este întemeiat și va fi admis.

Referitor la critica privind

cheltuielile de judecată, Înalta Curte constată această critică este nefondată,

instanță de fond în mod corect a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de

judecată conform art. 274 alin. (l) C. proc. civ., potrivit cărora cheltuielile

de judecată sunt suportate de partea care cade în pretenții, însă în raport de

complexitatea redusă a cauzei, se impune diminuarea cuantumului cheltuielilor

de judecată.

Prin urmare, în temeiul art. 274 alin.

(3) C. proc. civ., Înalta Curte reduce proporțional cheltuielile de judecată la

suma de 400 lei.

În ceea ce privește celelalte aspecte

invocate în cererea de recurs, Înalta Curte constată că în mod corect instanța

de fond a respins excepția calității procesuale pasive a pârâtului, întrucât

raportat la momentul introducerii acțiunii injustiție, respectiv 07 octombrie

2009, deci anterior intrării în vigoare O.U.G. nr. 5/2010, pârâtul M.J. avea

calitate procesuală pasivă.

Sub aceste

aspecte, recursul este nefondat.

În consecință, în temeiul art. 312 alin.

(1) teza I și alin. (3) C. proc. civ., art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004,

modificată și completată, recursul formulat va fi admis, urmând a se modifica,

în parte, sentința recurată, în sensul că se va înlătura obligarea pârâtului de

la plata daunelor morale și se vor reduce proporțional cheltuielile de judecată

la suma de 400 lei, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de M.J.

împotriva Sentinței nr. 1280 din 12 martie 2010 a Curții de Apel București,

secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică, în parte sentința atacată,

în sensul că respinge, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind daunele morale

și reduce proporțional cheltuielile de judecată la suma de 400 lei.

Menține, în

rest, dispozițiile sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 18 mai 2011.