ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 610/2011

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

formulată la data de 14 septembrie 2009, reclamanta C.N., în contradictoriu cu

pârâtul Ministerul Justiției, a solicitat obligarea pârâtului la analizarea și

avizarea cererii sale privind redobândirea cetățeniei române într-un termen de

maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, precum și la plata

sumei de 1000 lei cu titlu de daune morale.

In motivarea

acțiunii reclamanta a învederat instanței că a depus cerere de redobândire a

cetățeniei române în anul 2005, cerere asupra căreia a revenit ulterior în

august 2009 .

Prin sentința

civilă nr. 804 din 16 februarie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis excepția rămânerii fără obiect a

primului capăt de cerere și a respins capătul de cerere privind obligarea

pârâtului să analizeze/avizeze cererea reclamantei privind redobândirea

cetățeniei române într-un termen de maxim 30 de zile de la rămânerea

irevocabilă a hotărârii, ca rămasă fără obiect.

Totodată,

instanța a respins și capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata de

daune morale ca neîntemeiat și a obligat pârâtul Ministerul Justiției la plata

către reclamantă, a sumei de 160,20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a

pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prin întâmpinarea

formulată, pârâtul Ministerul Justiției a învederat împrejurarea că în ședința

din data de 09 decembrie 2009 cererea reclamantei a fost examinată și avizată

pozitiv de Comisia pentru Cetățenie.

Instanța de fond

a respins capătul de cerere privind acordarea daunelor morale ca neîntemeiată

și având în vedere că reclamanta nu a dovedit un prejudiciu moral, obligând

pârâtul la plata cheltuielilor de judecată, către reclamantă.

Împotriva

acestei hotărâri, pârâtul Ministerul Justiției a declarat recurs, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

In motivarea

recursului pârâtul a invocat nelegalitatea sentinței în raport de prevederile

art. 274 C. proc. civ., potrivit cărora partea care recunoaște pretențiile la

prima zi de înfățișare nu poate fi obligat la cheltuieli de judecată.

Având în

vedere modul de soluționare a acțiunii, recurentul a solicitat să se constate

că, fără a cădea în pretenții, și anume fără a stabili obligații cu privire la

acțiunea reclamantei ori a culpei procesuale a pârâtului, nu sunt îndeplinite

condițiile legale pentru admiterea capătului de cerere privind cheltuielile de

judecată.

Prin notele de

ședință depuse, pârâtul Ministerul Justiției a invocat excepția lipsei

calității procesual pasive, motivat de faptul că odată cu apariția O.U.G. nr. 5/2010,

aprobarea cererilor de acordare ori de redobândire a cetățeniei române, se face

prin ordin al Președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie.

Examinând

cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu

criticile formulate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în

cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în

continuare.

Potrivit art.

274 alin. (1) C. proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la

cerere, să plătească cheltuieli de judecată.

Prin urmare,

pentru ca o parte să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată trebuie să

se afle în culpă procesuală, adică să cadă în pretenții, în sensul art. 274

alin. (1) C. proc. civ.

Astfel,

cheltuielile de judecată vor cuprinde taxele de timbru și de procedură, plata

experților, onorariile de avocat, dar numai cele strict necesare pentru buna

desfășurare a judecății.

Este adevărat

că cererea reclamantei a fost soluționată favorabil, dar așa cum corect a

reținut și instanța de fond, aceasta s-a produs ulterior datei de 4 septembrie

2009, la care a fost înregistrată cererea de chemare în judecată.

Astfel fiind,

Curtea reține că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor

art. 274 C. proc. civ., culpa procesuală a pârâtului constând în faptul că în

momentul introducerii acțiunii, cererea reclamantei de redobândire a cetățeniei

române nu era analizată și soluționată, fiind justificată declanșarea

procesului.

Referitor la

excepția lipsei calității procesual pasive, invocată Ministerul Justiției, Înalta

Curte constată că această excepție este neîntemeiată, având în vedere că O.U.G.

nr. 5/2010 nu era în vigoare la momentul introducerii acțiunii pronunțării

sentinței de fond, recursul fiind nefondat și pe acest aspect.

In consecință

pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

IN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 804 din 16

februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 3 februarie 2011.