ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1552/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul G.O. a chemat în judecată pe

pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, solicitând obligarea

acestuia la emiterea și comunicarea Ordinului Ministerul Justiției și

Libertăților Cetățenești, prin care i s-a acordat cetățenia română, precum și

la plata de daune cominatorii de 200 RON/zi de întârziere de la data

introducerii cererii de chemare în judecată până la comunicarea ordinului și la

1.000 RON daune morale.

În motivarea acțiunii,

se arată că, a formulat o cerere de redobândire a cetățeniei române, constituindu-se

Dosarul nr. 3597/RD/2005, însă, până în prezent nu a primit nici un răspuns.

Prin întâmpinarea formulată

la data de 14 mai 2010 pârâtul arată că acțiunea a rămas fără obiect, întrucât cererea

reclamantului a fost examinată și avizată pozitiv de Comisia pentru cetățenie în

ședința din 16 octombrie 2009, ulterior emițându-se Ordinul Ministerului

Justiției nr. 730/C din 09 martie 2010.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr.

2592 din 1 iunie 2010, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant,

precum și cererea acestuia de acordare a daunelor cominatorii și a daunelor morale.

Totodată, a fost obligat

pârâtul la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut că în ce privește primele două capete de cerere, în

raport cu emiterea la data de 9 martie 2010 a Ordinului Ministerului Justiției

nr. 730 prin care reclamantului i s-a acordat cetățenia română, cauza a rămas fără

obiect.

Referitor la cererea de

acordare a daunelor morale s-a reținut că nu s-a făcut dovada acestora, iar prin

emiterea ordinului de acordare a cetățeniei române, s-a realizat a reparație morală

îndestulătoare.

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Ministerul Justiției susținând,

în esență, că obligarea lui la cheltuieli de judecată nu are fundament, în condițiile

în care acțiunea a fost admisă, accesoriu trebuind să urmeze soarta principiului.

S-a mai susținut că, pârâtul

nu a căzut în pretenții, întrucât cererea de redobândire a cetățeniei române formulată

de reclamant s-a soluționat la data de 16 octombrie 2009, prin avize favorabile

de către comisie, obiectul pretențiilor deduse judecății fiind realizat.

Examinând cauza și sentința

atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent

și cu înscrisurile depuse la dosar, precum și cu dispozițiile legale incidente în

cauză inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va admite recursul

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Unul din elementele acțiunii

civile este, alături de subiect și cază, obiectul, înțelegându-se prin aceasta ceea

ce se cere prin acțiune, pretenția concretă a reclamantului.

În speță, obiectul principal

al acțiunii reclamantului constă în obligarea autorității pârâte să emită și să-i

comunice Ordinul Ministrului Justiției și Libertăților Cetățenești, prin care i

s-a acordat cetățenia română.

Or, din înscrisul depus

la dosar de recurent, respectiv Ordinul nr. 730/C emis de Ministrul Justiției la

data de 9 martie 2010, rezultă că cererea reclamantului a rămas fără obiect cu privire

la primele două capete de cerere, așa cum corect a reținut și instanța de fond.

Așa fiind, obligarea de

către instanța de fond a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată apare ca nejustificată

față de modalitatea de soluționare a petitului principal al acțiunii, care reprezintă

o măsură reparatorie suficientă și echitabilă, cu atât mai mult cu cât cererea de

redobândire a cetățeniei române fusese examinată și avizată pozitiv din data de

16 octombrie 2009, înainte de promovarea acțiunii, iar Ordinul Ministrului Justiției

și Libertăților Cetățenești nr. 730 din 9 martie 2010 a fost emis înainte de soluționarea

pe fond a cauzei.

Față de cele expuse, Înalta

Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va admite recursul și modificând sentința

atacată va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată menținând celelalte

dispoziții ale sentinței recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 2592 din 1 iunie 2010 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința

atacată, în sensul că respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie

2011.