ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1552/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul G.O. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, solicitând obligarea acestuia la emiterea și comunicarea Ordinului Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, prin care i s-a acordat cetățenia română, precum și la plata de daune cominatorii de 200 RON/zi de întârziere de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la comunicarea ordinului și la 1.000 RON daune morale. În motivarea acțiunii, se arată că, a formulat o cerere de redobândire a cetățeniei române, constituindu-se Dosarul nr. 3597/RD/2005, însă, până în prezent nu a primit nici un răspuns.

Prin întâmpinarea formulată la data de 14 mai 2010 pârâtul arată că acțiunea a rămas fără obiect, întrucât cererea reclamantului a fost examinată și avizată pozitiv de Comisia pentru cetățenie în ședința din 16 octombrie 2009, ulterior emițându-se Ordinul Ministerului Justiției nr. 730/C din 09 martie 2010. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2592 din 1 iunie 2010, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant, precum și cererea acestuia de acordare a daunelor cominatorii și a daunelor morale. Totodată, a fost obligat pârâtul la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că în ce privește primele două capete de cerere, în raport cu emiterea la data de 9 martie 2010 a Ordinului Ministerului Justiției nr. 730 prin care reclamantului i s-a acordat cetățenia română, cauza a rămas fără obiect.

Referitor la cererea de acordare a daunelor morale s-a reținut că nu s-a făcut dovada acestora, iar prin emiterea ordinului de acordare a cetățeniei române, s-a realizat a reparație morală îndestulătoare. Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Ministerul Justiției susținând, în esență, că obligarea lui la cheltuieli de judecată nu are fundament, în condițiile în care acțiunea a fost admisă, accesoriu trebuind să urmeze soarta principiului. S-a mai susținut că, pârâtul nu a căzut în pretenții, întrucât cererea de redobândire a cetățeniei române formulată de reclamant s-a soluționat la data de 16 octombrie 2009, prin avize favorabile de către comisie, obiectul pretențiilor deduse judecății fiind realizat.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent și cu înscrisurile depuse la dosar, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea va admite recursul pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Unul din elementele acțiunii civile este, alături de subiect și cază, obiectul, înțelegându-se prin aceasta ceea ce se cere prin acțiune, pretenția concretă a reclamantului. În speță, obiectul principal al acțiunii reclamantului constă în obligarea autorității pârâte să emită și să-i comunice Ordinul Ministrului Justiției și Libertăților Cetățenești, prin care i s-a acordat cetățenia română.

Or, din înscrisul depus la dosar de recurent, respectiv Ordinul nr. 730/C emis de Ministrul Justiției la data de 9 martie 2010, rezultă că cererea reclamantului a rămas fără obiect cu privire la primele două capete de cerere, așa cum corect a reținut și instanța de fond. Așa fiind, obligarea de către instanța de fond a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată apare ca nejustificată față de modalitatea de soluționare a petitului principal al acțiunii, care reprezintă o măsură reparatorie suficientă și echitabilă, cu atât mai mult cu cât cererea de redobândire a cetățeniei române fusese examinată și avizată pozitiv din data de 16 octombrie 2009, înainte de promovarea acțiunii, iar Ordinul Ministrului Justiției și Libertăților Cetățenești nr. 730 din 9 martie 2010 a fost emis înainte de soluționarea pe fond a cauzei.

Față de cele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va admite recursul și modificând sentința atacată va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată menținând celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 2592 din 1 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată, în sensul că respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2011.