ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 367/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Reclamantul U.V. a

solicitat instanței obligarea pârâtului Ministerul Justiției să procedeze la

analizarea/avizarea cererii sale de redobândire a cetățeniei române în termen

de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.

Prin aceeași cerere,

reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata de daune morale în cuantum

de 1000 lei și cheltuieli de judecată.

Pârâtul a depus

adresa nr. 1867 /DC din 02 februarie 2010 din care reiese că cererea

reclamantului a fost examinată și avizată pozitiv de Comisia pentru Cetățenie

în ședința din 21 septembrie 2009.

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința

civilă nr. 1071 din 2 martie 2010, a admis în parte acțiunea formulată de reclamant

și a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la analizarea

cererii de redobândire a cetățeniei române ca rămasă fără obiect.

Totodată, a obligat pârâtul la

1000 lei către reclamant cu titlu de daune morale, precum și la plata cheltuielilor

de judecată în cuantum de 254, 30 lei către reclamant.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut că nesoluționarea în termen rezonabil a cererii

formulată în anul 2003 și avizată la data de 21 septembrie 2009, fără o

justificare obiectivă, a avut ca rezultat prejudicierea reclamantului pe plan

moral prin crearea unei stări de incertitudine cu privire la situația

cetățeniei sale.

Împotriva acestei sentințe

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Ministerul Justiției.

Recurentul a susținut, în esență,

că în mod nelegal instanța a admis acțiunea în contradictoriu cu Ministerul

Justiției deși, la data pronunțării Comisia pentru Cetățenie nu mai funcționa

în cadrul acestei instituții ci în cadrul Autorității Naționale pentru Cetățenie,

înființată prin O.U.G. nr. 5/2010.

În al doilea rând, a

apreciat că hotărârea este nelegală și pentru aceea că instanța a respins

capătul de cerere privind analizarea cererii de redobândire a cetățeniei române

ca fiind rămasă fără obiect, deși cererea a fost soluționată la 21 septembrie 2009.

Prin cel de-al treilea motiv de

recurs, recurentul a susținut că în mod greșit instanța de fond a admis capătul

de cerere privind acordare unor daune morale, întrucât reclamantul avea

cetățenia Republicii Moldova și nu a fost niciodată cetățean român pentru a se putea

susține că a fost prejudiciat prin neacordarea cetățeniei române.

Mai mult recurentul susține că

reclamantul nu a făcut dovada că a suferit vreun prejudiciu moral și nici

dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor răspunderii civile delictuale

prevăzute de art. 998-999 C. civ.

În fine, recurentul a susținut

printr-o ultimă critică că, neîntemeiată este și critica privind obligarea lui

la plata cheltuielilor de judecată, deoarece pârâtul a soluționat cererea

reclamantului înainte de comunicarea acțiunii, nefiind pus în întârziere.

Recursul va fi admis în parte,

pentru următoarele considerente:

Într-adevăr, cu privire la

greșita soluționare de către instanța de fond a capătului de cerere privind

plata daunelor morale se apreciază că aceasta este fondată, deoarece instanța

de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică pe acest aspect.

Astfel, pentru acordarea daunelor

morale nu este suficientă stabilirea culpei autorității, ci reclamantul trebuie

să dovedească daunele suferite.

Cererea formulată de reclamant

reprezintă o procedură prealabilă admiterii cererii de redobândire a cetățeniei

române.

Chiar dacă suma solicitată de

reclamant este modică, iar cuantumul daunelor morale este lăsat la aprecierea

judecătorului, partea care solicită plata acestora este obligată să dovedească

producerea prejudiciului și legătura de cauzalitate existentă între prejudiciu

și fapta autorității.

Având în vedere că acestea nu au

fost dovedite, urmează a se admite recursul, a se modifica sentința recurată în

sensul respingerii capătului de cerere referitor la daunele morale.

Celelalte dispoziții ale sentinței

atacate vor fi menținute.

Astfel, în ceea ce privește

critica privind pronunțarea de către instanța de fond a hotărârii în

contradictoriu cu Ministerul Justiției iar nu cu Autoritatea Națională pentru

Cetățenie se va reține că prin O.U.G. nr. 5/2010 a fost atribuită competența în

materie de cetățenie Autorității Naționale pentru Cetățenie, prin același act

normativ prevăzându-se că „Până la operaționalizarea Autorității, procedura de

acordare, redobândire, retragere sau renunțare la cetățenie, precum și orice

alte aspecte care decurg din funcționarea Autorității vor fi asigurate prin

Direcția cetățenie și, după caz, prin alte direcții de specialitate ale

Ministerului Justiției" [art. 19 alin. (4)]. Pe de altă parte, litigiul a

fost determinat de atitudinea culpabilă a pârâtului cu privire la o cerere

formulată încă din anul 2003 când competența în materie aparținea autorității

recurente.

În ceea ce privește critica

referitoare la greșita soluționare a capătului de cerere privind obligarea

Ministerului Justiției la plata cheltuielilor de judecată, urmează să se

constate că aceasta este neîntemeiată.

Este

adevărat că, cererea reclamantului a fost examinată și avizată, așa cum aceasta

a solicitat, însă, această operațiune a fost efectuată după data formulării

prezentei acțiuni și, în condițiile în care, anterior acesteia, au fost

întreprinse demersuri pe cale administrativă.

Pe cale

de consecință se constată că, în mod corect, instanța de fond a reținut culpa

procesuală a recurentului - pârât și l-a obligat pe acesta, în conformitate cu

dispozițiile art. 275 C. proc. civ., la plată cheltuielilor de judecată.

Față de

cele ce preced, recursul va fi admis iar sentința recurată va fi admisă, în

sensul respingerii capătului de cerere privind daunele morale.

Celelalte

dispoziții ale sentinței vor fi menținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 1071

din 2 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința

atacată, în sensul că respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind daunele

morale în valoare de 1000 lei.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 25 ianuarie 2011