ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 367/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 367/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul U.V. a solicitat instanței obligarea pârâtului Ministerul Justiției să procedeze la analizarea/avizarea cererii sale de redobândire a cetățeniei române în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii. Prin aceeași cerere, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata de daune morale în cuantum de 1000 lei și cheltuieli de judecată. Pârâtul a depus adresa nr. 1867 /DC din 02 februarie 2010 din care reiese că cererea reclamantului a fost examinată și avizată pozitiv de Comisia pentru Cetățenie în ședința din 21 septembrie 2009. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1071 din 2 martie 2010, a admis în parte acțiunea formulată de reclamant și a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la analizarea cererii de redobândire a cetățeniei române ca rămasă fără obiect.
Totodată, a obligat pârâtul la 1000 lei către reclamant cu titlu de daune morale, precum și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 254, 30 lei către reclamant. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că nesoluționarea în termen rezonabil a cererii formulată în anul 2003 și avizată la data de 21 septembrie 2009, fără o justificare obiectivă, a avut ca rezultat prejudicierea reclamantului pe plan moral prin crearea unei stări de incertitudine cu privire la situația cetățeniei sale. Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Ministerul Justiției. Recurentul a susținut, în esență, că în mod nelegal instanța a admis acțiunea în contradictoriu cu Ministerul Justiției deși, la data pronunțării Comisia pentru Cetățenie nu mai funcționa în cadrul acestei instituții ci în cadrul Autorității Naționale pentru Cetățenie, înființată prin O.U.G.
nr. 5/2010. În al doilea rând, a apreciat că hotărârea este nelegală și pentru aceea că instanța a respins capătul de cerere privind analizarea cererii de redobândire a cetățeniei române ca fiind rămasă fără obiect, deși cererea a fost soluționată la 21 septembrie 2009. Prin cel de-al treilea motiv de recurs, recurentul a susținut că în mod greșit instanța de fond a admis capătul de cerere privind acordare unor daune morale, întrucât reclamantul avea cetățenia Republicii Moldova și nu a fost niciodată cetățean român pentru a se putea susține că a fost prejudiciat prin neacordarea cetățeniei române. Mai mult recurentul susține că reclamantul nu a făcut dovada că a suferit vreun prejudiciu moral și nici dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998-999 C. civ.
În fine, recurentul a susținut printr-o ultimă critică că, neîntemeiată este și critica privind obligarea lui la plata cheltuielilor de judecată, deoarece pârâtul a soluționat cererea reclamantului înainte de comunicarea acțiunii, nefiind pus în întârziere. Recursul va fi admis în parte, pentru următoarele considerente: Într-adevăr, cu privire la greșita soluționare de către instanța de fond a capătului de cerere privind plata daunelor morale se apreciază că aceasta este fondată, deoarece instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică pe acest aspect. Astfel, pentru acordarea daunelor morale nu este suficientă stabilirea culpei autorității, ci reclamantul trebuie să dovedească daunele suferite.
Cererea formulată de reclamant reprezintă o procedură prealabilă admiterii cererii de redobândire a cetățeniei române. Chiar dacă suma solicitată de reclamant este modică, iar cuantumul daunelor morale este lăsat la aprecierea judecătorului, partea care solicită plata acestora este obligată să dovedească producerea prejudiciului și legătura de cauzalitate existentă între prejudiciu și fapta autorității. Având în vedere că acestea nu au fost dovedite, urmează a se admite recursul, a se modifica sentința recurată în sensul respingerii capătului de cerere referitor la daunele morale. Celelalte dispoziții ale sentinței atacate vor fi menținute. Astfel, în ceea ce privește critica privind pronunțarea de către instanța de fond a hotărârii în contradictoriu cu Ministerul Justiției iar nu cu Autoritatea Națională pentru Cetățenie se va reține că prin O.U.G.
nr. 5/2010 a fost atribuită competența în materie de cetățenie Autorității Naționale pentru Cetățenie, prin același act normativ prevăzându-se că „Până la operaționalizarea Autorității, procedura de acordare, redobândire, retragere sau renunțare la cetățenie, precum și orice alte aspecte care decurg din funcționarea Autorității vor fi asigurate prin Direcția cetățenie și, după caz, prin alte direcții de specialitate ale Ministerului Justiției" [art. 19 alin. (4)]. Pe de altă parte, litigiul a fost determinat de atitudinea culpabilă a pârâtului cu privire la o cerere formulată încă din anul 2003 când competența în materie aparținea autorității recurente. În ceea ce privește critica referitoare la greșita soluționare a capătului de cerere privind obligarea Ministerului Justiției la plata cheltuielilor de judecată, urmează să se constate că aceasta este neîntemeiată.
Este adevărat că, cererea reclamantului a fost examinată și avizată, așa cum aceasta a solicitat, însă, această operațiune a fost efectuată după data formulării prezentei acțiuni și, în condițiile în care, anterior acesteia, au fost întreprinse demersuri pe cale administrativă. Pe cale de consecință se constată că, în mod corect, instanța de fond a reținut culpa procesuală a recurentului - pârât și l-a obligat pe acesta, în conformitate cu dispozițiile art. 275 C. proc. civ., la plată cheltuielilor de judecată. Față de cele ce preced, recursul va fi admis iar sentința recurată va fi admisă, în sensul respingerii capătului de cerere privind daunele morale. Celelalte dispoziții ale sentinței vor fi menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 1071 din 2 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată, în sensul că respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind daunele morale în valoare de 1000 lei. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2011
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.