ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2388/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

acțiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul

acestei instanțe la data de 04 septembrie 2009, sub nr. 8452/2/2009, reclamanta

B.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților

Cetățenești să se constate refuzul nejustificat al pârâtului de a-i soluționa

cererea de redobândire a cetățeniei române; să dispună obligarea pârâtului,

prin Direcția Cetățenie - Comisia pentru cetățenie, să procedeze la

analizarea/avizarea cererii sale de redobândire a cetățeniei române în termen

de maximum 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanței; să

oblige pârâtul la plata sumei de 1.000 lei daune morale.

În motivarea în fapt a cererii,

reclamanta a arătat că încă din anul 2003 a depus cererea de redobândire a

cetățeniei române, primind număr de înregistrare 13200/RD/2003. In anul 2009 a

depus o cerere de urgentare însă deși Direcția Cetățenie avea obligația de a-i

răspunde într-un termen de 30 de zile de la data la care a luat la cunoștință

de solicitare, acest lucru nu s-a întâmplat.

A apreciat reclamanta că această

atitudine constituie un refuz nejustificat de a-i soluționa cererea de

redobândire a cetățeniei române într-un termen scurt, rezonabil, fiind astfel

vătămată în drepturile sale.

În privința daunelor morale, a

considerat reclamanta că prin aceasta tergiversare i s-a creat un prejudiciu

moral, i s-a încălcat condiția/demnitatea umană, iar prin admiterea acestui

capăt de cerere s-ar realiza o reparație echitabilă, ca urmare a prejudiciului

moral suferit.

Prin întâmpinarea depusă, pârâtul a

solicitat să se constate că acțiunea a rămas fără obiect, în condițiile în care

cererea reclamantei de redobândire a cetățeniei române formulată în

conformitate cu dispozițiile art. 10

1

din Legea 21/1991, ce a făcut

obiect al dosarului nr. 13200/RD/2003 a fost examinată și avizată pozitiv de

Comisia pentru cetățenie, urmând ca ministrul justiției să emită de îndată

ordinul de redobândire a cetățeniei române, care va fi comunicat reclamantului

prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

Cu privire la daunele morale, s-a

solicitat ca în situația în care acest capăt de cerere nu a fost timbrat, să i

se pună în vedere reclamantei să îl timbreze, în sens contrar să se dispună

anularea acestuia, potrivit dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997.

2.Hotărârea

primei instanțe

Prin sentința nr. 625 din 3 februarie

2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta B.V. în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești (în

prezent Ministerul Justiției), a respins ca rămase fără obiect capetele de

cerere privind constatarea refuzului nejustificat al pârâtului de a-i soluționa

cererea de redobândire a cetățeniei române și obligarea pârâtului, prin

Direcția Cetățenie - Comisia pentru cetățenie, să procedeze la

analizarea/avizarea cererii sale de redobândire a cetățeniei române în termen

de maximum 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanței și a

admis cererea de obligare a pârâtului la plata daunelor morale în cuantum de

1000 lei, obligându-l și la plata sumei de 0,5 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție,

prima instanță a reținut, în esență, că cererea reclamantei a fost avizată

pozitiv de Comisia pentru cetățenie încă din ședința din data de 02 decembrie 2009,

astfel încât cererea de chemare în judecată prin care reclamanta a solicitat să

se constate refuzul nejustificat al pârâtului de a-i soluționa cererea de

redobândire a cetățeniei române și să se dispună obligarea pârâtului, prin

Direcția Cetățenie - Comisia pentru cetățenie, să procedeze la

analizarea/avizarea cererii sale de redobândire a cetățeniei române în termen

de maximum 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanței, apare

ca fiind rămasă fără obiect.

În ceea ce privește cererea

reclamantei de obligare a pârâtului la plata daunelor morale, Curtea a

apreciat, astfel, că prin nesoluționarea cererii reclamantei într-un termen

rezonabil, aceasta a fost prejudiciată prin prelungirea inevitabilă a întregii

proceduri de examinare a cererii de redobândire a cetățeniei, încălcându-i-se,

în raport de timpul consumat pentru aceasta, dreptul la examinarea cererii

într-un termen rezonabil.

Curtea a avut în vedere că fată de

soluția favorabilă, reclamanta a fost privată de posibilitatea de a-și exercita

drepturile decurgând din calitatea de cetățean român, aspect care este de

natură să creeze frustrări, nemulțumiri și alte sentimente de neîmplinire.

3.Recursul declarat de pârât

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs Ministerul Justiției, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

invocând prevederile art. 304 punctul 9 din C. proc. civ.

In cuprinsul motivelor de recurs,

Ministerul Justiției, în raport cu dispozițiile O.U.G. nr. 5 din 5 februarie 2010

pentru înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru

Cetățenie, aprobată cu modificări prin Legea nr. 112/2010, a înțeles să invoce

excepția lipsei calității sale procesuale pasive.

In motivarea căii de atac,

recurentul-pârât a mai susținut că nu se poate vorbi de un prejudiciu cauzat

reclamantei prin nesoluționarea cererii de acordare a cetățeniei române, câtă

vreme acordarea cetățeniei nu constituie o obligație a Statului Român, invocând

prevederile art. 11 din Legea 21/1991, sau de un prejudiciu moral sau material

cauzat de refuzul sau tergiversarea în soluționarea acestei cereri.

Totodată, a arătat că la inițiativa acestei

autorități s-a modificat Legea nr. 21/1991, prin adoptarea

O.U.G.

nr. 87/2007, O.U.G nr. 147/2008

aprobată prin Legea 171/2009 și O.U.G nr. 36/2009, prevăzându-se termene în

cadrul procedurii de acordare a cetățeniei, menite să urgenteze soluționarea

unor astfel de cereri.

În fine, recurentul-pârât a susținut

că nu se poate reține vreo culpă a autorității pentru întârzierea în

soluționarea cererii reclamantei, precizând că până la adoptarea actelor

normative sus menționate legea nu prevedea termene imperative de soluționare a

acestor cereri, astfel că solicitarea de acordare a daunelor morale apare ca

întemeiată, în plus, reclamanta nu a probat existența unui prejudiciu cauzat,

iar cererea sa a fost examinată și soluționată pozitiv.

Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată, în raport

cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum și

cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

,

înalta Curte constată că recursul este fondat.

1.Argumentele corespunzătoare

motivelor de recurs invocate

Motivele de recurs formulate de

Ministerul Justiției cu privire la modificările legislative intervenite, în

sensul că potrivit O.U.G. nr. 5 din 5 februarie 2010 „Autoritatea Națională

pentru Cetățenie are următoarele funcții principale:

a) îndeplinește prevederile legale cu

privire la acordarea, redobândirea, renunțarea și retragerea cetățeniei române;

b) desfășoară, prin structurile de

specialitate, activitate de consiliere cu privire la problemele în materie de

cetățenie, cât și cu privire la drepturile și obligațiile ce decurg din

calitatea de cetățean european, în condițiile regulamentului de organizare și

funcționare stabilit prin ordin al ministrului justiției;

c)

propune Ministerului Justiției și

participă la elaborarea proiectelor de acte normative care vizează domeniul său

de activitate" nu pot fi primite de Înalta Curte.

Astfel, Înalta Curte a constatat că,

până la data introducerii acțiunii, cererile reclamantei nu primiseră vreo rezolvare

efectivă, iar la data pronunțării hotărârii de fond, de asemenea nu intervenise

nicio modificare legislativă sau vreo schimbare de atitudine în poziția

exprimată de autoritatea pârâtă.

In ceea ce privește critica

referitoare la greșita soluționare a capătul de cerere privind plata daunelor

se apreciază că aceasta este fondată întrucât prima instanță a pronunțat o

hotărâre nelegală pe acest aspect.

Astfel, pentru acordarea de daune

morale nu este suficientă stabilirea culpei autorității, ci reclamanta trebuie

să dovedească daunele suferite, iar cererea formulată de reclamantă reprezintă

o procedură prealabilă admiterii solicitării de redobândire a cetățeniei

române.

Indiferent dacă suma solicitată de

reclamantă este modică, iar cuantumul daunelor morale este lăsat la aprecierea

judecătorului, partea care solicită plata acestora este obligată să dovedească

producerea prejudiciului și legătura de cauzalitate existentă între prejudiciu

și fapta autorității, or, în speță, acestea nu au fost dovedite, cererea

reclamantei fiind examinată și avizată pozitiv, fără a se crea un

prejudiciu/suferință acesteia.

Pentru considerentele expuse, în

temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004,

modificată și completată, Înalta Curte va admite recursul formulat și va

modifica sentința atacată, în sensul respingerii capătului de cerere referitor

la plata daunelor morale, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul

Justiției împotriva sentinței nr. 625 din 3 februarie 2010 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată, în sensul

că respinge capătul de cerere referitor la plata daunelor morale, ca

neîntemeiat.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi

28 aprilie 2011.