ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1478/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

reclamanta J.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor

Externe, obligarea acestuia ca prin intermediul Ambasadei României la Chișinău să-i primească cererea și actele necesare cu privire la redobândirea cetățeniei

române, într-un termen de maximum 30 de zile, de la rămânerea irevocabilă a

hotărârii, precum și la plata de daune moratorii de 100 lei pe fiecare zi de

întârziere, din momentul introducerii cererii de chemare în judecată și până la

primirea efectivă a cererii.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că la data de 30 aprilie 2009 s-a adresat secției consulare a ambasadei

României din Chișinău, în vederea depunerii cererii și actelor necesare

redobândirii cetățeniei române, însă prin adresa din 05 mai 2009 i s-a

comunicat că trebuie să aștepte întrucât cererea sa va fi procesată la un

moment dat și va fi invitat să depună respectiva cerere, iar la data de 02

iunie 2009 a formulat o nouă cerere, dar nu a primit răspuns.

Prin întâmpinarea formulată în

cauză, pârâtul a solicitat respingerea cererii, invocând numărul foarte mare de

cereri și astfel se depășește puterea de lucru a Secției Consulare a Ambasadei.

primei instanțe

Prin sentința nr.

1326 din 16 martie 2010, a Curtea de

Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis

acțiunea precizată, a obligat pârâtul să primească cererea reclamantei de

redobândire a cetățeniei române și actele necesare într-un termen de maximum 30

de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, precum și la plata sumei

de 4,3 lei cheltuieli de judecată către reclamantă, respingând cererea privind

obligarea pârâtului la plata de daune morale, ca neîntemeiată.

au format convingerea primei instanțe

Pentru a pronunța această soluție,

prima instanță a reținut, în esență, că în speță durata de șase luni de la data

cererii și până la data formulării acțiunii nu poate constitui un termen

rezonabil de rezolvare a cererii, în raport de dispozițiile art. 10 din Legea nr.

396/2002, pentru ratificarea Convenției Europene asupra Cetățeniei, iar din

punct de vedere al Legii nr. 554/2004 cu care Legea nr. 21/1991 se completează,

prin nesoluționarea cererii reclamantei de înregistrare a cererii de

redobândire a cetățeniei române într-un termen rezonabil, aceasta a fost

vătămată în drepturile sale legate de aplicarea dispozițiilor legale privind

redobândirea cetățeniei.

În privința susținerilor pârâtului,

în sensul că o asemenea procedură a fost determinată de numărul foarte mare al

cererilor, prima instanță a apreciat că acestea sunt aspecte ce nu pot fi

imputabile reclamantei și nu pot constitui o justificare pentru depășirea unui

termen rezonabil de soluționare a cererii.

În privința daunelor morale

solicitate, prima instanță a reținut că reclamanta nu a făcut dovada unui

prejudiciu moral, iar admiterea cererii reprezintă o reparație morală.

declarat în cauză

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, invocând prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea căii de atac,

recurentul a susținut, în esență, că în mod greșit a apreciat prima instanță că

depășirea unui termen de 6 luni de la data cererii și până la formularea

acțiunii nu poate constitui în niciun caz un termen rezonabil în sensul Convenției.

A arătat că răspunsul administrativ

emis de autoritatea pârâtă în aceste situații nu încorporează un refuz și, cu

atât mai mult, acesta nu poate fi considerat ca fiind nejustificat.

Totodată, a arătat că stadiul

procesării cererilor de redobândire a ajuns la un nivel satisfăcător și a

afirmat că, în lipsa unei culpe administrative, neexistând temei legal concret

în stabilirea termenelor de primire a cererilor de redobândire a cetățeniei, nu

putea fi obligat în baza legii contenciosului administrativ la schimbarea

ordinii cronologice stabilite și la primirea cererii reclamanților în

detrimentul persoanelor care au depus cereri anterior acestora, puterea

judecătorească nu putea să se substituie puterii executive în a edicta

termenele de primire ale cererilor de redobândire a cetățeniei.

Chiar în

eventualitatea în care s-ar considera că cererea de programare a datei pentru

prezentarea la sediul oficiului consular în vederea depunerii cererii de

redobândire a cetățeniei nu a fost soluționată într-un termen rezonabil,

trebuia analizat pe fond dacă se întrunesc, în cauză, condițiile de existență

ale unui refuz nejustificat.

Recurentul-pârât a menționat că

termenul rezonabil de rezolvare a cererii, invocat de reclamanți, nu se

regăsește în legislația română de lege lata, iar durata acestui termen a fost

decantată în jurisprudența C.E.D.O., dar nu se aplică decât în cazurile expres

specificate.

Ordinea

internă stabilită de autoritate nu încorporează un refuz de soluționare a cererii

de depunere a dosarului ci prevede condițiile concrete în care acesta urmează

să fie procesat, fără a ca autoritatea publică solicitată să se derobeze de la

îndeplinirea obligației prevăzute de Legea nr. 21/1991.

Termenul rezonabil de procesare a

cererilor se stabilește în funcție de toate circumstanțele relevante.

În legătură cu eforturile

autorității pârâte în găsirea unor soluții pentru rezolvarea situației generate

de primirea cererilor de redobândire a cetățeniei, recurentul - pârât a

menționat că a intrat în vigoare Legea nr. 354/2009 pentru aprobarea O.U.G. nr.

36/2009 ce modifică și completează Legea nr. 21/1991, iar potrivit acestui act,

cererea și documentele vizând recunoașterea cetățeniei vor putea fi

înregistrate și la birourile teritoriale aflate în subordinea Direcției

Cetățenie din cadrul Ministerului Justiției, astfel că nu se poate reține lipsa

de diligență a Statului Român în deblocarea situației.

În același context, recurentul a

invocat și O.U.G. nr. 5/2010 privind înființarea Autorității Naționale pentru

Cetățenie cu competențe în materia care interesează în speță, arătând că

birourile teritoriale ale acestei autorități sunt operaționale începând cu data

de 8 februarie 2010.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința

atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de

recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

, constată că recursul nu este fondat.

corespunzătoare motivelor de recurs invocate

Înalta Curte reține că reclamanta

s-a adresat în luna aprilie 2009 Ministerului Afacerilor Externe prin Secția

Consulară a Ambasadei României de la Chișinău în vederea depunerii cererii și actelor necesare redobândirii cetățeniei române care, prin adresa din 05 mai

2009 i-a comunicat că trebuie să aștepte întrucât cererea sa va fi procesată la

un moment dat și că va fi invitată să depună respectiva cerere, iar la data de

02 iunie 2009 a formulat o nouă cerere, însă nu a primit răspuns, astfel că a

introdus prezenta cerere de chemare în judecată, înregistrată la 6 noiembrie

2009.

Pornind de la această situație de

fapt, soluția primei instanțe reflectă interpretarea și aplicarea corectă a

legislației incidente raportului juridic dedus judecății.

Prevederile art. 1 alin. (1) din

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată și completată prin

Legea nr. 262/2007, statuează că „orice persoană care se consideră vătămată

într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate

publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal

a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ

competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a

interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Legea nr. 21/1991 nu

prevede un termen pentru soluționarea cererilor de redobândire a cetățeniei

române formulate conform art. 10, însă complexitatea procedurii exclude, în mod

obiectiv, incidența termenului de drept comun, de 30 de zile, prevăzut de art. 2

alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004.

Împrejurarea că legea specială nu

prevede un termen pentru rezolvarea cererilor nu poate încuraja însă

autoritatea competentă în tergiversarea primirii dosarelor de redobândire a

cetățeniei române, pentru că art. 10 din Convenția Europeană asupra Cetățeniei,

adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 și ratificată de România prin Legea nr.

396/2002, publicată în M. Of. nr. 490 din 9 iulie 2002, impune fiecărui stat să

facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind

dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei sale, redobândirea acesteia sau

eliberarea unui atestat de cetățenie.

În ceea ce privește criteriile de

apreciere a caracterului rezonabil al duratei unei proceduri, aplicabile nu

numai celei judiciare, ci și procedurii administrative, nu se poate face

abstracție de principiile cristalizate în jurisprudența Curții Europene a

Drepturilor Omului, în aplicarea art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor

omului și libertăților fundamentale.

Durata rezonabilă a procedurii se

apreciază în lumina acestor principii, în funcție de particularitățile fiecărei

cauze, luându-se în calcul complexitatea cauzei, conduita reclamantului sau

petiționarului și cea a autorităților competente, miza litigiului.

Or, din această perspectivă,

instanța de fond a apreciat în mod corect că trecerea unui termen de aproape 6

luni de la data formulării cererii de către reclamantă este în măsură să

lipsească de efecte juridice prevederile Legii nr. 21/1991; în plus, fără a

face abstracție de motivele de ordin administrativ, organizatoric, invocate de

autoritatea competentă, Înalta Curte reține că în discuție nu este însăși

rezolvarea cererii de redobândire a cetățeniei, ci numai fixarea datei de

depunere a cererii, ceea ce constituie încă un argument în sensul caracterului

nerezonabil al duratei procedurii.

Prin urmare, prima instanță a dat o

rezolvare corectă cauzei constatând nesoluționarea în termenul legal a cererii

reclamantei privind stabilirea datei pentru primirea actelor necesare

redobândirii cetățeniei române.

recurs

Pentru considerentele expuse, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constatând că nu există

motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004

și art. 304 pct. 9 sau art. 304

1

C. proc. civ., va respinge recursul

ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinței nr. 1326 din 16 martie 2010 a

Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 11 martie 2011.