ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3034/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I.Circumstanțele cauzei 1.Hotărârea primei instanțe Prin Sentința civilă nr. 1619 din 02 aprilie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții P.T. și P.E., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, a obligat pârâtul să primească reclamanților cererile de redobândire a cetățeniei române și actele anexă în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, a obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 700 RON daune morale și a obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 43 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, în temeiul dispozițiilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 21/1991, reclamanții au solicitat redobândirea cetățeniei române prin cererea adresată Secției consulare a Ambasadei României la Chișinău, formulând o primă cerere scrisă la data de 18 decembrie 2008, în raport de care, autoritatea publică competentă avea obligația de a înregistra cererea formulată în vederea parcurgerii procedurii prevăzute de dispozițiile Legii nr. 21/1991. Prima instanță a arătat că autoritatea pârâtă nu a probat susținerea pe care a făcut-o, în sensul că nu are capacitatea necesară pentru a procesa toate cererile de redobândire a cetățeniei române.

În plus, instanța a precizat că, în speța de față, pârâtul nu a examinat într-un termen rezonabil cererea reclamanților, termenul de peste 6 luni cât a trecut de la formularea cererii nu poate fi considerat unul rezonabil în accepțiunea art. 10 din Convenția Europeană asupra Cetățeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 și ratificată de România prin Legea nr. 396/2002. Instanța de fond a apreciat că cererea reclamanților de obligare a pârâtului la plata unor daune morale de 700 de RON este întru totul justificată, astfel că a obligat pârâtul în consecință, în temeiul art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004. 2. Calea de atac exercitată Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, a declarat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 și ale art. 304 1 C. proc.

civ. Recurentul-pârât a criticat hotărârea primei instanțe sub următoarele aspecte: 2.1. În cauză nu a existat un refuz de soluționare a cererii reclamanților de redobândire a cetățeniei române, câtă vreme răspunsul autorității pârâte nu încorpora un refuz nejustificat, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată. Instanța de fond nu a avut în vedere situația obiectivă existentă la Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău și a imposibilității autorităților române de prelucrare a tuturor cererilor într-un termen rezonabil. Pe de altă parte, a precizat instituția recurentă, potrivit O.U.G. nr. 5/2010, cetățenii moldoveni pot depune cererea și la sediul Autorității Naționale pentru Cetățenie, fără nicio restricție în ce privește situarea domiciliului sau condiționat de obținerea dreptului de ședere în România ori de o programare prealabilă.

În opinia recurentului, termenul rezonabil de rezolvare a cererii nu se regăsește în legislația română de lege lata, iar durata acestui termen a fost decantată în jurisprudența CEDO, dar nu se aplică decât în cazurile expres specificate. Astfel, a arătat recurentul, termenul rezonabil de procesare a cererilor se stabilește în funcție de toate circumstanțele relevante, invocând, în determinarea caracterului rezonabil al unei proceduri, cauza Katte Klitsche de la Grange, pe rolul CEDO. 2.2. Cererea de acordare a daunelor morale a fost în mod nelegal admisă, în condițiile în care, reclamanții nu au probat existența unui prejudiciu moral. Recurentul a apreciat că admiterea capătului principal de cerere constituie o măsură reparatorie, suficientă pentru acoperirea oricărui prejudiciu moral suferit, în acest sens fiind și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este fondat numai în ceea ce privește acordarea daunelor morale, motiv pentru care sentința atacată va fi modificată în parte, fiind menținute celelalte dispoziții, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante 1.1. În privința petitului principal vizând constatarea refuzului nejustificat de soluționare a cererii de redobândire a cetățeniei române, Înalta Curte reține că soluția primei instanțe este corectă, în sensul că termenul de peste 6 luni scurs până la momentul declanșării demersului judiciar nu este unul rezonabil, iar susținerea recurentului privind greșita aplicare de către prima instanță a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ nu este fondată.

Astfel, determinarea termenului rezonabil la care face trimitere art. 10 din Convenția Europeană asupra Cetățeniei (adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 și ratificată de statul român prin Legea nr. 396/2002) se face, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului la care chiar recurentul face trimitere, prin raportare la circumstanțele concrete ale cazului. Dreptul de a fi ascultat într-un "termen rezonabil" trebuie apreciat într-o dublă manieră, respectiv în mod global și în mod concret. Curtea de la Strasbourg a avut ocazia să fixeze cele două momente care trebuie luate în considerare pentru a determina durata unei proceduri, respectiv caracterul său rezonabil sau nerezonabil.

Aprecierea se face asupra ansamblului procedurii, adică asupra întregului proces, în toate fazele sale, ceea ce conferă mai multă rigoare realizării unei durate rezonabile. Astfel, în materie "civilă", dies a quo începe să curgă de la data sesizării jurisdicției competente, dar el include și durata procedurii administrative prealabile, atunci când sesizarea jurisdicției este precedată de un recurs prealabil, obligatoriu. În opinia Curții de la Strasbourg, caracterul rezonabil al duratei unei proceduri se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special, în funcție de complexitatea speței, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente.

Înalta Curte apreciază că intervalul de timp cuprins între data formulării primei cereri și data soluționării cauzei nu poate fi considerat un termen rezonabil, în sensul dispozițiilor legale mai sus menționate și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului. Pe de altă parte, instanța de control judiciar nu poate primi susținerea recurentului în sensul că există un număr foarte mare de cereri, care depășesc capacitatea de procesare a Secției Consulare a Ambasadei, întrucât autoritățile naționale trebuie să ia măsurile necesare pentru respectarea principiului celerității, care guvernează materia aflată în discuție. 1.2. Critica privitoare la acordarea daunelor morale este, însă, întemeiată.

În speță, reclamanții au solicitat acordarea daunelor morale în sumă de 700 RON pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a nesoluționării într-un termen rezonabil a cererii de redobândire a cetățeniei române. Daunele morale nu se acordă în mod automat, ca efect al admiterii cererii de anulare a unui act administrativ, ci trebuie administrate probe pentru a dovedi existența unui prejudiciu moral în sensul dispozițiilor art. 998 - 999 C. civ. Chiar dacă nu se pot administra, în principiu, probe materiale, pentru acordarea daunelor morale se impune totuși să existe elemente probatorii adecvate pentru dovedirea producerii unor suferințe morale, a impactului concret asupra persoanei în cauză, pentru determinarea de la caz la caz a existenței și cuantumului acestora.

Înalta Curte apreciază că obligarea autorității pârâte la soluționarea cererii într-un termen scurt reprezintă prin ea însăși o reparație echitabilă, o măsură de natură a acoperi consecințele negative ale conduitei autorității publice, neexistând temei pentru plata sumei solicitate de reclamanți. În același sens s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului (de ex., cauza Mazăre contra României), precum și Curtea de Justiție a Comunităților Europene (a se vedea Hotărârea din 17 decembrie 2009 în cauza C-197/09 RX-II, Mc/Agenției Europene pentru Medicamente - EMEA), arătând că emiterea/anularea actului solicitat de reclamant poate constitui în sine o reparație echitabilă suficientă pentru repararea oricărui prejudiciu moral suferit de acesta.

2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pe cale de consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite recursul, va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va înlătura obligarea pârâtului la plata daunelor morale, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe împotriva Sentinței civile nr. 1619 din 02 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată, în sensul că respinge cererea privind obligarea pârâtului la plata daunelor morale. Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2011.