ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3034/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanțele cauzei

1.Hotărârea primei instanțe

Prin Sentința civilă nr. 1619 din 02 aprilie

2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții P.T. și P.E., în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, a obligat pârâtul să

primească reclamanților cererile de redobândire a cetățeniei române și actele

anexă în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei

hotărâri, a obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 700 RON daune

morale și a obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 43 RON

cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că, în temeiul dispozițiilor art.

12 alin. (2) din Legea nr. 21/1991, reclamanții au solicitat redobândirea

cetățeniei române prin cererea adresată Secției consulare a Ambasadei României

la Chișinău, formulând o primă cerere scrisă la data de 18 decembrie 2008, în

raport de care, autoritatea publică competentă avea obligația de a înregistra

cererea formulată în vederea parcurgerii procedurii prevăzute de dispozițiile

Legii nr. 21/1991.

Prima instanță a

arătat că autoritatea pârâtă nu a probat susținerea pe care a făcut-o, în

sensul că nu are capacitatea necesară pentru a procesa toate cererile de

redobândire a cetățeniei române.

În plus, instanța a

precizat că, în speța de față, pârâtul nu a examinat într-un termen rezonabil

cererea reclamanților, termenul de peste 6 luni cât a trecut de la formularea

cererii nu poate fi considerat unul rezonabil în accepțiunea art. 10 din

Convenția Europeană asupra Cetățeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie

1997 și ratificată de România prin Legea nr. 396/2002.

Instanța de fond a

apreciat că cererea reclamanților de obligare a pârâtului la plata unor daune

morale de 700 de RON este întru totul justificată, astfel că a obligat pârâtul

în consecință, în temeiul art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

exercitată

Împotriva acestei

hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, a declarat recurs

pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, invocând în drept dispozițiile art. 304

pct. 9 și ale art. 304

1

C. proc. civ.

Recurentul-pârât a

criticat hotărârea primei instanțe sub următoarele aspecte:

2.1. În cauză nu a

existat un refuz de soluționare a cererii reclamanților de redobândire a

cetățeniei române, câtă vreme răspunsul autorității pârâte nu încorpora un

refuz nejustificat, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea

nr. 554/2004 modificată și completată.

Instanța de fond nu a

avut în vedere situația obiectivă existentă la Secția Consulară a Ambasadei

României la Chișinău și a imposibilității autorităților române de prelucrare a

tuturor cererilor într-un termen rezonabil.

Pe de altă parte, a

precizat instituția recurentă, potrivit O.U.G. nr. 5/2010, cetățenii moldoveni

pot depune cererea și la sediul Autorității Naționale pentru Cetățenie, fără

nicio restricție în ce privește situarea domiciliului sau condiționat de

obținerea dreptului de ședere în România ori de o programare prealabilă.

În opinia

recurentului, termenul rezonabil de rezolvare a cererii nu se regăsește în

legislația română de lege lata, iar durata acestui termen a fost decantată în

jurisprudența CEDO, dar nu se aplică decât în cazurile expres specificate.

Astfel, a arătat

recurentul, termenul rezonabil de procesare a cererilor se stabilește în

funcție de toate circumstanțele relevante, invocând, în determinarea

caracterului rezonabil al unei proceduri, cauza Katte Klitsche de la Grange, pe

rolul CEDO.

2.2. Cererea de

acordare a daunelor morale a fost în mod nelegal admisă, în condițiile în care,

reclamanții nu au probat existența unui prejudiciu moral.

Recurentul a apreciat

că admiterea capătului principal de cerere constituie o măsură reparatorie,

suficientă pentru acoperirea oricărui prejudiciu moral suferit, în acest sens

fiind și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza și

sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte

constată că recursul este fondat numai în ceea ce privește acordarea daunelor

morale, motiv pentru care sentința atacată va fi modificată în parte, fiind

menținute celelalte dispoziții, pentru considerentele ce se vor arăta în

continuare.

și de drept relevante

1.1. În privința

petitului principal vizând constatarea refuzului nejustificat de soluționare a

cererii de redobândire a cetățeniei române, Înalta Curte reține că soluția

primei instanțe este corectă, în sensul că termenul de peste 6 luni scurs până

la momentul declanșării demersului judiciar nu este unul rezonabil, iar

susținerea recurentului privind greșita aplicare de către prima instanță a

dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ

nu este fondată.

Astfel, determinarea

termenului rezonabil la care face trimitere art. 10 din Convenția Europeană

asupra Cetățeniei (adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 și ratificată de

statul român prin Legea nr. 396/2002) se face, potrivit jurisprudenței Curții

Europene a Drepturilor Omului la care chiar recurentul face trimitere, prin

raportare la circumstanțele concrete ale cazului. Dreptul de a fi ascultat

într-un "termen rezonabil" trebuie apreciat într-o dublă manieră,

respectiv în mod global și în mod concret.

Curtea de la

Strasbourg a avut ocazia să fixeze cele două momente care trebuie luate în

considerare pentru a determina durata unei proceduri, respectiv caracterul său

rezonabil sau nerezonabil. Aprecierea se face asupra ansamblului procedurii,

adică asupra întregului proces, în toate fazele sale, ceea ce conferă mai multă

rigoare realizării unei durate rezonabile.

Astfel, în materie

"civilă", dies a quo începe să curgă de la data sesizării

jurisdicției competente, dar el include și durata procedurii administrative

prealabile, atunci când sesizarea jurisdicției este precedată de un recurs

prealabil, obligatoriu.

În opinia Curții de

la Strasbourg, caracterul rezonabil al duratei unei proceduri se apreciază în

funcție de circumstanțele cauzei și de criteriile consacrate de jurisprudența

sa, în special, în funcție de complexitatea speței, comportamentul

reclamantului și cel al autorităților competente.

Înalta Curte

apreciază că intervalul de timp cuprins între data formulării primei cereri și

data soluționării cauzei nu poate fi considerat un termen rezonabil, în sensul

dispozițiilor legale mai sus menționate și a jurisprudenței Curții Europene a

Drepturilor Omului.

Pe de altă parte,

instanța de control judiciar nu poate primi susținerea recurentului în sensul

că există un număr foarte mare de cereri, care depășesc capacitatea de

procesare a Secției Consulare a Ambasadei, întrucât autoritățile naționale

trebuie să ia măsurile necesare pentru respectarea principiului celerității,

care guvernează materia aflată în discuție.

1.2. Critica

privitoare la acordarea daunelor morale este, însă, întemeiată.

În speță, reclamanții

au solicitat acordarea daunelor morale în sumă de 700 RON pentru prejudiciul

moral suferit ca urmare a nesoluționării într-un termen rezonabil a cererii de

redobândire a cetățeniei române.

Daunele morale nu se

acordă în mod automat, ca efect al admiterii cererii de anulare a unui act

administrativ, ci trebuie administrate probe pentru a dovedi existența unui

prejudiciu moral în sensul dispozițiilor art. 998 - 999 C. civ.

Chiar dacă nu se pot

administra, în principiu, probe materiale, pentru acordarea daunelor morale se

impune totuși să existe elemente probatorii adecvate pentru dovedirea

producerii unor suferințe morale, a impactului concret asupra persoanei în

cauză, pentru determinarea de la caz la caz a existenței și cuantumului

acestora.

Înalta Curte

apreciază că obligarea autorității pârâte la soluționarea cererii într-un termen

scurt reprezintă prin ea însăși o reparație echitabilă, o măsură de natură a

acoperi consecințele negative ale conduitei autorității publice, neexistând

temei pentru plata sumei solicitate de reclamanți.

În același sens s-a

pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului (de ex., cauza Mazăre contra

României), precum și Curtea de Justiție a Comunităților Europene (a se vedea

Hotărârea din 17 decembrie 2009 în cauza C-197/09 RX-II, Mc/Agenției Europene

pentru Medicamente - EMEA), arătând că emiterea/anularea actului solicitat de

reclamant poate constitui în sine o reparație echitabilă suficientă pentru

repararea oricărui prejudiciu moral suferit de acesta.

soluției adoptate în recurs

Pe cale de

consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ.,

coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite

recursul, va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va înlătura

obligarea pârâtului la plata daunelor morale, menținându-se celelalte

dispoziții ale sentinței recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul

declarat de Ministerul Afacerilor Externe împotriva Sentinței civile nr. 1619

din 02 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Modifică în parte

sentința atacată, în sensul că respinge cererea privind obligarea pârâtului la

plata daunelor morale.

Menține celelalte

dispoziții ale hotărârii atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 mai 2011.